Analize

România produce milioane de tone de lapte, dar importă lactate de un miliard de euro. Ce se întâmplă cu producția fermierilor


Industria laptelui din România pierde tot mai mult din materia primă produsă în fermele autohtone. În primele nouă luni din 2026, cantitatea de lapte de vacă livrată fabricilor a scăzut cu 114.000 de tone față de aceeași perioadă a anului trecut, deși la nivel european colectarea a crescut. În paralel, fermierii se confruntă cu prețuri în scădere și dificultăți în valorificarea producției, iar România importă produse lactate de aproximativ un miliard de euro pe an.

O femeie aflată într-o fermă de lapte, lângă o vacă, ține în mână un recipient cu lapte.
Producția de lapte din fermele românești întâmpină dificultăți de valorificare. Foto: magnific.com

Evoluția contrastează cu cea înregistrată la nivel european. În aceeași perioadă, livrările de lapte către procesatori au crescut cu 2,7% în Uniunea Europeană. Totalul european pentru 2026 include și valori estimate, iar seria CLAL este marcată „Data under review”, ceea ce înseamnă că datele pot fi revizuite.

Scăderea din 2026 vine după un recul și în anul precedent. Potrivit seriei Eurostat pentru colectarea laptelui crud de vacă, livrările către fabrici au coborât de la 1,2601 milioane de tone în 2024 la 1,2071 milioane de tone în 2025, o reducere de aproximativ 4,2%. 

Scăderea era vizibilă încă din ianuarie

Comparația lunară arată că livrările au fost sub cele din lunile corespunzătoare din 2025 în fiecare dintre primele nouă luni ale anului. Tabelul prezintă variația anuală, nu evoluția față de luna precedentă:

Luna din 2026 Variație față de aceeași lună din 2025 
Ianuarie scădere de 12,6% 
Februarie scădere de 6,6% 
Martie scădere de 12,4% 
Aprilie scădere de 13,8% 
Mai scădere de 9,3% 
Iunie scădere de 15,1% 
Iulie scădere de 9,1% 
August scădere de 13,6% 
Septembrie scădere de 17,0% 

Cea mai accentuată scădere lunară s-a înregistrat în septembrie, când livrările au fost cu 17% sub nivelul din aceeași lună a anului trecut. Totuși, declinul era deja puternic înainte de vară: în ianuarie era de 12,6%, iar în iunie ajunsese la 15,1%. 

Prețul laptelui a coborât mai puternic în România, dar nu explică singur declinul

Unul dintre indicatorii care arată presiunea apărută în sector în 2026 este prețul primit de fermieri. Potrivit datelor Comisiei Europene, laptele crud era plătit în România cu 45,56 euro pentru 100 de kilograme în ianuarie, ușor peste media UE, de 45,17 euro. În iulie, prețul românesc coborâse la 34,62 euro, în timp ce media europeană era de 42,03 euro. În septembrie a urmat o revenire parțială, până la 38,91 euro, față de 44,55 euro în UE.

Perioada România (euro/100 kg) Media UE (euro/100 kg) 
Ianuarie 2026 45,56 45,17 
Iulie 2026 34,62 42,03 
Septembrie 2026 38,91 44,55 

Între ianuarie și iulie, prețul din România s-a redus cu aproximativ 24%, în timp ce media UE a scăzut cu circa 7%. În septembrie, nivelul din România rămânea cu 14,6% sub cel din ianuarie. Raportat la media europeană din aceeași lună, prețul românesc era cu aproximativ 12,7% mai mic.

La 10 iunie 2026, Ministerul Agriculturii a comunicat că prețul mediu al laptelui la poarta fermei fusese, în fiecare dintre primele patru luni ale anului, sub nivelul lunilor corespunzătoare din 2025, cu scăderi anuale cuprinse între 5,65% și 10,64%. Comparația este importantă pentru că folosește aceeași bază ca seria livrărilor: fiecare lună din 2026 față de aceeași lună din 2025. Ea arată că fermierii primeau mai puțin decât în anul precedent încă din ianuarie, chiar dacă prețul din România era atunci ușor peste media UE.

Evoluția prețurilor nu se suprapune însă peste variația livrărilor lunare. În ianuarie, când prețul din România era ușor peste media UE, livrările erau deja cu 12,6% sub cele din ianuarie 2025. În iulie, când prețul românesc a atins minimul din tabel, scăderea livrărilor era de 9,1%, printre cele mai mici din primele nouă luni. În septembrie, prețul își revenise parțial, dar livrările au înregistrat cea mai mare scădere, de 17%.

Prețul mai mic reflectă presiunea asupra fermierilor, însă nu explică, de unul singur, scăderea livrărilor către procesatori.

La 10 iunie 2026, Ministerul Agriculturii a comunicat că, în perioada ianuarie-martie, producția totală de lapte ar fi crescut cu 14,11% față de aceeași perioadă din 2025, în timp ce cantitatea valorificată pe piață ar fi scăzut cu 10,6%. 

Tot în comunicatul din 10 iunie, ministerul a anunțat că a dispus analizarea modului de colectare, consolidare și raportare a datelor din sector, precum și verificarea obligațiilor de raportare ale operatorilor. 

Închiderea unor centre de colectare arată unde se poate bloca lanțul

Un exemplu al modului în care se schimbă rețeaua de colectare este retragerea Lactalis din anumite zone din județul Suceava. Monitorul de Suceava relata la 9 iunie 2026 că grupul urma să închidă, de la 1 august, centrele de colectare din zonele Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. Publicația a scris că decizia fusese confirmată de un reprezentant local al companiei. Relatările din presa agricolă au legat reorganizarea de costurile ridicate ale colectării unor volume mici și de orientarea către ferme mai mari, de unde laptele poate fi preluat cu cisterne.

Cazul arată că problema nu ține doar de capacitatea fermierilor de a produce lapte, ci și de deciziile comerciale ale procesatorilor: un volum mic, dispersat și costisitor de transportat poate deveni nerentabil pentru un anumit centru de colectare. În acest sens, accesul la piață depinde atât de organizarea fermelor, cât și de infrastructura și criteriile de achiziție ale cumpărătorilor.

Calendarul nu permite însă atribuirea declinului național acestei decizii. Închiderea centrelor era programată pentru 1 august, în timp ce livrările României scădeau deja din ianuarie, iar în iunie declinul ajunsese la 15,1%. Scăderea de 17% din septembrie coincide cu perioada de după închiderea centrelor, dar această succesiune temporală nu dovedește că măsura a produs reculul național. În plus, la 16 septembrie, Monitorul de Suceava relata că trei firme intraseră pe piață și preluau laptele din zonă, potrivit președintelui unei asociații locale. 

Dificultățile de valorificare a laptelui se văd și la nivelul fermelor. Un exemplu este cel al unui crescător din județul Brașov, care avea 30 de vaci și semnala că prețul primit pentru laptele bio nu îi acoperea cheltuielile. Potrivit unui reportaj al Știrilor ProTV, pentru a limita pierderile, fermierul a redus cantitatea de hrană administrată animalelor, ceea ce a dus și la diminuarea producției.

Fermele mici și productivitatea redusă limitează accesul la procesare

Presiunile din 2026 se suprapun peste o vulnerabilitate mai veche a sectorului: structura fragmentată a fermelor și productivitatea redusă. Studiul Consiliului Concurenței arată că aproximativ 75% dintre fermele românești au mai puțin de cinci vaci de lapte. România deține circa 58% din numărul fermelor de lapte din Uniunea Europeană, dar numai aproximativ 5% din efectivele europene de vaci de lapte.

Diferența se vede și în randamentul obținut de la animale. România înregistrează aproximativ 3.580 de kilograme de lapte pe vacă anual, față de media europeană de 8.450 de kilograme. Un randament redus înseamnă că aceleași categorii de cheltuieli, furaje, energie, întreținere și personal, trebuie acoperite dintr-un volum mai mic de lapte. În plus, fermele mici au dificultăți în a asigura livrări constante și cantități care să justifice transportul până la fabrici.

Este importantă și delimitarea speciilor atunci când sunt comparate producția și colectarea. În 2024, România a produs aproximativ 4,406 milioane de tone de lapte crud provenit de la toate speciile, dintre care 3,724 milioane de tone au fost lapte de vacă. În aceeași serie Eurostat, livrările de lapte de vacă către fabrici au fost de 1,2601 milioane de tone. Raportat la producția de lapte de vacă, volumul livrat fabricilor a reprezentat aproximativ 33,8%. Proporția de circa o treime trebuie deci raportată la laptele de vacă, nu direct la totalul de 4,406 milioane de tone, care include și laptele de oaie, capră și bivoliță.

O parte din laptele care nu intră în circuitul industrial autorizat este utilizată în gospodării, pentru hrănirea vițeilor, pentru autoconsum sau este prelucrată și comercializată prin alte canale. Nu înseamnă, așadar, că întreaga diferență dintre producție și colectarea industrială reprezintă lapte pierdut. Ea arată însă cât de dificil este pentru industrie să centralizeze materia primă din exploatații numeroase și dispersate.

Asocierea în cooperative ar putea permite agregarea volumelor, investiții comune în răcire și transport și o putere de negociere mai mare în relația cu fabricile. Fără astfel de mecanisme, fermele mici depind adesea de un singur centru de colectare sau procesator, iar o schimbare a rețelei comerciale le poate limita rapid accesul la piață.

Importurile de lactate au ajuns la un miliard de euro

Problemele de colectare și procesare se reflectă și în comerțul exterior. În 2025, importurile de produse lactate au ajuns la aproximativ un miliard de euro, iar deficitul comercial al sectorului s-a apropiat de 700 de milioane de euro, potrivit studiului Consiliului Concurenței. Raportând cele două valori rotunjite, exporturile ar fi fost de ordinul a 300 de milioane de euro. 

Importurile de produse lactate finite nu trebuie confundate cu achizițiile de lapte crud din străinătate, folosit ca materie primă de procesatori. Sunt două fluxuri comerciale diferite. Datele pentru 2024 nu arată însă o scădere a colectării interne. Potrivit Consiliului Concurenței, în acel an importurile de lapte crud au crescut cu 39,8%, iar colectarea internă cu 5%. În volum, colectarea de la producătorii locali a avansat cu 55.549 de tone, mai mult decât cele 44.623 de tone adăugate de importuri. Reculul a apărut abia după aceea: livrările către fabrici au scăzut cu aproximativ 4,2% în 2025, iar în 2026 declinul s-a accentuat.

Industria produce mai ales lapte de consum și produse acidulate

O altă vulnerabilitate identificată de Consiliul Concurenței este structura producției industriale. Potrivit datelor sintetizate de Consiliul Concurenței pentru 2025, laptele de consum a însumat aproximativ 387.000 de tone, iar produsele acidulate (iaurt, sana, chefir și lapte bătut) circa 231.000 de tone. Împreună, cele două categorii au reprezentat peste 70% din volumul procesat. Brânzeturile au însumat aproximativ 107.000 de tone, adică 12-13% din total, iar smântâna a rămas sub 70.000 de tone.

Graficul din raportul Consiliului Concurenței privind producția de unt prezintă aproximativ 11.900 de tone în 2024 și o valoare estimată de 14.100 de tone în 2025. 

Dezvoltarea unor segmente cu procesare mai complexă presupune investiții în echipamente, tehnologie, depozitare, maturare și distribuție, precum și acces la materie primă de calitate constantă. Într-o analiză a Consiliului Concurenței, companiile multinaționale aveau o capacitate medie de procesare de aproximativ 519.000 de litri pe zi, față de 77.000 de litri pe zi în cazul procesatorilor locali. Pe de altă parte, gradul mediu de utilizare a capacităților era mai mare la procesatorii locali, de 70%, comparativ cu 60% în cazul multinaționalelor analizate.

Problema nu este doar cât lapte produce România, ci cât reușește să valorifice

Scăderea cu 12,2% a livrărilor către procesatori în primele nouă luni din 2026 arată că dificultățile industriei nu se limitează la producția din ferme. Declinul s-a manifestat pe tot parcursul perioadei analizate, în timp ce la nivel european livrările au crescut. Închiderea unor centre de colectare din Suceava ilustrează presiunea asupra rețelelor de aprovizionare, dar nu explică amploarea evoluției înregistrate la nivel național.

În spatele acestor cifre se află un sector în care fermele mici, randamentele reduse și costurile logistice îngreunează relația dintre producători și procesatori. Prețul laptelui la poarta fermei a coborât semnificativ în cursul anului, însă evoluția sa nu urmează îndeaproape variațiile lunare ale livrărilor. Mai degrabă, este un alt indicator al presiunilor cu care se confruntă producătorii.

Dezechilibrul se reflectă și în comerțul exterior. Importurile de produse lactate au ajuns la aproximativ un miliard de euro în 2025, iar deficitul comercial s-a apropiat de 700 de milioane de euro. România dispune de o bază importantă de producție, dar transformă insuficient această resursă în ofertă industrială competitivă. 

Citește în continuare