Bala 2: ce întârzie investiția de peste un miliard de lei și cât poate proteja centrala de la Cernavodă
Repornirea Unității 1 de la Cernavodă, în seara de 6 noiembrie 2026, nu închide problema alimentării centralei cu apă în perioadele de secetă. A doua zi, premierul Luca Niculescu a declarat accelerarea proiectului Bala 2 o prioritate a Guvernului. Investiția, aprobată în 2024 la peste un miliard de lei, nu a intrat însă în execuție, iar costul actualizat și calendarul efectiv al lucrărilor rămân de clarificat.
Administrat de Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, proiectul urmărește modificarea distribuției apei între brațele Dunării, îmbunătățirea navigației și refacerea unor habitate. Episoadele hidrologice din 2026 au adus în prim-plan și rolul său pentru alimentarea cu apă a reactoarelor nucleare. Miza este dublă: cât de repede poate fi realizată investiția și câtă protecție poate oferi în condiții extreme.
Ce arată opririle de la Cernavodă
Unitatea 1 a fost oprită pe 28 iulie, iar pe 13 august ambele reactoare erau oprite controlat, în contextul condițiilor hidrologice dificile. În august, debitul Dunării a coborât până la aproximativ 1.370 de metri cubi pe secundă, potrivit datelor prezentate în acea perioadă.
La vizita din 7 noiembrie, premierul a declarat că Unitatea 1 funcționa la aproximativ 50% din capacitate și urma să ajungă la puterea maximă în următoarele 24 de ore. Pentru Unitatea 2, ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță, a anunțat că decizia privind repornirea urma să fie luată luni, 9 noiembrie, în funcție de debitul Dunării. Potrivit oficialilor, nivelul apei trebuia să mai crească cu aproximativ 10–15 centimetri.
Vulnerabilitatea nu este nouă: potrivit informațiilor transmise de Nuclearelectrica și relatate de HotNews, dificultățile de alimentare cu apă erau cunoscute încă din 2003.
Expertul în energie Silviu Gresoi explică, într-o declarație pentru „Adevărul Financiar”, de ce întârzierea Bala 2 depășește miza unei investiții și de ce proiectul trebuie însoțit de alte măsuri:
„Întârzierea proiectului Bala 2 este o problemă serioasă de securitate energetică, mai ales că vulnerabilitatea legată de debitul Dunării este cunoscută de peste două decenii. Când două reactoare care asigură aproximativ 20% din producția de electricitate a României depind de condițiile hidrologice, nu mai discutăm doar despre o investiție întârziată, ci despre un risc strategic.
Bala 2 poate contribui la îmbunătățirea condițiilor de alimentare cu apă, dar nu poate garanta singur funcționarea centralei în perioadele de secetă extremă. Sunt necesare evaluări hidrologice riguroase, măsuri tehnice complementare și planuri de continuitate pentru situațiile critice.
Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă este că România cunoaște acest risc de peste 20 de ani, dar nu a reușit să implementeze o soluție durabilă. În securitatea energetică, prevenția costă, dar lipsa ei poate costa mult mai mult”.
Pierderile și investiția: o comparație, nu un calcul de amortizare
La Cernavodă, Luca Niculescu a invocat pierderi de aproximativ un miliard de lei, în contextul opririlor reactoarelor, și le-a comparat cu aproximativ 200 de milioane de euro, sumă pe care a asociat-o soluției Bala 2. Estimarea pierderilor a fost prezentată în declarațiile de presă, nu printr-un calcul financiar detaliat făcut public. Ea nu clarifică, în forma relatată, contribuția fiecărei unități sau componentele sumei.
Reperul bugetar documentat rămâne valoarea aprobată prin HG nr. 1.079 din 4 septembrie 2024: 1.020.762.000 de lei, inclusiv TVA, la prețurile din februarie 2023. Aceasta nu trebuie confundată nici cu estimarea exprimată de premier în euro, nici cu devizul actualizat al investiției.
Apropierea dintre ordinul de mărime al pierderilor invocate și cel al investiției arată de ce întârzierea merită examinată economic. Nu demonstrează însă că Bala 2 s-ar amortiza într-un singur episod de secetă. Pentru o asemenea concluzie ar trebui stabilite atât pierderile efective, cât și partea care ar fi putut fi evitată prin proiect, la costul său final și în condițiile hidrologice din 2026.
Cum ar trebui să schimbe Bala 2 distribuția apei
Proiectul vizează bifurcația brațului Bala, pe sectorul dintre Călărași și Brăila. Soluția tehnică urmărește să direcționeze mai multă apă către Dunărea Veche, prin modificarea amenajărilor existente. Distribuția debitelor în această zonă influențează atât navigația, cât și nivelurile apei în aval.
Documentația AFDJ prevede restaurarea și renaturarea unui vechi braț de bifurcație către brațul Bala, ridicarea pragului de fund existent și dragaje în șenalul navigabil al Dunării Vechi. Sunt incluse și lucrări pentru siguranța navigației la intrarea în brațul restaurat. Creșterea urmărită a nivelului apei în zona bifurcației este de până la 1,20 metri: un obiectiv al proiectului, nu un rezultat deja obținut.
Beneficiile nu se limitează la centrala nucleară. La ape scăzute, navele pot fi obligate să reducă încărcătura, ceea ce poate însemna mai multe curse și costuri logistice mai mari. AFDJ include între obiectivele investiției reducerea timpilor de transport între Călărași și Brăila și diminuarea costurilor transportului fluvial.
Componenta de mediu urmărește refacerea unor habitate și crearea condițiilor pentru migrația sturionilor. Navigația, alimentarea cu apă și protecția ecosistemelor sunt, astfel, obiective ale aceleiași intervenții, nu trei proiecte independente.
De ce istoricul proiectului nu înseamnă un șantier continuu
Lucrările de amenajare în zona Bala au fost propuse încă din 2003, iar în 2006 a fost emis un aviz de gospodărire a apelor pentru îmbunătățirea navigației între Călărași și Brăila. În perioada 2011–2016 au fost realizate un dig de dirijare, apărări de maluri, un prag de fund și dragaje. Aceste intervenții nu echivalează însă cu realizarea investiției de amploare prevăzute în Bala 2.
Soluțiile inițiale au fost reconsiderate în urma contestațiilor organizațiilor de mediu și a discuțiilor cu reprezentanții Comisiei Europene. Istoricul îndelungat cuprinde, așadar, atât lucrări anterioare, cât și revizuiri ale soluției tehnice; nu poate fi descris ca o singură etapă de execuție neîntreruptă.
Aprobarea din 2024 prevedea finanțare din fonduri europene nerambursabile, prin Programul Transport 2021–2027, și de la bugetul de stat, prin Ministerul Transporturilor. Durata stabilită era de 60 de luni: 12 pentru proiectare și 48 pentru execuție. Aceasta este durata de implementare aprobată, nu dovada că termenul de finalizare poate fi calculat automat de la data hotărârii de Guvern.
Unde se află aprobările și finanțarea
După oprirea Unității 1, premierul de atunci, Ilie Bolojan, a cerut reluarea demersurilor pentru Bala 2. La 14 august 2026, prin Decizia nr. 278, a fost constituit Comitetul interministerial Bala. Acesta a primit sarcina de a analiza soluțiile de alimentare cu apă a reactoarelor existente și viitoare, indicatorii tehnico-economici, calendarul și sursele de finanțare.
AFDJ a comandat în septembrie revizuirea devizului general. Documentația a fost recepționată la 22 septembrie, iar indicatorii actualizați au primit avizul Consiliului Tehnico-Economic al instituției la 28 septembrie. La 2 octombrie, AFDJ preciza că urmau avizarea la Ministerul Transporturilor și identificarea bugetului necesar lansării achiziției publice.
La 18 octombrie, Comitetul interministerial a prezentat indicatorii actualizați, care urmau să parcurgă etapele legale de avizare și aprobare. În documentele consultate pentru această analiză, noua valoare nu era confirmată public, iar calendarul efectiv al lucrărilor nu era stabilit. Prin urmare, nu poate fi calculată cu certitudine nici diferența față de bugetul aprobat în 2024.
Declarația de prioritate făcută la 7 noiembrie exprimă o asumare politică, dar nu ține locul aprobărilor, al finanțării sau al contractului de proiectare și execuție. Acestea sunt reperele prin care poate fi măsurată trecerea de la accelerarea anunțată la începerea investiției.
Limita tehnică: seceta extremă nu dispare printr-o aprobare
În vara anului 2026, autoritățile au recurs și la intervenții în zona prizei de răcire: barje încărcate cu piatră, lucrări hidrotehnice și dragaje. Potrivit raportului Comitetului interministerial, intervenția cu barje a avut eficiență redusă, iar unele soluții structurale temporare analizate indicau câștiguri de numai 1–3 centimetri.
Estimările pentru măsurile temporare puteau depăși 33 de milioane de lei, fără ca totalul cheltuielilor să fie încă centralizat în documentul analizat de presă. Suma este, așadar, o estimare de cost, nu un bilanț final al intervențiilor.
Raportul arată că extremele de debit din 2026 nu fuseseră anticipate de studiile disponibile. La vizita din noiembrie, ministrul Energiei a invocat, la rândul său, necesitatea revizuirii principiilor și standardelor folosite în proiectare. Testul relevant pentru Bala 2 devine astfel capacitatea soluției actualizate de a răspunde unor condiții mai severe decât cele luate inițial în calcul.
Documentația aprobată în 2024 menționa asigurarea debitului minim pentru răcirea a patru reactoare, cu un „nivel de asigurare de peste 97%”. Indicatorul depinde de ipotezele și condițiile hidrologice ale modelării; el nu trebuie prezentat ca o garanție de funcționare a centralei în orice episod de secetă.
Pentru viitoarele Unități 3 și 4, raportul final aprobat de Guvern la 18 octombrie recomandă adaptarea proiectării la condițiile hidrologice observate și analiza unor soluții suplimentare de alimentare cu apă. Bala 2 apare, prin urmare, ca parte a răspunsului, nu ca înlocuitor al tuturor celorlalte măsuri de siguranță și continuitate.
Pe termen imediat, raportul prevede continuarea dragajului pe Dunărea Veche și mobilizarea, la nevoie, a unui aport suplimentar de apă la priza de răcire. Pentru investiția de fond, AFDJ este beneficiarul, iar Ministerul Transporturilor este instituția titulară: pașii rămași sunt aprobarea indicatorilor actualizați, clarificarea finanțării și lansarea achiziției pentru proiectare și execuție.