Noile reguli fiscale europene: ce câștigă companiile din România și ce efecte ar putea apărea pentru consumatori
Companiile din România ar putea beneficia de reguli fiscale mai avantajoase, de la creșterea plafonului de deductibilitate a dobânzilor la extinderea scutirilor de impozit pentru anumite plăți între firme din Uniunea Europeană și facilități pentru investițiile în cercetare-dezvoltare. Noile propuneri ale Comisiei Europene ar putea reduce costurile și simplifica activitatea mediului de afaceri, cu posibile efecte indirecte și asupra consumatorilor. Un expert în fiscalitate a explicat pentru „Adevărul Financiar” ce schimbări sunt pregătite, cine ar putea câștiga cel mai mult și la ce trebuie să fie atente companiile.
Printre cele mai importante măsuri se numără majorarea plafonului de deductibilitate a costurilor cu dobânzile la 3 milioane de euro și extinderea scutirii de impozit reținut la sursă pentru dividende, dobânzi și redevențe plătite între companii europene.
Pentru mediul de afaceri, schimbările ar putea însemna costuri fiscale mai mici și o predictibilitate mai bună a investițiilor. Pentru consumatori, efectele ar putea apărea indirect, prin reducerea costurilor suportate de companii, care s-ar putea reflecta în prețurile produselor și serviciilor. Beneficiile nu vor fi însă imediate: aplicarea noilor reguli depinde de adoptarea directivelor europene și de transpunerea lor în legislația națională.
Avocatul Marius Stanciu a explicat pentru „Adevărul Financiar” care sunt cele mai importante modificări propuse, ce categorii de companii ar putea câștiga cel mai mult și de ce, în paralel cu simplificarea europeană, firmele din România trebuie să se pregătească pentru controale fiscale mai riguroase.
Scutire de impozit pentru dividende, dobânzi și redevențe între companiile europene
Una dintre cele mai importante schimbări propuse de Comisia Europeană vizează extinderea scutirii de impozit reținut la sursă pentru dividendele, dobânzile și redevențele plătite între companii din statele membre ale Uniunii Europene, indiferent de procentul deținut în societatea plătitoare.
În prezent, în România, scutirea de impozit pentru dividendele plătite unui acționar din alt stat membru este condiționată de deținerea unei participații de cel puțin 10% în capitalul companiei, pentru o perioadă minimă de un an. În cazul dobânzilor și redevențelor, condiția este o participație de 25%, deținută timp de cel puțin doi ani.
„Cea mai importantă schimbare, pe termen lung, este extinderea scutirii de impozit reținut la sursă pentru dividendele, dobânzile și redevențele plătite între companii din Uniunea Europeană, indiferent de procentul deținut”, explică avocatul Marius Stanciu.
Modificarea ar fi relevantă în special pentru investitorii europeni care dețin participații minoritare în companii românești, dar și pentru fondurile de pensii. Miza este cu atât mai importantă în contextul în care impozitul pe dividende a ajuns la 16% începând din 2026.
Eliminarea condițiilor actuale ar putea reduce costurile fiscale ale unor operațiuni transfrontaliere și ar simplifica transferurile de bani între societățile din același grup sau între investitori și companiile în care au participații.
Potrivit avocatului, unul dintre avantajele concrete ar fi faptul că firmele ar avea mai puțini bani blocați în impozite care trebuie ulterior recuperate și ar beneficia de formalități mai simple înainte de efectuarea plăților.
Plafonul de deductibilitate a dobânzilor ar putea crește de la 500.000 de euro la 3 milioane de euro
O altă modificare importantă vizează deductibilitatea costurilor excedentare ale îndatorării, respectiv cheltuielile cu dobânzile care depășesc veniturile obținute din dobânzi.
În prezent, legislația din România stabilește două plafoane distincte. Pentru costurile excedentare ale îndatorării aferente împrumuturilor de la persoane afiliate, care nu finanțează anumite investiții în active, plafonul fix este de 500.000 de euro anual. Pentru costurile totale excedentare ale îndatorării, rezultate atât din finanțări de la persoane afiliate, cât și de la persoane neafiliate, plafonul este de un milion de euro.
Sumele care depășesc aceste limite pot fi deduse în continuare numai în limita a 30% din EBITDA ajustat fiscal.
Propunerea europeană introduce un plafon fix de 3 milioane de euro, care ar putea reprezenta o relaxare fiscală importantă pentru companiile care se finanțează prin împrumuturi.
„Un plafon de 3 milioane de euro ar fi, ca valoare nominală, de șase ori mai mare decât pragul actual pentru afiliați și de trei ori mai mare decât plafonul total”, explică Marius Stanciu.
Pentru a ilustra diferența, avocatul oferă un exemplu simplificat: la o dobândă anuală de 6%, plafonul actual de 500.000 de euro acoperă costurile unui împrumut intragrup de aproximativ 8 milioane de euro. În schimb, un plafon de 3 milioane de euro ar acoperi o finanțare de aproximativ 50 de milioane de euro.
Cele mai importante beneficii ar putea reveni companiilor cu proiecte care necesită investiții mari și finanțări consistente de la acționari sau de la alte societăți din grup. Printre acestea se numără dezvoltatorii imobiliari, proiectele de energie regenerabilă și stocare, industria prelucrătoare și filialele din România ale grupurilor internaționale.
Ar putea beneficia și firmele care apelează la finanțări bancare, în condițiile în care propunerea europeană prevede și excluderea anumitor împrumuturi de la terți neafiliați, dacă sunt utilizate pentru activitatea proprie.
Există însă o limită importantă: majorarea plafonului nu elimină obligația ca dobânzile dintre societățile afiliate să fie stabilite la nivelul pieței. ANAF va putea ajusta în continuare tranzacțiile în care dobânzile nu respectă principiul valorii de piață, indiferent de plafonul de deductibilitate.
Facilități fiscale pentru investițiile în cercetare-dezvoltare
Noile propuneri europene urmăresc și stimularea investițiilor în cercetare-dezvoltare, prin introducerea unui standard minim de facilități fiscale în toate statele membre.
Astfel, cheltuielile eligibile pentru cercetare-dezvoltare ar putea fi deduse imediat, în anul efectuării lor, sau în oricare dintre următorii patru ani. Măsura vizează inclusiv investițiile în echipamente și alte active utilizate în activitățile de cercetare.
Pentru companii, posibilitatea de a alege momentul deducerii ar putea oferi mai multă flexibilitate în planificarea fiscală și financiară, în special în cazul proiectelor care presupun costuri ridicate și perioade lungi până la obținerea rezultatelor.
România are deja mai multe facilități pentru cercetare-dezvoltare, extinse treptat prin creșterea deducerilor suplimentare, scutirea de impozit pe venit pentru angajații implicați în activități eligibile, introducerea certificării activităților și acordarea unui credit fiscal de 10%.
În 2025, au fost înregistrate cereri de certificare a activităților de cercetare-dezvoltare din partea a 56 de contribuabili, față de 29 în 2023, potrivit datelor prezentate în contextul analizei fiscale.
Pentru consumatori, aceste facilități ar putea avea efecte indirecte. Companiile care investesc mai mult în cercetare și dezvoltare ar putea introduce produse și servicii mai performante sau mai eficiente. De asemenea, reducerea costurilor fiscale ar putea crea premisele unor prețuri mai competitive.
Nu există însă o garanție că economiile obținute de firme vor fi transferate automat către clienți. Decizia depinde de strategia comercială a fiecărei companii, de concurența din piață și de evoluția celorlalte costuri.
Mai puține raportări pentru grupurile care plătesc impozitul minim global
Pachetul european include și măsuri de simplificare a obligațiilor de raportare pentru marile grupuri de companii care aplică deja impozitul minim global de 15%, în cadrul Pilonului 2 al OCDE.
Scopul este reducerea suprapunerilor administrative și eliminarea unor raportări care nu mai sunt necesare în condițiile existenței unor mecanisme comune de verificare.
Pentru companii, simplificarea ar putea însemna mai puține formalități și costuri administrative mai mici, în special pentru grupurile internaționale care operează în mai multe state membre.
Simplificare la Bruxelles, controale mai stricte în România
În timp ce Comisia Europeană propune reducerea birocrației și simplificarea regulilor fiscale, autoritățile române au adoptat măsuri mai stricte pentru combaterea transferului artificial de profit și a erodării bazei impozabile.
Una dintre acestea este Ordinul ANAF 828/2026, publicat în iulie, care obligă marii contribuabili să depună anual dosarul prețurilor de transfer, împreună cu o anexă standardizată privind tranzacțiile cu persoane afiliate.
Potrivit avocatului Marius Stanciu, această raportare oferă ANAF acces la informații detaliate înainte de începerea controalelor, ceea ce permite identificarea mai precisă a companiilor care prezintă riscuri fiscale.
„Efectele se văd deja: în mai puțin de un an, controalele pe prețuri de transfer au dus la obligații suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei la 152 de contribuabili”, arată avocatul.
În opinia sa, pe termen scurt și mediu, companiile trebuie să se aștepte la mai multe controale și ajustări fiscale, în special în ceea ce privește finanțările intragrup și serviciile de management.
O altă schimbare importantă este mutarea accentului de la autorizarea prealabilă la verificarea ulterioară. În cazul scutirilor de impozit la sursă, propunerea europeană ar permite aplicarea facilităților pe baza autoevaluării plătitorului, fără o autorizare prealabilă. În consecință, responsabilitatea respectării condițiilor fiscale ar reveni companiilor, iar riscul unei verificări s-ar muta în etapa controlului.
„Societățile care au o documentație solidă și o logică economică reală în spatele tranzacțiilor nu au de ce să se teamă. Cele care s-au bazat pe structuri construite doar pentru avantajul fiscal vor avea însă tot mai puțin spațiu de manevră, indiferent de ce se decide la Bruxelles”, avertizează Marius Stanciu.
Când ar putea intra în vigoare noile reguli
Companiile nu vor putea beneficia imediat de facilitățile propuse. Potrivit avocatului, majoritatea măsurilor ar urma să se aplice cel mai devreme din 2029, în timp ce scutirea completă de impozit reținut la sursă ar putea deveni aplicabilă abia din 2037.
În plus, propunerile trebuie adoptate la nivel european, prin votul unanim al celor 27 de state membre, și ulterior transpuse în legislația națională.
Pentru România, adoptarea unor facilități care reduc impozitele încasate de stat ar putea fi dificilă în contextul consolidării bugetare și al presiunilor asupra veniturilor publice.
Astfel, pentru companii, beneficiile potențiale sunt legate de costuri fiscale mai mici, finanțare mai flexibilă și simplificarea raportărilor. Pentru consumatori, eventualele avantaje depind de măsura în care firmele vor reflecta aceste economii în prețuri, în investiții și în calitatea produselor și serviciilor.