Analize

România investește în energie, dar riscă să nu poată folosi toată producția. Lipsa specialiștilor și rețelele slabe, noile blocaje ale sectorului


România își extinde capacitățile de producție a energiei, însă dezvoltarea centralelor și a parcurilor regenerabile nu este suficientă pentru a garanta alimentarea la orele de vârf. Rețelele trebuie modernizate, stocarea trebuie să țină pasul cu noile investiții, iar sectorul se confruntă cu o problemă mai puțin vizibilă: lipsa oamenilor care să construiască, să opereze și să întrețină infrastructura.

Colaj foto cu stâlpi de înaltă tensiune, eoliene, fotovoltaice
Lipsa specialiștilor și rețelele slabe, noile blocaje ale sectorului energetic Foto: arhivă

România riscă să repete în energie o problemă întâlnită și în alte domenii ale economiei: investițiile și planurile de dezvoltare avansează mai repede decât capacitatea de a le pune în practică. Se anunță centrale noi, proiecte solare și eoliene, baterii și investiții în rețele, dar toate acestea au nevoie de specialiști, de infrastructură adecvată și de o coordonare atentă.

Avertismentul privind deficitul de personal a venit luni, 16 noiembrie, de la ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță. Acesta a spus că domeniul instalațiilor de energie electrică, gaze, termie și apă duce lipsă atât de angajați, cât și de oameni cu pregătirea profesională necesară.

„Cred că dincolo de investiții, de punere în funcțiune, de bugete, de strategii, toate aceste lucruri se fac cu oameni și cu oameni bine pregătiți, care să știe ce au de făcut, când au de făcut, cum au de făcut. În același timp, constatăm că, în ultimii ani, personalul din zona instalațiilor în general – aici introduc atât partea de energie electrică, de gaze, de termie, de apă – din păcate este unul deficitar numeric în primul și în primul rând, dar și din perspectiva pregătirii profesionale”, a declarat ministrul Dumitru Chisăliță.

Problema nu se rezumă la numărul de angajați. Sectorul are nevoie de electricieni, ingineri, tehnicieni și specialiști capabili să lucreze cu echipamente și tehnologii noi. Fără aceștia, proiectele pot întâmpina întârzieri, iar instalațiile existente pot deveni mai greu de exploatat și întreținut.

Ministrul a susținut semnarea unui Pact pentru educație în energie și a vorbit despre necesitatea identificării meseriilor deficitare și a pregătirii profesionale în colaborare cu firmele din domeniu. Este o direcție importantă, dar rezultatele nu pot apărea imediat. Formarea unui electrician sau a unui tehnician cu experiență presupune ani de pregătire și practică, în timp ce proiectele energetice au termene de execuție deja stabilite.

Mai multe centrale nu înseamnă automat mai multă energie disponibilă

O altă problemă este diferența dintre capacitatea instalată și energia care poate fi livrată efectiv atunci când sistemul are nevoie de ea. România a adăugat noi capacități regenerabile, însă producția solară și eoliană depinde de condițiile meteo și nu coincide întotdeauna cu orele în care consumul este cel mai ridicat.

Într-un interviu acordat Adevărul Financiar, ministrul Energiei a explicat această vulnerabilitate prin diferența dintre producția de la prânz și necesarul de seară.

„Putem avea producție solară ridicată la prânz și deficit seara. Putem avea capacități hidro importante și prea puțină apă. O capacitate instalată care nu poate produce în momentul critic nu acoperă consumul din acel moment”, a declarat ministrul Dumitru Chisăliță pentru Adevărul Financiar.

Observația arată de ce dezvoltarea producției trebuie însoțită de investiții în stocare și în rețele. Energia produsă în timpul zilei trebuie să poată fi păstrată și livrată atunci când panourile fotovoltaice nu mai produc, iar infrastructura trebuie să poată transporta electricitatea din zonele de producție către cele în care este consumată.

Datele prezentate de un reprezentant al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei arată ritmul rapid al extinderii regenerabilelor. În primele nouă luni din 2026 au fost instalați 1.520 MW în solar, capacitatea totală ajungând la 4.614 MW. În eolian au fost adăugați 305 MW, iar capacitatea instalată a ajuns la aproximativ 3.400 MW.

Și stocarea a crescut, ajungând la 1.122 MW, cu 668 MW peste nivelul de la sfârșitul anului trecut. Totuși, dezvoltarea bateriilor trebuie raportată la nevoile concrete ale sistemului, nu doar la numărul de proiecte instalate.

Ion Dumitru, reprezentant al ANRE, a atras atenția că simpla creștere a capacității de producție nu mai este suficientă. Energia trebuie preluată de rețea, stocată atunci când este necesar și livrată la un preț care să permită funcționarea economiei.

Bateriile trebuie să rezolve problema orelor de vârf

Stocarea este una dintre componentele care pot reduce diferența dintre orele cu producție mare și cele cu cerere ridicată. Dar nu orice baterie rezolvă automat problema. Contează puterea la care poate livra energie, capacitatea utilizabilă și durata pentru care poate susține alimentarea.

În interviul acordat Adevărul Financiar, Chisăliță a explicat printr-un exemplu concret cum trebuie evaluată o instalație de stocare: o baterie cu o capacitate utilizabilă de 100 MWh și o putere de descărcare de 25 MW poate livra, în condiții ideale, timp de patru ore.

Exemplul arată de ce capacitatea unei baterii nu trebuie confundată cu puterea pe care o poate furniza într-un anumit moment. Pentru a acoperi un deficit de seară, sistemul are nevoie de instalații dimensionate în funcție de durata și amploarea necesarului, amplasate acolo unde pot ajuta efectiv rețeaua.

În plus, bateriile nu înlocuiesc modernizarea infrastructurii de transport și distribuție. Dacă rețeaua nu poate prelua energia produsă sau nu o poate transporta către consumatori, investițiile în capacități noi și în stocare nu își ating întregul potențial.

Rețelele, veriga care trebuie să țină pasul cu producția

Reprezentantul ANRE a avertizat că integrarea noilor capacități regenerabile va deveni una dintre principalele provocări ale sistemului energetic. Lanțul producție-transport-consum trebuie privit unitar, iar rețelele au nevoie de investiții, digitalizare și sisteme de măsurare și control care să permită adaptarea la variațiile de producție.

Problema nu este numai una tehnică. Modernizarea rețelelor presupune proiectare, avize, lucrări și personal specializat. Tocmai aici se întâlnesc cele două vulnerabilități semnalate în ultimele zile: infrastructura care trebuie adaptată și lipsa oamenilor care să o construiască și să o întrețină.

Expertul în energie Silviu Gresoi avertizează că România riscă să ajungă în situația de a avea energie disponibilă, dar să nu o poată transporta sau valorifica integral. În același timp, în anumite intervale, țara poate fi nevoită să importe energie la prețuri ridicate.

„Riscul este real. România dezvoltă noi capacități de producție, dar rețelele nu țin pasul cu investițiile. Putem ajunge să avem energie disponibilă pe care nu o putem transporta sau valorifica integral, în timp ce în alte intervale importăm energie scumpă.

Principalul blocaj îl reprezintă infrastructura de transport și distribuție, unde investițiile durează ani, iar deficitul de specialiști întârzie și mai mult proiectele.

În următorii 3–5 ani, prioritățile trebuie să fie modernizarea rețelelor, dezvoltarea stocării și formarea personalului calificat. Altfel, riscăm să avem capacități de producție nevalorificate, iar consumatorii să suporte în continuare costurile acestor dezechilibre”, a declarat Silviu Gresoi pentru Adevărul Financiar.

Dezvoltarea accelerată a parcurilor solare și eoliene poate pune presiune pe rețelele locale, mai ales în zonele în care au fost concentrate proiecte noi. În lipsa unor investiții coordonate, capacitatea instalată poate crește fără ca energia să poată fi preluată și valorificată în condiții bune.

ANRE a modificat deja în acest an regulile de racordare și licențiere, inclusiv prin majorarea garanțiilor financiare pentru proiectele care solicită acces la rețea. Măsurile urmăresc să limiteze rezervarea speculativă a capacității de racordare de către proiecte care nu ajung să fie construite. Ele pot elibera spațiu pentru investiții reale, dar nu înlocuiesc lucrările necesare pentru extinderea și modernizarea rețelelor.

Investițiile mari au nevoie de specialiști și de termene realiste

România are în derulare proiecte importante în producția de energie, de la centrale pe gaze la investiții nucleare și exploatarea gazelor din Marea Neagră. Finalizarea lor poate schimba structura sistemului energetic, însă fiecare proiect depinde de lucrări complexe, echipe specializate și capacitatea companiilor de a respecta termenele.

La Cernavodă, retehnologizarea Unității 1 presupune o intervenție de amploare, iar lucrările principale sunt programate să necesite oprirea reactorului. La Iernut, finalizarea centralei pe gaze este importantă pentru creșterea capacității de producție dispecerizabile. Neptun Deep ar urma să aducă noi volume de gaze, care pot susține atât consumul direct, cât și producția de electricitate.

Aceste investiții nu rezolvă însă singure problema disponibilității energiei. O centrală nouă are nevoie de personal pentru operare și mentenanță, de combustibil, de racordare la rețea și de condiții tehnice care să îi permită să funcționeze la parametrii proiectați.

În cazul rețelelor, deficitul de personal poate afecta atât ritmul lucrărilor, cât și intervențiile în situații de avarie. Electricienii, instalatorii și tehnicienii sunt necesari nu doar pentru proiectele noi, ci și pentru întreținerea infrastructurii existente, inclusiv în perioadele cu vreme severă sau consum ridicat.

Educația profesională devine o problemă de securitate energetică

Pactul pentru educație în energie, invocat de ministrul Chisăliță, încearcă să apropie pregătirea profesională de nevoile companiilor. Identificarea meseriilor deficitare în fiecare județ și dezvoltarea unor programe de formare care să includă practică în firme pot contribui la reducerea diferenței dintre calificările oferite de școli și competențele cerute de angajatori.

Efectele nu vor fi însă imediate. Sectorul are nevoie de o strategie pe termen lung, care să includă învățământ profesional și tehnic, școli duale, reconversie profesională și formare continuă pentru angajații care trebuie să lucreze cu tehnologii noi.

În paralel, companiile au nevoie de predictibilitate pentru a investi în formarea angajaților. Dacă proiectele sunt amânate sau calendarele se schimbă frecvent, devine mai dificil să planifice recrutarea și pregătirea echipelor.

România poate instala mai multe panouri fotovoltaice, turbine eoliene și baterii, dar acestea nu vor garanta singure un sistem energetic mai sigur și mai ieftin. Producția trebuie să fie disponibilă când este nevoie, rețelele trebuie să o poată transporta, iar infrastructura trebuie să fie operată de oameni pregătiți.

În următorii ani, performanța sectorului nu va fi măsurată doar în megawați instalați sau în valoarea investițiilor anunțate. Va conta și câte proiecte ajung efectiv să funcționeze, câtă energie pot livra în orele de vârf și dacă România are specialiștii necesari pentru a susține această infrastructură.

Citește în continuare