Ținta de deficit a Guvernului depinde de două necunoscute: fondurile europene și facturile de plată
Un deficit mai mic în septembrie este o veste bună, dar nu garantează că bugetul va încheia anul în limitele promise. Guvernul urmărește pentru 2026 o țintă de 6,25% din PIB, iar Consiliul Fiscal o consideră posibilă, cu o condiție importantă: riscurile privind veniturile și cheltuielile să nu se transforme în probleme reale. Cea mai mare necunoscută rămâne suma pe care România o va încasa din fondurile europene.
După primele nouă luni, deficitul bugetului general consolidat a ajuns la 78,3 miliarde de lei, echivalentul a 3,81% din PIB. În aceeași perioadă a anului trecut, depășea 5,3% din PIB. Comparația indică o îmbunătățire, însă Consiliul Fiscal avertizează că trebuie luate în calcul și facturile care ar putea fi încă neachitate, inclusiv cele din programul Anghel Saligny.
Dacă statul amână plata unor facturi, deficitul poate părea mai mic pe moment, dar cheltuielile nu dispar. Ele pot ajunge la plată în ultimele luni ale anului și pot pune din nou presiune pe buget. De aceea, cifrele din septembrie nu înseamnă că problemele bugetare au fost rezolvate.
Prima rectificare a adăugat 3,5 miliarde de lei la deficitul estimat pentru acest an, care ajunge astfel la 130,3 miliarde de lei. Ținta rămâne de 6,25% din PIB. După deficitul înregistrat în primele nouă luni, mai rămân aproximativ 52 de miliarde de lei până la nivelul estimat pentru întregul an. Aceasta este diferența care trebuie acoperită în ultimul trimestru. Nu înseamnă însă că statul mai are atât de mulți bani de cheltuit, ci că acesta este deficitul pe care îl mai poate înregistra până la finalul anului.
De ce banii din PNRR pot schimba rezultatul
Bugetul pentru 2026 a fost construit mizând pe aproximativ 8 miliarde de euro din PNRR: 6,5 miliarde sub formă de granturi, adică bani nerambursabili, și 1,5 miliarde ca împrumuturi. Pentru cererile de plată 5 și 6, Ministerul Finanțelor speră la încasări de circa 6,4 miliarde de euro. Consiliul Fiscal avertizează însă că suma ar putea fi cu 1,5-2,5 miliarde de euro mai mică.
Diferența este importantă mai ales în cazul granturilor. Dacă finanțarea europeană nu este validată pentru unele proiecte la care banii au fost deja cheltuiți, costul trebuie acoperit din bugetul național.
Dobânzile și facturile reduc locul de manevră
Presiunea nu vine doar din fondurile europene. Rectificarea suplimentează cheltuielile cu dobânzile cu aproximativ 3,5 miliarde de lei, aproape cât întreaga creștere a deficitului planificat. Asta arată cât de mult contează costul datoriei: o parte din banii disponibili trebuie folosită pentru dobânzi, nu pentru servicii publice sau investiții noi.
Bugetul de stat alocă în plus 3,47 miliarde de lei pentru pensii, pe fondul încasărilor sub estimări ale sistemului, și aproximativ 2,81 miliarde pentru autoritățile locale, inclusiv pentru restanțe. În același timp, plățile pentru proiectele cu fonduri europene sunt reduse cu 5,24 miliarde de lei. Rectificarea arată astfel și o reașezare a priorităților între obligațiile curente și proiecte.
Până la finalul anului se pot adăuga facturi din Anghel Saligny, rambursări de TVA, nevoi suplimentare în domeniul sănătății și sume stabilite de instanțe, inclusiv drepturi salariale câștigate de magistrați. Nu toate sunt incluse în rectificare. Consiliul Fiscal sugerează eșalonarea unor plăți, pentru a evita concentrarea lor într-un singur an. O asemenea soluție poate reduce presiunea imediată, dar mută o parte din obligații în viitor.
TVA-ul ajută, dar nu este o garanție
Pe partea de venituri, rectificarea ridică estimarea încasărilor din TVA cu aproximativ 7,18 miliarde de lei. În primele nouă luni, acestea au crescut cu 24,8%. Consiliul Fiscal consideră că suma poate fi încasată, dar avertizează că estimarea este destul de optimistă. Chiar dacă încasările au mers bine până acum, nu este sigur că statul va reuși să strângă toți banii pe care îi așteaptă până la sfârșitul anului.
Miza nu este doar o cifră la final de an
Respectarea țintei contează și pentru încrederea celor care împrumută statul. Consiliul Fiscal avertizează asupra riscului de retrogradare a ratingului suveran dacă ajustarea bugetară se blochează. Un asemenea scenariu ar putea scumpi finanțarea, tocmai când dobânzile apasă deja pe buget. Pentru cetățeni, legătura este simplă: mai mulți bani pentru costul datoriei înseamnă mai puțin spațiu pentru alte nevoi.
Ținta de 6,25% încă se poate atinge, dar nu e deloc sigură. Totul depinde de trei lucruri: câți bani primim de la Bruxelles, câte facturi vin la plată până în decembrie și dacă taxele se strâng cum s-a calculat. Iar un deficit mic obținut prin amânarea plăților nu rezolvă nimic. Problema se rezolvă abia când statul ajunge să cheltuiască aproximativ cât încasează.