Zece ani de muncă în plus, aceeași pensie. Cum ajung românii care au cotizat 15 ani să încaseze la fel ca cei care au muncit 25 de ani
Indemnizația socială pentru pensionari aduce veniturile celor cu pensii foarte mici la pragul de 1.281 de lei pe lună. În anumite situații, mecanismul face ca zece ani suplimentari de contribuții să nu se vadă deloc în suma încasată. Aproape 886.000 de pensionari beneficiau de această completare în septembrie 2026.

Un român care a muncit 15 ani și a contribuit la sistemul public de pensii poate ajunge să încaseze aceeași sumă cu o persoană care a muncit 25 de ani. Nu pentru că legea le-ar calcula pensiile în același mod, ci pentru că statul completează veniturile celor cu pensii foarte mici până la un prag minim garantat.
Este unul dintre efectele mai puțin discutate ale sistemului public de pensii: anii suplimentari de muncă pot crește pensia calculată pe baza contribuțiilor, fără să majoreze și suma pe care pensionarul o primește efectiv în fiecare lună.
Mecanismul se vede cel mai bine într-o simulare simplă. Să presupunem că avem șase persoane care au muncit 15, 20, 25, 30, 35 și 40 de ani. Toate au contribuit la nivelul a jumătate din câștigul salarial mediu brut luat în calcul la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. În această ipoteză, fiecare an de muncă aduce 0,5 puncte de pensie.
La un punct de referință de 81 de lei, menținut în 2025 și 2026, pensiile rezultate înainte de completarea acordată de stat arată astfel:
| Ani de contribuție | Puncte acumulate, inclusiv stabilitate | Pensie calculată |
|---|---|---|
| 15 ani | 7,5 | 608 lei |
| 20 de ani | 10 | 810 lei |
| 25 de ani | 12,5 | 1.013 lei |
| 30 de ani | 17,5 | 1.418 lei |
| 35 de ani | 23,75 | 1.924 lei |
| 40 de ani | 31,25 | 2.531 lei |
Calculul include punctele de stabilitate acordate pentru anii de contribuție care depășesc 25 de ani. Legea prevede 0,5 puncte pentru fiecare an peste 25 de ani, 0,75 puncte pentru fiecare an peste 30 de ani și un punct pentru fiecare an peste 35 de ani.
Aceste bonusuri schimbă semnificativ rezultatul pentru persoanele care au o carieră lungă. Un angajat care a contribuit 40 de ani acumulează, în exemplul nostru, 31,25 puncte, față de numai 7,5 puncte pentru cel care a muncit 15 ani.
Dar, înainte de a ajunge la diferența dintre cele două pensii, intervine indemnizația socială.
Cum ajung 15, 20 și 25 de ani de muncă să valoreze la fel
Indemnizația socială pentru pensionari, cunoscută în limbajul curent și drept pensie minimă, este în 2026 de 1.281 de lei pe lună. Nu este o pensie calculată după anii de contribuție și nici o sumă acordată automat tuturor celor care se pensionează. Este o completare plătită de la bugetul de stat pentru pensionarii eligibili ale căror venituri cumulate din pensii și indemnizații se situează sub acest prag.
Astfel, persoana care a muncit 15 ani și ar avea, potrivit simulării, o pensie de aproximativ 608 lei primește o completare de circa 673 de lei. Cea care a muncit 20 de ani, cu o pensie calculată la 810 lei, primește aproximativ 471 de lei în plus. Pentru persoana cu 25 de ani de contribuții, completarea este de circa 268 de lei.
În toate cele trei cazuri, suma încasată ajunge la 1.281 de lei.
Cu alte cuvinte, zece ani de muncă în plus, în comparația dintre persoana cu 15 ani de contribuții și cea cu 25 de ani, nu se traduc într-un venit lunar mai mare. Pensia calculată este diferită, dar completarea de la buget anulează diferența la nivelul sumei efectiv încasate.
Situația se schimbă după depășirea pragului de 25 de ani. În exemplul nostru, persoana cu 30 de ani de contribuții ar primi aproximativ 1.418 lei, cu numai 137 de lei peste indemnizația socială. Cea cu 35 de ani ar ajunge la circa 1.924 de lei, iar cea cu 40 de ani, la aproximativ 2.531 de lei.
Diferența dintre 15 și 30 de ani de muncă este, așadar, de numai 137 de lei pe lună în suma încasată, deși a doua persoană a contribuit de două ori mai mult timp. Iar diferența dintre 15 și 25 de ani este zero.
De ce există indemnizația socială
Indemnizația socială a fost introdusă pentru a proteja pensionarii ale căror drepturi calculate în sistemul public sunt prea mici pentru a le asigura un venit minim. Măsura a fost gândită ca un instrument de reducere a sărăciei și de prevenire a excluziunii sociale, nu ca o recompensă pentru contribuții.
Tocmai de aceea, indemnizația nu trebuie confundată cu pensia contributivă. Prima este un ajutor finanțat de la bugetul de stat, în timp ce pensia este calculată în funcție de contribuțiile și punctele acumulate de fiecare asigurat.
Diferența contează: statul nu majorează pensia calculată a persoanei care a cotizat puțin, ci îi completează venitul până la nivelul stabilit prin lege. Pe măsură ce pensia contributivă crește, suma suportată de buget scade. Când pensia depășește pragul, completarea nu mai este necesară.
În septembrie 2026, de această indemnizație beneficiau 885.745 de persoane, potrivit datelor centralizate de Casa Națională de Pensii Publice. Dintre acestea, 850.009 proveneau din sistemul public de pensii, iar 35.736 din fostul sistem al agricultorilor.
Pentru pensionarii din sistemul public, completarea suportată de la bugetul de stat era, în medie, de 539 de lei pe lună. Asta înseamnă că, în medie, pensia contributivă și celelalte drepturi luate în calcul acopereau aproximativ 742 de lei, iar statul suporta diferența până la pragul de 1.281 de lei.
Numărul beneficiarilor arată amploarea problemei: aproape 900.000 de persoane au nevoie de această completare pentru a ajunge la nivelul minim stabilit de stat.
Indemnizația socială a rămas la 1.281 de lei, în timp ce prețurile au crescut
Un alt aspect important este că indemnizația socială nu se majorează automat odată cu pensiile. Nivelul său este stabilit prin lege, iar în 2026 a fost menținut la 1.281 de lei, aceeași valoare aplicată din ianuarie 2024.
În schimb, valoarea punctului de referință a fost menținută la 81 de lei în 2025 și 2026, prin măsurile fiscal-bugetare adoptate de Guvern și Parlament. Legea pensiilor prevede o regulă de actualizare anuală a acestei valori, însă aplicarea ei a fost amânată pentru 2027.
Cele două mecanisme au, așadar, reguli diferite. Punctul de referință determină valoarea pensiei contributive, în timp ce indemnizația socială depinde de un prag stabilit separat prin lege. O eventuală majorare a pensiilor contributive nu înseamnă automat și o creștere a indemnizației sociale.
Mai mult, dacă pensiile calculate cresc, o parte dintre beneficiari pot depăși pragul de 1.281 de lei și pot ieși din categoria celor care primesc completarea. Numărul beneficiarilor se poate reduce chiar dacă nivelul indemnizației rămâne neschimbat.
Ce se întâmplă cu echitatea dintre cei care au muncit mai mult
Indemnizația socială își îndeplinește rolul de protecție împotriva sărăciei, dar simularea scoate la iveală o problemă de echitate. Pentru persoanele care au avut venituri mici pe parcursul carierei, diferența dintre 15 și 25 de ani de contribuții poate să nu se reflecte deloc în venitul lunar primit la pensie.
Nu înseamnă că anii suplimentari nu sunt luați în calcul. Ei cresc pensia contributivă și reduc suma pe care statul trebuie să o completeze. Însă, atât timp cât pensia calculată rămâne sub pragul minim, efortul suplimentar de contribuție nu aduce un câștig imediat în bugetul lunar al pensionarului.
Problema devine cu atât mai relevantă cu cât indemnizația socială este acordată unui număr foarte mare de persoane, iar valoarea sa nu este legată automat de evoluția prețurilor sau de cea a salariilor.