Ai un SRL pe care nu îl mai folosești? Cât te costă să îl păstrezi deschis în 2026
Un SRL fără venituri poate continua să genereze cheltuieli cu serviciile contabile, sediul social și administrarea. Află ce obligații fiscale rămân în vigoare în 2026, cât contează suspendarea oficială a activității și când este mai avantajoasă închiderea firmei.
Un SRL care nu mai vinde nimic nu devine, prin simpla lipsă a clienților, o firmă fără obligații. Factura contabilului, chiria sediului sau comisioanele bancare pot continua să apară. În același timp, administratorul trebuie să distingă între obligațiile de declarare și sumele efectiv datorate: faptul că nu există impozit de plată nu înseamnă că nu mai există documente de depus.
Cornelia Chiru, economist și expert contabil, explică pentru „Adevărul Financiar” că factura depinde de situația sediului și de serviciile convenite cu contabilul.
Fără venituri nu înseamnă fără operațiuni
Un SRL care nu mai desfășoară activitate, dar nu a solicitat suspendarea oficială la Registrul Comerțului, trebuie să respecte în continuare obligațiile declarative prevăzute în vectorul fiscal.
„Un S.R.L. care nu mai desfăşoară nicio activitate şi nu a solicitat suspendarea activităţii la Oficiul Registrului Comerţului are obligaţia de a înregistra toate documentele care au fost emise până în ultima zi de activitate”, explică expertul contabil Cornelia Chiru, pentru „Adevărul Financiar”.
Formularea „declarații pe zero” trebuie însă folosită cu atenție. Dacă firma plătește contabilitate, chirie sau comisioane bancare, există cheltuieli de înregistrat chiar dacă veniturile sunt zero.
Nici declarația de inactivitate depusă în locul situațiilor financiare anuale nu este o soluție pentru orice SRL fără încasări. Legea contabilității rezervă această declarație persoanelor juridice care nu au desfășurat activitate de la constituire; termenul este de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar. O firmă care a funcționat în trecut nu intră în această categorie doar pentru că a avut ulterior un an fără venituri.
Cum se construiește bugetul anual
Primul element este onorariul contabil. Administratorul trebuie să ceară o ofertă pentru situația concretă a firmei: ce operațiuni mai există, ce raportări sunt necesare și dacă întocmirea situațiilor financiare anuale este inclusă sau facturată separat.
Cornelia Chiru explică faptul că, în cazul unui SRL fără activitate, serviciile contabile se pot limita la depunerea declarațiilor fiscale fără valori de raportat, dacă situația societății permite acest lucru. Onorariul se stabilește în funcție de serviciile convenite cu contabilul.
Al doilea element este sediul social. Cheltuielile depind de spațiul în care firma și-a desfășurat activitatea și de contractele încheiate pentru folosirea acestuia.
„Dacă la sediul social nu s-a desfășurat activitate economică, acesta fiind stabilit la domiciliul asociatului unic sau al unuia dintre asociați, nu există niciun fel de costuri cu sediul social și rămân doar costurile legate de serviciile contabile”, precizează expertul contabil pentru „Adevărul Financiar”.
Situația poate fi diferită dacă sediul este într-un spațiu închiriat sau într-un imobil în care firma suportă cheltuieli de întreținere. În aceste cazuri, chiria și celelalte plăți continuă potrivit contractelor, până la modificarea sau încetarea lor.
La acestea se pot adăuga administrarea contului bancar, semnătura electronică, abonamentele menținute și costurile bunurilor aflate în patrimoniul societății. Impozitele locale aferente clădirilor, terenurilor sau vehiculelor trebuie analizate separat, deoarece lipsa vânzărilor nu elimină obligațiile asociate bunurilor deținute.
Pentru a calcula costul anual, administratorul trebuie să adune cheltuielile efective pentru cele 12 luni, inclusiv serviciile facturate anual și obligațiile aferente patrimoniului. Dacă întocmirea situațiilor financiare este inclusă în abonamentul contabil, aceasta nu trebuie adăugată din nou la calcul.
Suspendarea schimbă obligațiile declarative
Suspendarea oficială trebuie separată de simpla oprire a facturării. Articolul 101 din Codul de procedură fiscală prevede că entitățile cu inactivitate temporară înscrisă în registrul comerțului nu au obligația depunerii declarațiilor fiscale pentru această perioadă, începând cu prima zi a lunii următoare înscrierii mențiunii. Obligațiile aferente activității anterioare se păstrează.
Pentru antreprenorii care intenționează să reia activitatea în viitor, suspendarea poate fi o soluție pentru reducerea obligațiilor administrative.
„Dacă asociații hotărăsc că vor relua activitatea în viitor, este avantajos să solicite oficial, la O.R.C., suspendarea activității”, explică expertul contabil Cornelia Chiru, pentru „Adevărul Financiar”.
Durata maximă a inactivității temporare este de trei ani de la înscrierea în Registrul Comerțului, potrivit Legii societăților. Această procedură nu trebuie confundată însă cu eliminarea tuturor obligațiilor contabile. Suspendarea nu stinge datoriile existente și nu reziliază automat contractele comerciale.
TVA și salariații cer verificări separate
Cornelia Chiru atrage atenția și asupra riscului anulării înregistrării în scopuri de TVA. Expertul contabil explică faptul că societățile înregistrate în scopuri de TVA care depun deconturi fără operațiuni trebuie să ia în calcul posibilitatea anulării codului de TVA din oficiu.
Regula nu se reduce însă la existența unei singure declarații „pe zero”. Procedura oficială vizează, între altele, lipsa achizițiilor și a livrărilor ori prestărilor evidențiate în deconturi timp de șase luni consecutive, pentru raportarea lunară, sau două trimestre calendaristice consecutive, pentru raportarea trimestrială.
Pentru firmele care au avut angajați, oprirea activității presupune și rezolvarea situației contractelor de muncă. Administratorul trebuie să dispună încetarea contractelor individuale de muncă și să actualizeze vectorul fiscal prin declarația 700, potrivit situației societății.
„În momentul în care societatea hotărăște încetarea activității, dacă a avut salariați, trebuie să procedeze la încetarea contractelor individuale de muncă și se depune declarația 700 pentru modificarea vectorului fiscal”, explică expertul contabil Cornelia Chiru, pentru „Adevărul Financiar”.
După eliminarea obligațiilor salariale din vectorul fiscal, societatea nu mai depune declarația 112 pentru perioadele în care nu mai are obligații salariale de raportat.
În 2026, abandonarea firmei poate avea consecințe suplimentare
ANAF a anunțat două criterii noi de inactivare fiscală aplicabile din 2026: lipsa unui cont de plăți în România sau a unui cont la Trezoreria Statului și nedepunerea situațiilor financiare anuale în termen de cinci luni de la scadența legală.
Același material ANAF precizează că, pentru inactivitatea temporară înscrisă la Registrul Comerțului, demersul de dizolvare intervine după expirarea perioadei de inactivitate, dacă activitatea nu este reluată. Suspendarea formală și abandonarea obligațiilor sunt situații diferite.
Cornelia Chiru atrage atenția că administratorii trebuie să cunoască obligațiile fiscale ale societății încă din momentul înființării, nu doar atunci când firma începe să obțină venituri. Expertul recomandă antreprenorilor care au societăți fără activitate să discute cu profesioniștii contabili cu care au colaborat, pentru a verifica dacă declarațiile și celelalte obligații legale sunt îndeplinite.
Când închiderea devine opțiunea de analizat
Dacă asociații nu mai intenționează să reia afacerea, Cornelia Chiru recomandă lichidarea voluntară, urmată de radierea societății din Registrul Comerțului.
„Dacă se consideră că activitatea nu se va mai putea relua vreodată, avantajos e să procedeze la lichidare voluntară, urmând procedura legală, urmată de radiere”, explică expertul contabil, pentru „Adevărul Financiar”.
Închiderea trebuie evaluată în funcție de patrimoniul societății, datoriile existente și raporturile cu creditorii.
Pentru decizie, administratorul trebuie să compare costul păstrării firmei pentru perioada în care speră să o refolosească și costul închiderii, inclusiv serviciile contabile și eventualele formalități. Dacă revenirea este improbabilă, plata repetată a unor servicii doar pentru conservarea societății poate deveni greu de justificat economic.