Cercul vicios al creșterii salariului minim. Cum își finanțează statul deficitul prin inflație

Inflația reduce puterea de cumpărare, iar majorările salariale încearcă să recupereze o parte din veniturile pierdute. Pentru firme, salariile mai mari înseamnă costuri suplimentare, care pot ajunge, cel puțin parțial, în prețurile plătite de consumatori. În același timp, scumpirile pot majora încasările statului din TVA și din impozitarea veniturilor nominale. Analistul Adrian Negrescu explică mecanismele prin care inflația ajunge să funcționeze ca o taxă invizibilă, în timp ce datele oficiale arată cât de mult au crescut încasările bugetare și cât din această evoluție poate fi pus pe seama prețurilor.

Salariile mai mari se refelctă în inflație Foto: Shutterstock

Majorarea salariului minim este prezentată, de regulă, ca o măsură de protejare a veniturilor angajaților cu cele mai mici câștiguri. Problema apare atunci când prețurile cresc într-un ritm care anulează o parte din această majorare. Angajatul primește mai mulți lei, dar nu își permite neapărat să cumpere mai multe bunuri și servicii.

În România, salariul minim brut a crescut de la 4.050 de lei la 4.325 de lei începând cu 1 iulie 2026, o majorare de aproximativ 6,8%. În același timp, rata anuală a inflației a ajuns la 6,61% în septembrie, după 6,17% în august. Prețurile serviciilor au crescut cu 11,12% într-un an, cele ale mărfurilor nealimentare cu 7,06%, iar cele ale alimentelor cu 3%, potrivit INS.

Evoluția salariului mediu arată aceeași presiune asupra veniturilor reale. În august 2026, câștigul salarial mediu net a fost de 5.688 de lei, cu 5,6% peste nivelul din aceeași lună a anului trecut. Dar indicele câștigului salarial real a fost de numai 99,5%, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a salariului mediu net era cu aproximativ 0,5% mai mică decât în august 2025. În mai, scăderea reală ajunsese la aproape 7%.

„De ani buni, românii simt că banii le ajung tot mai greu, chiar dacă salariul crește pe hârtie. Explicația ține de inflație. Ea funcționează ca o taxă pe care nimeni nu o votează în Parlament, dar pe care o plătim cu toții, la fiecare cumpărătură”, a declarat analistul Adrian Negrescu pentru „Adevărul Financiar”.

Cum ajută inflația bugetul statului

Legătura dintre inflație și deficitul bugetar nu înseamnă că statul își acoperă direct cheltuielile prin tipărirea de bani. În România, finanțarea directă a statului de către banca centrală este interzisă de regulile europene. Deficitul este acoperit prin împrumuturi, iar statul plătește dobânzi pentru datoria acumulată.

Există însă mecanisme prin care inflația poate influența veniturile și cheltuielile bugetare. Primul este legat de încasările fiscale. Atunci când prețurile cresc, TVA calculată la valoarea bunurilor și serviciilor poate crește și ea, dacă volumul vânzărilor și celelalte condiții rămân comparabile. În același timp, majorările nominale ale salariilor pot duce la încasări mai mari din impozitul pe venit și contribuții, chiar dacă angajații nu câștigă în termeni reali.

„Trebuie spus de la început că în România Banca Națională nu tipărește bani ca să acopere deficitul. Finanțarea directă a statului de către banca centrală este interzisă prin tratatele europene, iar deficitul se acoperă din împrumuturi. Statul are însă alte mecanisme, mai discrete, prin care inflația îl ajută să-și echilibreze bugetul, iar nota de plată ajunge, în final, la populație.

Primul mecanism ține de venituri. Când prețurile cresc, crește automat și TVA încasată la fiecare produs, pentru că taxa se aplică la un preț mai mare. La fel se întâmplă cu impozitul pe venit și cu contribuțiile: cine primește o mărire nominală plătește mai mult la stat, chiar dacă puterea lui de cumpărare a scăzut. Practic, inflația umflă veniturile bugetului fără ca guvernul să anunțe vreo majorare de taxe. Doar în trimestrul al treilea din acest an, încasările din TVA au crescut cu aproape un sfert față de anul trecut”, a declarat analistul pentru „Adevărul Financiar”.

Datele Ministerului Finanțelor arată că, în primele nouă luni din 2026, încasările nete din TVA au ajuns la 118,27 miliarde de lei, în creștere cu 24,8% față de aceeași perioadă din 2025. Veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost de 522,69 miliarde de lei, cu 11,9% mai mari decât în primele nouă luni ale anului trecut.

Creșterea TVA nu poate fi însă pusă integral pe seama inflației. Ministerul Finanțelor precizează că dinamica încasărilor a fost influențată și de modificările cotelor de TVA prevăzute de Legea 141/2025. Încasările brute din TVA au crescut cu 21,4%, iar rambursările de TVA au fost cu 8,2% mai mari decât în perioada similară din 2025. Așadar, majorarea încasărilor reflectă atât schimbările fiscale, cât și evoluția prețurilor și a activității economice.

Această distincție este importantă: creșterea încasărilor nominale nu înseamnă automat că statul a câștigat în termeni reali sau că deficitul a fost finanțat prin inflație. Pentru a stabili contribuția fiecărui factor trebuie analizate separat modificările de taxe, consumul, prețurile și veniturile populației.

Inflația reduce în termeni reali și cheltuielile statului

Al doilea mecanism descris de Adrian Negrescu funcționează pe partea de cheltuieli. Dacă salariile bugetarilor și pensiile sunt menținute la același nivel nominal, inflația le reduce valoarea reală. Statul cheltuiește aceeași sumă în lei, dar beneficiarii pot cumpăra mai puține bunuri și servicii.

„Al doilea mecanism funcționează pe partea de cheltuieli, unde efectul e invers. Statul îngheață salariile bugetarilor și amână indexarea pensiilor, iar inflația face restul. Un pensionar sau un profesor care primește aceeași sumă ca anul trecut a suferit, de fapt, o tăiere reală de câteva procente, fără ca cineva să semneze vreo decizie de reducere. Este cea mai comodă formă de austeritate pentru un guvern, pentru că nu apare în nicio ordonanță. Rezultatul se vede în statistici: în primăvară, salariul real mediu din România era cu aproape 7% sub nivelul de anul trecut”, a declarat analistul pentru „Adevărul Financiar”.

Datele INS susțin afirmația privind pierderea de putere de cumpărare. În mai 2026, salariul mediu net real era cu aproximativ 6,9% sub nivelul din aceeași lună a anului precedent. În august, diferența se redusese la aproximativ 0,5%, dar indicele rămânea sub 100.

Comisia Europeană a consemnat, la rândul său, că înghețarea nominală a salariilor și pensiilor din sectorul public a fost prelungită în 2026, ca parte a măsurilor de consolidare fiscală. Potrivit prognozei sale din mai 2026, deficitul administrației publice ar urma să scadă de la 7,9% din PIB în 2025 la 6,2% în 2026.

Efectul este însă diferit de la o categorie la alta. Înghețarea unei pensii sau a unui salariu nu reduce cheltuiala nominală a statului, dar îi reduce valoarea reală. Pentru beneficiar, pierderea se traduce printr-un buget mai mic în raport cu prețurile. Pentru finanțele publice, înseamnă că unele cheltuieli nu cresc odată cu inflația.

Datoria statului și economiile populației, afectate diferit de inflație

Al treilea canal invocat de analist este legat de datoria publică. Inflația poate diminua valoarea reală a obligațiilor exprimate în lei, dacă acestea au dobânzi fixe și nu sunt ajustate imediat în funcție de creșterea prețurilor. Efectul nu este însă identic pentru întreaga datorie a statului: contează moneda în care este contractată, scadența, dobânda și ritmul în care statul se împrumută din nou.

„Al treilea mecanism privește datoria publică. Datoria statului în lei își pierde din valoare reală odată cu inflația, ceea ce e o veste bună pentru stat, cel mai mare debitor din țară. Pentru cei care economisesc, vestea e proastă: banii ținuți acasă sau în depozite cu dobânzi sub inflație își pierd puterea de cumpărare an de an. Are loc, astfel, un transfer tăcut de valoare de la cei care economisesc către cei care datorează. Iar cel mai mare datornic este chiar statul”, a declarat Adrian Negrescu pentru „Adevărul Financiar”.

Pentru populație, consecința este vizibilă mai ales atunci când economiile sunt păstrate în numerar sau în depozite bancare ale căror dobânzi sunt sub rata inflației. Suma din cont nu scade, dar valoarea bunurilor și serviciilor pe care o poate cumpăra se diminuează.

În cazul statului, avantajul inflației asupra valorii reale a datoriei poate fi contrabalansat de dobânzi mai mari la împrumuturile noi și de costurile de refinanțare. Dacă investitorii anticipează o inflație persistentă, pot solicita randamente mai ridicate pentru a cumpăra titluri de stat. Prin urmare, inflația nu reprezintă o soluție fără costuri pentru finanțarea datoriei publice.

Deficitul, taxele și prețurile: cum s-a ajuns aici

Analistul leagă presiunile inflaționiste și de deficitele bugetare acumulate în ultimii ani. Cheltuielile publice peste nivelul veniturilor au fost acoperite prin împrumuturi, iar măsurile ulterioare de corecție fiscală au inclus majorări de taxe și modificări ale schemelor de sprijin pentru energie.

„Acest mecanism nu e un accident, ci rezultatul a ani întregi de deficite uriașe. Statul a cheltuit mult peste încasări și a pompat bani în economie, iar cererea a crescut mai repede decât producția. Când a venit momentul corecției, au fost alese tot soluții care au împins prețurile în sus: creșterea TVA și a accizelor și eliminarea plafonării la energie. Așa a ajuns România la o inflație de peste 10% în prima parte a anului, cea mai mare din Uniunea Europeană. Chiar dacă a coborât în vară, inflația a reînceput să urce în septembrie, ajungând la 6,6%. Se formează un cerc vicios în care deficitul alimentează inflația, iar inflația ajută statul să-și «repare» deficitul”, a declarat analistul pentru „Adevărul Financiar”.

Datele europene confirmă că majorările de taxe și modificările prețurilor administrate au avut un efect asupra inflației din România. Raportul de convergență al Comisiei Europene arată că, în 2025, inflația calculată la taxe constante a fost cu 1,4 puncte procentuale sub inflația efectivă. Diferența reflectă contribuția modificărilor fiscale la creșterea prețurilor. Raportul menționează și eliminarea plafonării prețurilor la electricitate ca factor care a împins în sus prețurile administrate.

În septembrie 2026, rata anuală a inflației a fost de 6,61%, după ce în prima parte a anului s-au înregistrat valori mai ridicate. România a continuat să se confrunte cu una dintre cele mai mari rate ale inflației din Uniunea Europeană.

Pe partea bugetară, deficitul a fost de 3,81% din PIB în primele nouă luni din 2026, față de 5,31% în perioada similară din 2025. Reducerea deficitului nu înseamnă însă că dezechilibrul a dispărut. Comisia Europeană estima în primăvară un deficit de 6,2% din PIB pentru întregul an 2026, în timp ce datoria publică urma să continue să crească.

De ce inflația îi afectează mai mult pe cei cu venituri mici

Inflația nu are același efect asupra tuturor gospodăriilor. Persoanele cu venituri mici cheltuiesc o parte mai mare din buget pentru alimente, energie, transport și locuință. Când aceste categorii se scumpesc, spațiul pentru economisire sau pentru alte cheltuieli se restrânge.

„Inflația este cea mai nedreaptă taxă, pentru că lovește cel mai tare oamenii cu venituri mici. Aceștia cheltuiesc aproape tot pe mâncare, energie și chirie, adică exact pe produsele și serviciile care s-au scumpit cel mai mult. Cei cu venituri mari și cu active, cum ar fi imobile, acțiuni sau economii în euro, se pot proteja. Pensionarii, bugetarii și angajații plătiți cu salariul minim, nu. Atâta timp cât statul nu își pune ordine în finanțe, inflația va rămâne taxa invizibilă pe care românii o plătesc în fiecare zi, fără să o vadă scrisă pe vreun fluturaș de salariu”, a declarat Adrian Negrescu pentru „Adevărul Financiar”.

Diferența de expunere la inflație este importantă și în discuția despre salariul minim. O majorare a acestuia poate recupera o parte din pierderea de putere de cumpărare, dar efectul depinde de cât de mult cresc prețurile și de felul în care reacționează angajatorii.

Majorarea salariului minim poate împinge în sus și alte costuri

Salariul minim nu influențează doar veniturile celor plătiți exact la acest nivel. În firmele în care o parte importantă a angajaților câștigă în apropierea pragului legal, majorarea poate determina ajustări și pentru salariile aflate puțin peste minim. Angajatorii încearcă să păstreze diferențele dintre nivelurile de salarizare și să evite comprimarea grilelor de plată.

Pentru companii, creșterea costurilor salariale poate fi absorbită prin marje mai mici, reorganizarea activității, investiții în productivitate sau reducerea altor cheltuieli. În anumite sectoare, o parte din costuri poate fi transferată în prețuri. Mărimea acestui transfer depinde de concurență, de cererea pentru produsele firmei și de ponderea salariilor în costurile totale.

Un studiu al Băncii Centrale Europene despre companiile din Europa Centrală și de Est arată că firmele pot răspunde majorărilor salariului minim prin ajustarea prețurilor, reducerea altor costuri sau creșterea productivității. 

Inflația reduce puterea de cumpărare și creează presiune pentru majorări salariale. Majorarea salariului minim poate crește costurile unor firme, iar transferul unei părți dintre aceste costuri în prețuri poate alimenta noi scumpiri. Dacă veniturile reale sunt din nou erodate, presiunea pentru o nouă majorare salarială reapare.