UE vrea o parte din banii colectați din impozitul global de 15% pe multinaționale. Care este miza
Uniunea Europeană analizează posibilitatea de a direcționa către bugetul comunitar o parte din veniturile obținute de statele membre prin aplicarea impozitului minim global de 15% pe profitul marilor multinaționale. Ideea, susținută de președintele francez Emmanuel Macron, ar putea ajuta la deblocarea negocierilor privind bugetul UE pentru perioada 2028–2034, într-un moment în care guvernele nu reușesc să ajungă la un acord asupra noilor surse de finanțare.
Schimbarea ar putea redistribui o parte din veniturile fiscale între state și Bruxelles, cu efecte importante mai ales pentru țările care atrag grupuri multinaționale și încasează sume consistente din impozitarea acestora.
De ce caută Bruxelles-ul noi surse de bani
Bugetul multianual al UE pentru 2028–2034 este unul dintre cele mai dificile dosare aflate în negociere. Cea mai recentă valoare menționată în informațiile citate de Politico este de aproximativ 1.820 de miliarde de euro, în timp ce propunerea inițială a Comisiei Europene, prezentată în iulie 2025, se apropia de două mii de miliarde de euro. Sumele și structura bugetului vor depinde de negocierile dintre statele membre și instituțiile europene.
Problema este cum va fi finanțat acest buget. În prezent, cea mai mare parte a veniturilor UE provine din contribuțiile statelor calculate în funcție de venitul național brut, la care se adaugă resurse bazate pe TVA și taxele vamale, precum și contribuția legată de deșeurile din ambalaje din plastic nereciclate. O parte importantă a finanțării continuă, așadar, să depindă de bugetele naționale.
Comisia Europeană încearcă să diversifice aceste surse, astfel încât bugetul comunitar să depindă mai puțin de transferurile directe ale guvernelor. Pentru următorul cadru financiar, instituția a propus noi resurse proprii, inclusiv venituri asociate sistemului de comercializare a certificatelor de emisii, mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră, accizelor minime pentru tutun și deșeurilor electronice, alături de o contribuție corporativă cunoscută drept CORE. Potrivit Consiliului UE, pachetul propus ar putea aduce în medie aproximativ 58,2 miliarde de euro anual, în prețurile din 2025, prin noile resurse și ajustarea celor existente.
Însă statele membre sunt divizate asupra acestor propuneri. O contribuție fixă pentru companiile cu venituri anuale nete de cel puțin 100 de milioane de euro, cu excepția IMM-urilor, a devenit una dintre cele mai controversate opțiuni. Spre deosebire de impozitul pe profit, CORE ar fi calculată în funcție de veniturile companiilor, nu de profitabilitatea lor. Această diferență alimentează opoziția față de măsură, în special în Germania.
În acest context, folosirea unei părți din veniturile deja colectate prin impozitul minim global ar putea deveni o alternativă mai acceptabilă politic decât introducerea unei noi contribuții corporative.
Ce este impozitul global de 15%
Acordul fiscal internațional convenit în 2021 sub egida OCDE și G20 urmărește să limiteze competiția fiscală dintre state și mutarea artificială a profiturilor în jurisdicții cu impozitare redusă. Regulile se aplică grupurilor multinaționale mari, cu venituri consolidate de cel puțin 750 de milioane de euro, și urmăresc ca acestea să suporte o rată efectivă minimă de impozitare de 15% în fiecare jurisdicție relevantă.
Mecanismul nu înseamnă că toate companiile multinaționale plătesc automat o cotă suplimentară de 15% peste impozitele existente. Dacă rata efectivă de impozitare a profitului într-o jurisdicție este sub pragul convenit, regulile prevăd aplicarea unui impozit suplimentar, în condițiile stabilite de sistemul internațional și de legislația națională.
Uniunea Europeană a transpus aceste reguli printr-o directivă adoptată în 2022, aplicabilă începând cu exercițiile fiscale care încep din 2024. România a introdus cadrul legislativ prin Legea nr. 431/2023, care reglementează impozitul minim global pentru grupurile vizate, inclusiv mecanismele prin care poate fi colectat impozitul suplimentar.
În prezent, veniturile din aceste impozite suplimentare sunt colectate de autoritățile naționale. Propunerea discutată la nivel european ar presupune ca o parte din încasări să fie direcționată către bugetul UE. Detaliile privind cota care ar reveni Uniunii și formula de repartizare nu sunt încă stabilite public în informațiile disponibile.
Irlanda și Țările de Jos ar putea pierde o parte din venituri
Schimbarea ar putea avea efecte mai vizibile în state precum Irlanda și Țările de Jos, care au atras de-a lungul timpului numeroase companii multinaționale și beneficiază de venituri fiscale importante asociate activității acestora. Dacă o parte din încasările suplimentare ar fi transferată la nivel european, guvernele respective ar putea păstra o parte mai mică din veniturile colectate decât în actualul sistem.
Logica susținătorilor este că profiturile multinaționalelor nu ar trebui privite exclusiv ca o sursă de venit pentru țara în care este înregistrată o anumită entitate sau în care este colectat impozitul. Companiile operează pe o piață europeană integrată, beneficiază de acces la piața unică și își desfășoară activitatea în mai multe state. Din această perspectivă, o parte din veniturile generate de impozitarea lor ar putea finanța priorități comune.
Totuși, există o diferență importantă între acest argument economic și acordul politic necesar pentru aplicarea măsurii. Statele care ar putea pierde venituri vor dori să știe cât ar urma să transfere, cum s-ar calcula contribuția și dacă ar primi ceva în schimb prin cheltuielile bugetare ale Uniunii. Fără o formulă convenită, efectele pentru fiecare țară rămân incerte.
Ce ar însemna pentru România
Pentru România, întrebarea esențială este dacă o eventuală redistribuire a veniturilor ar diminua sumele care rămân la bugetul național sau dacă țara ar beneficia indirect de pe urma finanțării europene suplimentare. Răspunsul depinde de arhitectura finală a mecanismului: ce parte din impozitul suplimentar ar fi transferată la UE, cum s-ar aloca veniturile între state și dacă vor exista reguli de protecție pentru anumite categorii de contribuabili sau jurisdicții.
România aplică deja impozitul minim global pentru grupurile care intră în sfera legislației. În principiu, impozitul suplimentar național poate permite colectarea în România a unor venituri aferente profiturilor subimpozitate aici. Dacă o parte din încasări ar fi redirecționată la bugetul comunitar, impactul asupra veniturilor publice românești ar depinde de regulile care vor fi negociate. În acest moment, nu există suficiente detalii pentru a cuantifica efectul asupra bugetului României.
Există și o miză mai largă. Dacă UE reușește să obțină venituri proprii mai consistente, ar putea reduce presiunea asupra contribuțiilor naționale și ar avea mai multă flexibilitate în finanțarea priorităților comune. Dar acest lucru nu garantează automat că fiecare stat va plăti mai puțin: rezultatul va depinde de valoarea bugetului final, de regulile de contribuție și de distribuția cheltuielilor.
O dispută despre cine încasează banii din profiturile multinaționalelor
Propunerea arată că dezbaterea europeană despre impozitarea multinaționalelor intră într-o nouă etapă. După stabilirea unui prag minim de impozitare, discuția se mută către destinația veniturilor: cât ar trebui să rămână la bugetele naționale și cât ar trebui folosit pentru finanțarea priorităților comune.
Pentru Comisia Europeană, o asemenea resursă ar putea ajuta la susținerea bugetului pentru 2028–2034 și la reducerea dependenței de contribuțiile directe ale statelor. Pentru guvernele naționale, însă, problema este dacă acceptă să cedeze o parte din încasările fiscale și în ce condiții.
Deocamdată, direcționarea unei părți din veniturile impozitului global de 15% către bugetul UE este o opțiune analizată în cadrul negocierilor, nu o decizie adoptată. Acordul va depinde de compromisurile dintre statele membre privind noile resurse proprii și de forma finală a bugetului european.