Cum se transmite costul banilor scumpi de la BNR la ratele populației, companiilor și, în final, la întreaga economie
Costul creditării nu se transmite în același ritm tuturor debitorilor. În timp ce băncile vin cu oferte mai atractive pentru împrumuturile noi, românii care au deja credite cu dobândă variabilă continuă să suporte rate ridicate. Companiile se confruntă, la rândul lor, cu finanțare scumpă, iar o parte din aceste costuri poate ajunge în prețurile produselor și serviciilor.
Dobânzile ridicate nu se văd doar în ratele lunare plătite de românii care au împrumuturi la bancă. Costul banilor se transmite treptat în întreaga economie, influențând deciziile de consum ale populației, investițiile companiilor și, indirect, prețurile pe care le plătesc inclusiv persoanele care nu au niciun credit.
Deși unele bănci au început să ofere dobânzi mai mici pentru creditele noi, ieftinirea nu înseamnă automat că și cei care au împrumuturi în derulare vor plăti mai puțin în perioada imediat următoare. Diferența dintre ofertele pentru clienții noi și costul efectiv al creditelor existente rămâne importantă.
Analistul de date Silviu Gresoi a explicat pentru „Adevărul Financiar” că trebuie făcută o distincție între dobânzile promovate de bănci pentru împrumuturile noi și costul real al creditelor pe care populația le plătește deja.
„Cred că trebuie să facem o distincție între scăderea dobânzilor la creditele noi și costul real al împrumuturilor pe care românii le plătesc deja. Băncile pot veni cu oferte de 4–5% dobândă fixă pentru primii ani, dar după această perioadă dobânda devine, de regulă, variabilă, calculată în funcție de IRCC și marja băncii. Practic, un credit care astăzi pare avantajos poate deveni semnificativ mai scump peste câțiva ani”, a declarat analistul.
De ce nu se ieftinesc imediat ratele celor care au deja credite
Cei mai expuși la costul ridicat al finanțării sunt debitorii care au contractat împrumuturi cu dobândă variabilă, în special în perioadele în care indicii de referință se aflau la niveluri mai reduse.
În cazul acestora, evoluția ratelor depinde de indicele de referință prevăzut în contract și de marja fixă a băncii. În plus, modificările nu se reflectă instantaneu în facturile lunare. IRCC este calculat pe baza dobânzilor din piața interbancară dintr-o perioadă anterioară, astfel că transmite cu întârziere schimbările de pe piață.
„Cei mai afectați sunt debitorii cu dobândă variabilă, în special cei care au contractat credite când indicii de referință erau mult mai mici. IRCC se transmite cu întârziere în rate, astfel că o eventuală reducere a dobânzilor din piață nu aduce imediat și o reducere a facturii lunare”, explică Silviu Gresoi.
Prin urmare, ofertele mai avantajoase pentru creditele noi nu reflectă neapărat situația celor care au deja un împrumut în derulare. Pentru aceștia, costul finanțării poate rămâne ridicat chiar și atunci când apar primele semne de ieftinire pe piață.
Cum ajung dobânzile mari în prețurile produselor și serviciilor
Efectele nu se opresc la populația care plătește rate. Companiile care au nevoie de finanțare pentru activitatea curentă sau pentru investiții trebuie să suporte, la rândul lor, costuri mai mari.
O firmă care împrumută bani pentru capitalul de lucru, pentru plata furnizorilor sau pentru dezvoltarea afacerii trebuie să includă costul finanțării în calculele sale economice. În funcție de piață și de puterea de negociere, o parte din aceste cheltuieli poate fi transferată în prețurile finale.
„În cazul companiilor, situația este chiar mai complicată. O firmă care plătește dobânzi ridicate pentru capitalul de lucru va transfera, acolo unde poate, o parte din aceste costuri în prețurile produselor și serviciilor. Astfel, dobânzile ridicate îi afectează indirect și pe cei care nu au niciun credit”, a declarat analistul pentru „Adevărul Financiar”.
Acesta este unul dintre mecanismele prin care costul banilor se propagă dincolo de sectorul bancar. Chiar dacă un consumator nu are rate, poate resimți efectele finanțării scumpe atunci când cumpără produse sau servicii de la companii care se împrumută pentru a-și susține activitatea.
Problema nu este doar nivelul dobânzilor, ci și cât timp rămân ridicate
Perioadele îndelungate în care finanțarea este scumpă pot pune presiune atât pe bugetele gospodăriilor, cât și pe planurile de dezvoltare ale companiilor.
Pentru populație, o parte mai mare din veniturile lunare merge către plata ratelor, ceea ce poate reduce banii disponibili pentru alte cheltuieli. Pentru firme, costurile ridicate ale împrumuturilor pot însemna amânarea unor investiții sau limitarea resurselor disponibile pentru extinderea activității.
Silviu Gresoi atrage atenția că efectele se acumulează în timp și nu trebuie analizate doar prin prisma dobânzii de referință sau a ratelor bancare.
„Din punctul meu de vedere, adevărata problemă nu este doar nivelul dobânzilor, ci perioada îndelungată în care acestea rămân ridicate. Cu cât finanțarea este mai scumpă pentru mai mult timp, cu atât scad capacitatea de investiție a companiilor și puterea de cumpărare a populației. Iar efectele se văd în întreaga economie, nu doar în ratele bancare”, a declarat analistul de date Silviu Gresoi pentru „Adevărul Financiar”.
În acest context, ieftinirea unor credite noi reprezintă doar o parte a imaginii. Pentru a evalua cât de mult se relaxează presiunea asupra economiei, trebuie urmărite și costurile împrumuturilor deja contractate, evoluția indicilor de referință, condițiile de finanțare ale companiilor și capacitatea debitorilor de a-și achita obligațiile.
La ce dobânzi se împrumută acum românii și companiile
La 12 noiembrie 2026, dobânda-cheie a BNR este de 6,50% pe an, însă banca centrală urmează să decidă joi după-amiază dacă menține acest nivel sau îl modifică. În cazul creditelor populației cu dobândă variabilă calculată în funcție de IRCC, indicele aplicabil în trimestrul al patrulea este de 5,57%, ușor peste nivelul de 5,56% din trimestrul anterior. În același timp, ROBOR la trei luni se situa la 6,07% în 11 noiembrie, indicator utilizat în special pentru unele credite mai vechi.
Datele privind dobânzile practicate de bănci arată însă mai clar diferența dintre costul finanțării pentru populație și cel pentru companii. În septembrie, dobânda medie la creditele noi în lei a coborât la 7,70%, de la 7,87% în august. Pentru populație, media a fost de 7,42%, în timp ce firmele au plătit, în medie, 8,38%. Așadar, chiar dacă împrumuturile noi au început să se ieftinească, finanțarea companiilor a rămas mai scumpă decât cea a populației.
Acești indicatori nu trebuie confundați. Dobânda-cheie este instrumentul prin care BNR influențează condițiile monetare, IRCC și ROBOR sunt indici de referință pentru anumite credite cu dobândă variabilă, iar dobânda efectivă a unui împrumut include și marja băncii, precum și condițiile specifice contractului. Prin urmare, o reducere a dobânzii-cheie nu se transformă automat și imediat într-o rată mai mică pentru toți debitorii.