Analize

De ce băncile finanțează cu prudență afacerile în franciză. Ce îi împiedică pe antreprenori să obțină credite


Antreprenorii care vor să deschidă o afacere în franciză se lovesc de dificultăți atunci când caută finanțare, susține Asociația Română de Franciză. Deși preiau un concept deja testat, solicitantul trebuie să demonstreze că propria firmă poate rambursa împrumutul. Asociația propune băncilor să ia în calcul și istoricul rețelei-mamă.

O persoană lucrează la un laptop, la o masă pe care se află un caiet, documente și o cană.
Finanțarea bancară este importantă pentru deschiderea unei unități în franciză. Foto: arhivă

Asociația Română de Franciză (ARF) atrage atenția asupra dificultăților de finanțare întâmpinate de antreprenorii care vor să deschidă unități în franciză. Potrivit organizației, băncile evaluează frecvent firma francizatului ca pe un start-up independent, fără să ia suficient în calcul experiența și rezultatele rețelei în care aceasta urmează să intre.

Problema este menționată printre cei doi factori principali care frânează extinderea rețelelor de franciză, alături de aplicarea neuniformă a obligațiilor de informare precontractuală.

„Problema semnalată recurent este că băncile evaluează francizatul predominant ca pe un start-up independent, fără a lua în calcul performanța istorică a rețelei-mamă (istoric de cash-flow, rata de succes a unităților existente, standardizarea operațională și lanțul de aprovizionare). Fenomenul este suficient de frecvent încât să fie identificat ca unul dintre cei doi factori principali care frânează expansiunea rețelelor”, a declarat pentru „Adevărul Financiar” Constantin Anton, președintele Asociației Române de Franciză.

Ce analizează băncile la acordarea unui credit pentru un IMM

Potrivit explicațiilor publicate de Asociația Română a Băncilor, băncile analizează, în cazul unui IMM, capacitatea de rambursare a companiei, experiența managementului, capitalul investit de acționari, condițiile împrumutului și garanțiile disponibile.

Printre cheltuielile necesare deschiderii unei unități se numără taxa inițială de intrare în rețea, amenajarea spațiului, achiziția echipamentelor, stocul inițial și capitalul de lucru. În funcție de prevederile contractului, antreprenorul poate avea de achitat și redevențe periodice sau contribuții la bugetul de marketing, care trebuie luate în calcul în estimarea costurilor de funcționare.

Durata contractului, condițiile de reziliere și drepturile de exploatare a mărcii sunt, de asemenea, elemente relevante pentru continuitatea afacerii. Ele trebuie analizate în raport cu perioada în care antreprenorul estimează că va recupera investiția și va putea rambursa creditul.

Francizatul operează printr-o societate distinctă, iar rezultatele financiare ale celorlalte unități din rețea nu garantează că noua locație va genera venituri suficiente pentru plata ratelor. De aceea, performanța rețelei poate oferi informații suplimentare despre viabilitatea conceptului, dar nu înlocuiește analiza financiară a firmei care solicită împrumutul.

Ce criterii ar trebui să conteze în evaluarea unei francize

Argumentul central al ARF este că antreprenorul care intră într-o franciză nu construiește o afacere de la zero, ci preia un brand, proceduri testate, acces la un lanț de aprovizionare și sprijin operațional.

„Francizatul nu pornește de la zero. Preia un model de afaceri deja testat, un lanț de aprovizionare și un brand. Să-l evaluezi exclusiv ca pe un start-up înseamnă să calibrezi incomplet riscul”, a transmis Constantin Anton în comunicatul asociației.

ARF consideră că istoricul și performanța rețelei ar trebui să reprezinte criterii suplimentare în analiza bancară, fără să înlocuiască evaluarea financiară a solicitantului. Printre indicatorii propuși se numără:

  • Istoricul operațional al conceptului. Potrivit art. 2 din OG nr. 52/1997, francizorul trebuie să fi exploatat conceptul de afaceri cel puțin un an într-o unitate-pilot înainte de lansarea rețelei.
  • Rata de succes și rata de închidere a unităților. Rezultatele locațiilor deja existente pot oferi informații despre viabilitatea modelului de afaceri.
  • Gradul de standardizare și sprijinul operațional. Băncile ar putea lua în calcul procedurile comune din rețea, mecanismele de suport și eventualele garanții oferite de francizor.

„Scopul nu este relaxarea criteriilor de risc, ci o calibrare mai precisă a acestuia, pornind de la faptul că francizatul preia un model deja testat”, a explicat Constantin Anton pentru „Adevărul Financiar”.

Legislația prevede și obligații de informare înainte de încheierea contractului. Francizorul trebuie să pună la dispoziția viitorului francizat un document de dezvăluire a informațiilor, care include date despre istoricul și experiența sa, management, eventuale litigii, investiția inițială, obligațiile părților și rezultatul financiar din ultimul an.

ARF administrează Registrul Național de Franciză, unde francizorii pot înregistra aceste documente. Înregistrarea este gratuită și se face la cererea acestora, însă nu reprezintă o certificare a conformității francizorului.

Peste 6.000 de unități în franciză și parteneriat operațional

Inventarierea realizată de ARF în noiembrie 2026 identifică peste 60 de rețele și mai mult de 6.000 de unități active în patru sectoare: HoReCa, retail alimentar și de proximitate, servicii și sănătate-beauty-wellness.

Retailul de proximitate concentrează peste 4.500 de puncte de vânzare, iar segmentul HoReCa depășește 1.500 de unități. Printre rețelele menționate de asociație se numără LaDoiPași, Shop&Go, 5 to go, Spartan și Ted's Coffee, dar și rețele din domeniul serviciilor, educației și sănătății.

Cifra de peste 6.000 de unități este estimativă și agregată. Aceasta include atât afaceri operate în sistem de franciză, în sensul OG nr. 52/1997, cât și unități bazate pe contracte de parteneriat operațional, întâlnite frecvent în retailul alimentar. ARF nu publică o defalcare exactă între cele două categorii, întrucât încadrarea juridică depinde de clauzele concrete ale fiecărui contract.

În cazul unei părți dintre rețelele membre, ARF indică peste 1.180 de unități operate în franciză. Printre exemplele oferite de asociație se numără Fornetti, cu peste 800 de magazine în România, Millenium Insurance Broker, cu peste 100 de francizați, și EUROMASTER, cu peste 80 de centre de service. Alte rețele menționate sunt DIEGO, cu 37 de magazine, AXYS Tanatopraxie, cu 31 de locații, Sophia Home Decoration, cu 30 de magazine, Bella Italia, cu peste 30 de locații, Mesopotamia, cu 24 de unități, Nomasvello România, cu 22 de saloane, Subway, cu 21 de restaurante, și H2ON, cu 12 francize active.

Ce ar putea acoperi creditele propuse de ARF

Produsele de finanțare pe care asociația vrea să le discute cu băncile ar putea acoperi principalele cheltuieli necesare deschiderii unei unități: amenajarea spațiului, achiziția echipamentelor, constituirea stocului inițial, capitalul de lucru și, acolo unde este cazul, taxa inițială de intrare în rețea.

„În principiu, orice element care face parte din investiția tipică de deschidere a unei unități în rețea: amenajare spațiu, echipamente, stoc inițial, capital de lucru și, acolo unde este cazul, taxa inițială de intrare în rețea. Detaliile concrete ar urma să fie definite împreună cu instituțiile de credit”, a declarat Constantin Anton pentru „Adevărul Financiar”.

Ce garanții pot accesa antreprenorii care deschid o franciză

Până la apariția unor produse dedicate francizelor, antreprenorii pot analiza instrumentele de garantare disponibile pentru IMM-uri prin Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM) și prin Fondul European de Investiții (FEI). Acestea nu sunt produse rezervate francizelor, iar accesul depinde de condițiile fiecărui program și de aprobarea băncii.

Instant IMM - garanție de până la 80%

Prin produsul Instant IMM, FNGCIMM poate garanta maximum 80% din valoarea unei finanțări aprobate, destinate investițiilor sau capitalului de lucru. Garanția individuală poate ajunge la 240.000 de lei, pentru un credit de maximum 300.000 de lei.

Produsul este destinat IMM-urilor, inclusiv unor start-up-uri existente în baza de date a Fondului. Printre condițiile de eligibilitate se numără depunerea ultimului bilanț anual, înregistrarea unor capitaluri proprii pozitive și lipsa restanțelor la credite. Instrumentul nu este disponibil automat unei societăți abia înființate, care nu are încă un bilanț anual.

Start-Up Nation - garanție de maximum 200.000 de lei

O altă variantă este garanția FNGCIMM pentru beneficiarii eligibili ai programului Start-Up Nation 2024-2026. Aceasta poate acoperi maximum 80% din valoarea unui credit-punte pentru investiții, în limita unei garanții individuale de 200.000 de lei. Valoarea finanțărilor garantate poate ajunge la 250.000 de lei, iar comisionul de garantare este de maximum 2,6% pe an din valoarea garanției.

FNGCIMM precizează că instrumentul este acordat din fondurile proprii ale Fondului, nu reprezintă o garanție de stat și se adresează beneficiarilor eligibili ai programului. Printre condițiile Start-Up Nation se numără crearea a cel puțin două locuri de muncă cu normă întreagă, pe perioadă nedeterminată, și menținerea acestora timp de minimum 24 de luni.

Garanția FEI - exemplul Raiffeisen Bank

Există și produse de creditare cu garanții oferite de Fondul European de Investiții. Un exemplu este programul Competitivitate EIF al Raiffeisen Bank, prin care garanția acoperă 50% din valoarea finanțată pentru firmele din București și Ilfov și 70% pentru cele din restul județelor.

Potrivit băncii, programul se adresează microîntreprinderilor și întreprinderilor mici cu cel puțin șase luni de activitate și permite finanțarea investițiilor și a capitalului de lucru. Pentru creditele de investiții, banca menționează un avans minim de 15%. Pagina produsului precizează și că finanțarea beneficiază de garanția FEI fără alte garanții reale din partea clientului, în condițiile programului.

ARF nu are date despre rata de aprobare a creditelor

Deși organizația spune că dificultățile de finanțare sunt semnalate în mod recurent de membrii săi, ARF nu deține o evidență statistică a solicitărilor de creditare și nu are acces la bazele de date ale băncilor. Din acest motiv, asociația nu poate indica o rată de aprobare a creditelor pentru francizați sau motivele exacte ale refuzurilor.

„ARF nu centralizează statistic solicitările de creditare ale francizorilor, întrucât nu este instituție de credit și nu are acces la bazele de date ale băncilor. Observațiile noastre se bazează pe feedback-ul primit de la francizori și francizați în cadrul consultărilor și evenimentelor asociației”, a precizat Constantin Anton pentru „Adevărul Financiar”.

Nici în privința supraviețuirii afacerilor nu există un studiu național comparativ realizat de ARF.

„Nu deținem, la acest moment, un studiu național comparativ riguros, franciză versus afaceri independente, realizat de ARF”, a declarat președintele asociației pentru „Adevărul Financiar”.

Asociația menționează că datele internaționale indică, în general, rate de supraviețuire mai ridicate pentru unitățile din rețele standardizate decât pentru afacerile independente, datorită modelului testat, brandului și sprijinului operațional. 

În prezent, propunerea privind crearea unor produse de creditare adaptate francizelor se află încă în etapa pregătirii consultărilor. ARF intenționează să inițieze discuții cu instituțiile de credit, dar nu are un calendar stabilit și nu poate confirma numele unor bănci care și-au exprimat oficial interesul.

Citește în continuare