Taxarea marilor averi, în atenția Europei. Ce impozite plătesc românii bogați și ce s-ar putea schimba
Taxarea persoanelor cu averi mari revine în dezbaterea europeană, pe fondul preocupărilor legate de impozitarea capitalului, reducerea inegalităților și eficiența colectării veniturilor bugetare. În România, discuția se desfășoară în paralel cu verificările fiscale derulate de ANAF și cu aplicarea impozitelor existente asupra veniturilor și anumitor bunuri de valoare ridicată.
Un studiu publicat de Comisia Europeană în aprilie 2026 analizează experiența statelor care au introdus, modificat sau eliminat diferite forme de impozitare a averii. Documentul examinează inclusiv taxele aplicate averii nete, capitalului și transferului rezidenței fiscale. Studiul nu propune introducerea automată a unui impozit european comun, ci analizează opțiunile de politică fiscală și dificultățile pe care le implică aplicarea acestora.
În România, unde nu există un impozit general anual calculat asupra întregii averi nete a unei persoane, o eventuală schimbare ar presupune definirea contribuabililor vizați, a activelor impozabile, a pragurilor și a regulilor de evaluare. Până la adoptarea unor măsuri legislative concrete, obligațiile fiscale rămân cele prevăzute de legislația în vigoare.
Ce arată studiul Comisiei Europene despre impozitarea averilor
Studiul Comisiei Europene analizează evoluția averii private în Uniunea Europeană și concentrarea acesteia în partea superioară a distribuției patrimoniului. Documentul examinează, de asemenea, rezultatele obținute de statele care au aplicat diferite forme de impozitare a averii.
Una dintre problemele evidențiate este capacitatea limitată a unor asemenea impozite de a genera venituri bugetare importante. Rezultatele depind de modul în care este definită baza impozabilă, de pragurile și cotele aplicate, de scutiri și de facilități, dar și de capacitatea autorităților de a identifica și evalua activele contribuabililor.
Evaluarea averii poate fi dificilă în cazul participațiilor la companii nelistate, al proprietăților imobiliare și al activelor deținute prin structuri juridice complexe. Probleme suplimentare apar atunci când patrimoniul este distribuit în mai multe țări, iar autoritățile trebuie să identifice proprietarul real și să stabilească regulile fiscale aplicabile.
Analiza Comisiei include experiențe din Austria, Franța, Germania și Spania, precum și din Norvegia, Elveția și Columbia. Aceste exemple arată că rezultatele unei taxe asupra averii depind atât de designul sistemului fiscal, cât și de modul în care contribuabilii reacționează la obligațiile introduse.
Printre aspectele relevante se numără posibilitatea mutării rezidenței fiscale, transferul activelor și utilizarea unor structuri de deținere care complică identificarea patrimoniului impozabil. Din acest motiv, analiza unei asemenea taxe nu se limitează la stabilirea unei cote, ci presupune și evaluarea costurilor administrative și a mecanismelor de control.
Parlamentul European analizează un cadru fiscal pentru persoanele foarte bogate
Taxarea persoanelor cu averi foarte mari, denumite în literatura de specialitate ultra-high-net-worth individuals, se află și pe agenda Parlamentului European.
Procedura 2026/2113(INI), intitulată „A tax framework for ultra-high-net-worth individuals”, vizează cadrul fiscal aplicabil acestei categorii de contribuabili. Potrivit informațiilor disponibile în Observatorul Legislativ al Parlamentului European la momentul consultării, dosarul se afla în etapa pregătirii unei decizii în comisie.
O procedură de tip inițiativă proprie poate conduce la recomandări sau la o poziție a Parlamentului European, dar nu introduce, prin ea însăși, un impozit obligatoriu pentru cetățenii statelor membre.
Discuțiile europene privesc inclusiv cooperarea între administrațiile fiscale, identificarea beneficiarilor reali, evaluarea activelor și tratamentul patrimoniilor deținute în mai multe jurisdicții. Un alt subiect este schimbarea rezidenței fiscale, care poate avea consecințe asupra impozitării anumitor câștiguri în statele ale căror legislații prevăd taxe de exit.
Prin urmare, existența studiului Comisiei Europene și a procedurii parlamentare nu înseamnă că Uniunea Europeană a decis introducerea unei taxe comune asupra marilor averi. Eventualele schimbări ar depinde de instrumentul legislativ ales, de competențele instituțiilor europene și de deciziile statelor membre.
Ce impozite plătesc în prezent persoanele cu averi mari în România
România nu aplică, în prezent, un impozit general anual calculat asupra întregii averi nete a unei persoane fizice, prin însumarea tuturor bunurilor și scăderea datoriilor. Sistemul fiscal stabilește obligații distincte în funcție de natura veniturilor și a bunurilor deținute.
Veniturile din salarii, activități independente, chirii, dividende și investiții sunt impozitate potrivit regulilor specifice fiecărei categorii. În funcție de situație, pot exista și obligații privind contribuțiile sociale, precum și cerințe de declarare și plată.
Separat, proprietarii datorează impozite locale pentru anumite bunuri, inclusiv clădiri și terenuri. Aceste obligații nu echivalează cu o taxă generală asupra patrimoniului net, deoarece se aplică bunurilor și în condițiile stabilite de legislația fiscală.
Există și un impozit special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare. Potrivit regulilor prezentate de ANAF, acesta vizează, în condițiile legii, clădirile rezidențiale din România a căror valoare impozabilă depășește 2,5 milioane de lei și autoturismele înmatriculate sau înregistrate în România a căror valoare individuală de achiziție depășește 375.000 de lei.
Impozitul special se calculează potrivit formulelor prevăzute de Codul fiscal și se aplică bunurilor care îndeplinesc criteriile legale. El nu presupune calcularea unei obligații fiscale asupra tuturor activelor unei persoane, indiferent de natura sau locul în care sunt deținute.
Astfel, o persoană poate avea un patrimoniu ridicat și poate datora impozite diferite pentru veniturile obținute și bunurile deținute, fără ca valoarea totală a averii să determine automat o singură taxă anuală.
Cum identifică ANAF persoanele cu averi mari
În cadrul ANAF funcționează Direcția Generală Control Venituri Persoane Fizice, structură responsabilă de analiza riscurilor fiscale și de verificarea situației fiscale personale. Activitatea include identificarea persoanelor care prezintă riscuri de neconformare și examinarea concordanței dintre veniturile declarate și informațiile disponibile autorității fiscale.
În documentația ANAF, programul dedicat persoanelor fizice cu averi mari include persoane rezidente fiscal în România a căror avere estimată depășește 25 de milioane de euro, în România și în străinătate, în funcție de informațiile disponibile autorității.
Acest prag este un criteriu administrativ de încadrare în program, nu un prag de la care se datorează automat un impozit general pe avere. De asemenea, includerea unei persoane în categoria analizată de ANAF nu reprezintă, prin ea însăși, o constatare a încălcării legislației fiscale.
Verificările pot include analiza documentelor și a informațiilor privind veniturile, bunurile și tranzacțiile contribuabilului. În funcție de situație, autoritatea poate transmite notificări de conformare, poate efectua verificări documentare sau poate iniția verificarea situației fiscale personale, în condițiile legii.
Potrivit datelor ANAF pentru 2026, au fost transmise 313 notificări de conformare către persoane fizice identificate cu risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile, inclusiv persoane cu averi mari. Pentru trimestrul al doilea din 2026, instituția a raportat selectarea a 216 persoane pentru verificare documentară și a 103 persoane pentru verificarea situației fiscale personale.
Aceste cifre descriu etape ale activității administrative. Notificările și selectarea contribuabililor pentru verificare nu reprezintă automat constatări de venituri nedeclarate, impozite suplimentare stabilite sau sume efectiv încasate de stat.
Ce s-ar putea schimba în România
Dezbaterea europeană oferă mai multe direcții posibile pentru modificarea politicilor fiscale, însă acestea trebuie diferențiate de măsurile adoptate efectiv.
O variantă ar fi modificarea impozitelor deja existente asupra veniturilor din capital, proprietăților, moștenirilor sau donațiilor, acolo unde legislația națională prevede asemenea taxe. O altă opțiune ar fi introducerea unui impozit distinct asupra averii nete, aplicabil persoanelor care depășesc un anumit prag de patrimoniu.
O asemenea taxă ar necesita reguli clare privind activele incluse în calcul, datoriile care pot fi deduse, pragurile de impozitare, cotele aplicabile și eventualele scutiri. Ar trebui stabilite și metodele de evaluare a bunurilor, frecvența declarării și procedurile prin care autoritățile verifică informațiile furnizate de contribuabili.
Dificultățile ar fi mai mari în cazul activelor greu de evaluat, precum participațiile la companii private, sau al patrimoniilor deținute prin structuri juridice și în mai multe state. În aceste situații, identificarea beneficiarului real și stabilirea valorii impozabile ar necesita reguli specifice și acces la informații relevante.
O altă direcție ar fi îmbunătățirea administrării fiscale fără introducerea unei taxe generale pe avere. Studiul Comisiei Europene examinează importanța schimbului de informații între autorități, a registrelor de active, a raportărilor furnizate de terți și a digitalizării administrațiilor fiscale. Aceste instrumente pot sprijini verificarea obligațiilor fiscale existente, indiferent dacă un stat decide sau nu să introducă un impozit asupra averii nete.
În cazul României, studiul european și procedura aflată în Parlamentul European nu reprezintă, în sine, o decizie de modificare a Codului fiscal. O schimbare efectivă ar trebui să fie concretizată prin măsuri legislative distincte.
Ce trebuie să știe contribuabilii cu patrimoniu semnificativ
În cadrul fiscal actual, obligațiile unei persoane depind de veniturile obținute, bunurile deținute, tranzacțiile efectuate și rezidența fiscală. Valoarea totală a patrimoniului nu înlocuiește regulile aplicabile fiecărei categorii de venit sau bun.
Pentru persoanele cu active importante, documentarea sursei fondurilor folosite la achiziții, păstrarea evidențelor privind tranzacțiile și respectarea obligațiilor de declarare sunt relevante în relația cu autoritățile fiscale. În cazul veniturilor și activelor din străinătate, trebuie analizate și regulile privind rezidența fiscală, schimbul de informații și evitarea dublei impuneri.
Evoluțiile care pot modifica efectiv obligațiile contribuabililor vor fi cele concretizate în propuneri legislative și acte normative adoptate. Până atunci, studiul Comisiei Europene și activitatea de control a ANAF constituie repere pentru dezbaterea privind impozitarea marilor averi, fără să echivaleze cu introducerea unei taxe generale asupra patrimoniului în România.