191 de comercianți online suspecți, identificați în România. Cum încearcă băncile să oprească fraudele înainte ca banii să dispară
Fraudele din comerțul online au devenit tot mai greu de identificat, pe măsură ce site-urile false au ajuns să reproducă fidel aspectul magazinelor legitime, inclusiv paginile de produse și sistemele de plată. O nouă metodă de identificare a acestor scheme urmărește nu doar site-ul de pe care se face comanda, ci și comerciantul care încasează efectiv banii. În România, un proiect-pilot bazat pe inteligență artificială și analiza tranzacțiilor bancare a dus la identificarea a 191 de comercianți suspecți și la prevenirea unor tranzacții frauduloase în valoare de peste 121.000 de lei.
Proiectul, derulat de Bitdefender și ING Bank România, pornește de la o vulnerabilitate a cumpărăturilor online: un site poate părea legitim, fără ca identitatea beneficiarului plății să fie la fel de ușor de verificat. Un magazin fraudulos poate avea produse prezentate profesionist, reduceri atractive și un proces de comandă funcțional, însă în spatele acestuia se pot afla persoane sau entități care urmăresc să încaseze bani fără să livreze marfa.
Pentru a identifica aceste situații, sistemul utilizează un agent bazat pe inteligență artificială, care navighează pe site-urile suspecte și efectuează achiziții de test cu ajutorul unor carduri emise special pentru acest scop. Banca verifică ulterior comerciantul asociat tranzacției și corelează informațiile cu alte indicii relevante.
În cele opt luni de testare, au fost identificați 191 de comercianți suspecți, iar 404 clienți au fost protejați de tentative de fraudă, valoarea tranzacțiilor prevenite depășind 121.000 de lei. Cea mai mare rată de detecție raportată în cadrul pilotului a fost de 94,44%, în a doua lună de testare.
Rezultatele sunt relevante în condițiile în care identificarea unui site fraudulos nu presupune automat și identificarea persoanei care beneficiază de bani. Plățile pot trece prin intermediul unor comercianți sau conturi folosite de terți, iar stabilirea legăturii dintre magazin, tranzacție și beneficiarul efectiv necesită verificări suplimentare.
Magazinele false, o problemă pentru încrederea în comerțul online
Una dintre cele mai întâlnite metode de fraudă presupune crearea unor magazine care imită platforme comerciale cunoscute. Infractorii copiază elementele vizuale, fotografiile produselor, descrierile și uneori chiar structura site-urilor originale. Diferența apare la adresa web, la datele firmei care operează magazinul sau la destinația efectivă a plății.
Cumpărătorii sunt atrași prin reduceri semnificative, campanii promovate pe rețelele sociale și oferte prezentate ca fiind disponibile pentru o perioadă limitată. După încasarea banilor, produsele nu mai sunt livrate, iar site-ul poate fi închis sau mutat pe un alt domeniu.
O altă variantă presupune folosirea conturilor unor comercianți legitimi de pe platformele de vânzări online. Într-un caz investigat de autoritățile din România și Germania, cu sprijinul Eurojust, o grupare infracțională a preluat 405 conturi de vânzător prin obținerea frauduloasă a datelor de autentificare.
Ulterior, infractorii au publicat anunțuri pentru produse care nu urmau să fie livrate. În acest caz, reputația conturilor și istoricul vânzătorilor au contribuit la crearea aparenței de credibilitate. Potrivit Eurojust, 556 de cumpărători au finalizat comenzile, iar prejudiciul a depășit 400.000 de euro.
Acest tip de fraudă arată că riscul nu este limitat la site-urile nou-create. Chiar și conturile comerciale cu un istoric bun pot fi compromise și utilizate pentru încasarea unor plăți aferente unor produse inexistente.
Cum ajung banii cumpărătorilor în circuitul fraudulos
Identificarea beneficiarului unei plăți este una dintre etapele importante în investigarea fraudelor online. În unele scheme, banii sunt încasați prin intermediul unor conturi bancare aparținând unor terți, care sunt ulterior folosite pentru transferuri succesive.
Persoanele care acceptă să primească și să transfere bani în numele altora sunt cunoscute drept „cărăuși de bani”. Uneori, acestea sunt recrutate prin anunțuri de angajare aparent legitime, fără să înțeleagă de la început că participă la un circuit financiar asociat unor activități infracționale.
Prin fragmentarea și transferarea sumelor între mai multe conturi, autorii fraudelor încearcă să îngreuneze identificarea destinației finale a banilor. În aceste condiții, analiza tranzacției bancare poate furniza informații care nu sunt vizibile prin simpla examinare a unui magazin online.
Datele de plată, o altă țintă a infractorilor
Magazinele false nu urmăresc întotdeauna doar încasarea contravalorii unor produse inexistente. Unele sunt construite pentru a colecta datele cardurilor bancare, inclusiv numărul cardului, data expirării și codul de securitate.
Informațiile pot fi utilizate ulterior pentru tranzacții neautorizate sau pot fi valorificate în alte scheme de fraudă. În alte cazuri, utilizatorii sunt redirecționați către pagini care imită site-urile băncilor sau ale firmelor de curierat, unde li se solicită date personale și financiare sub pretextul confirmării unei comenzi sau al achitării unei taxe de livrare.
Aceste metode afectează nu doar cumpărătorii, ci și încrederea în tranzacțiile digitale. Pentru comercianții legitimi, proliferarea site-urilor false poate genera suspiciune în rândul clienților și poate crește costurile asociate prevenirii fraudelor și gestionării disputelor de plată.
Cum sunt verificate suspiciunile de fraudă
În proiectul-pilot din România, un comerciant identificat în urma unei achiziții de test nu este considerat automat fraudulos. Sunt necesare verificări independente și o analiză umană înainte de confirmarea suspiciunilor.
Această etapă este importantă deoarece pot exista și situații în care un comerciant legitim este folosit abuziv de persoane care încearcă să testeze carduri obținute fraudulos. Prin urmare, simplul aspect al site-ului sau o tranzacție semnalată nu reprezintă, separat, un motiv suficient pentru blocarea unui comerciant.
Testele sunt realizate cu carduri emise special pentru proiect și nu implică utilizarea cardurilor sau a datelor clienților reali. De asemenea, sistemul nu analizează obiceiurile de cumpărare ale acestora, informațiile prelucrate fiind limitate la datele despre comercianți necesare verificării.
Extinderea unor astfel de mecanisme către alte metode de plată, piețe și instituții financiare ar putea contribui la identificarea mai rapidă a rețelelor care folosesc comerțul online pentru obținerea unor câștiguri frauduloase. Miza nu este doar identificarea site-urilor suspecte, ci și urmărirea traseului banilor, astfel încât intervenția să aibă loc înainte ca pierderile să se acumuleze.