Taxarea inversă generalizată, o posibilă soluție pentru deficitul de TVA al României. Cum funcționează mecanismul și ce modele există în Europa
Introducerea taxării inverse generalizate ar putea aduce României venituri suplimentare de cel puțin 7 miliarde de euro pe an și ar reduce presiunea asupra bugetului generată de rambursările de TVA, susține consultantul fiscal Gabriel Biriș. Mecanismul ar schimba modul în care este colectată taxa pe valoarea adăugată în tranzacțiile dintre companii: în loc ca furnizorul să încaseze TVA de la client și să o vireze statului, obligația de evidențiere și plată ar reveni cumpărătorului.
Propunerea vine într-un moment în care România continuă să înregistreze cel mai mare deficit de încasare a TVA din Uniunea Europeană. Potrivit datelor Comisiei Europene pentru 2023, diferența dintre veniturile teoretice din TVA și cele efectiv colectate a fost de aproximativ 30% în România, comparativ cu o medie europeană de 9,5%.
Gabriel Biriș, co-managing partner al Biriș Goran SPARL și fondator al The Tax Institute, consideră că extinderea taxării inverse ar putea limita fraudele cu TVA, ar reduce costurile de finanțare pentru companii și ar diminua numărul solicitărilor de rambursare depuse la ANAF.
„Beneficiu pentru România, doar din colectarea taxelor, ar fi de minimum 7 miliarde de euro pe an. Forever”, a afirmat consultantul fiscal la o conferință de specialitate.
Estimarea de 7 miliarde de euro reprezintă evaluarea lui Gabriel Biriș și nu o prognoză oficială a autorităților fiscale. Impactul efectiv ar depinde de forma mecanismului, de tranzacțiile incluse și de capacitatea administrației fiscale de a controla obligațiile de TVA.
Ce înseamnă taxarea inversă și cum ar funcționa pentru firme
În sistemul obișnuit, o companie care vinde bunuri sau servicii facturează clientului prețul fără TVA, la care adaugă taxa aferentă. Furnizorul încasează suma totală, declară TVA colectată și o virează statului, după ce scade TVA deductibilă aferentă propriilor achiziții.
În cazul taxării inverse, furnizorul emite factura fără TVA, iar cumpărătorul înregistrează taxa în propriile evidențe fiscale. Dacă are drept integral de deducere, acesta evidențiază simultan TVA colectată și TVA deductibilă, astfel încât operațiunea este neutră din punct de vedere al plății efective a taxei.
Diferența esențială este că TVA nu mai este încasată de furnizor de la client și apoi virată bugetului. Taxa este evidențiată de cumpărător, ceea ce elimină veriga în care o companie poate încasa TVA fără să o mai plătească statului.
Un exemplu simplu: o companie cumpără echipamente în valoare de 100.000 de euro, la care, în sistemul obișnuit, se adaugă TVA de 21.000 de euro. Cumpărătorul trebuie să achite furnizorului 121.000 de euro și să aștepte compensarea sau rambursarea taxei, dacă are drept de deducere. Prin taxare inversă, factura este emisă pentru 100.000 de euro, iar cumpărătorul înregistrează cei 21.000 de euro în decontul de TVA, fără să mai fie nevoit să finanțeze temporar această sumă.
Mecanismul nu înseamnă eliminarea TVA și nici scutirea companiilor de la plata taxei. TVA rămâne datorată în condițiile legii, însă responsabilitatea de evidențiere și plată este transferată de la furnizor la beneficiar. În cazul vânzărilor către consumatorii finali, TVA continuă să fie colectată potrivit regulilor obișnuite.
De ce consideră Gabriel Biriș că sistemul actual dezavantajează firmele românești
Unul dintre argumentele consultantului fiscal este că actualul sistem obligă firmele să finanțeze temporar TVA aferentă investițiilor și achizițiilor importante. Situația este relevantă mai ales pentru companiile care cumpără echipamente scumpe, pentru producători și pentru exportatori, care ajung să aibă sume importante de recuperat de la stat.
Biriș a dat exemplul unui fermier care cumpără un tractor de 100.000 de euro. Dacă achiziția este făcută de la un dealer din România, cumpărătorul trebuie să achite și TVA, urmând să recupereze ulterior suma prin mecanismele fiscale. În schimb, dacă achiziționează echipamentul de la un furnizor dintr-un alt stat membru al UE, tranzacția intracomunitară între firme înregistrate în scopuri de TVA poate avea loc fără plata TVA către furnizor, cu taxare în România prin mecanismul specific achizițiilor intracomunitare.
„Actualul sistem defavorizează vânzătorii locali, în special vorbesc de echipamente scumpe. Să zicem că sunt un fermier şi vreau să-mi cumpăr un tractor care costă 100.000 de euro. Păi, dacă mă duc la dealerul din ţară, trebuie să scot din buzunar 121.000 şi să aştept ca statul să-mi dea 21.000 şi ceva mai târziu. Şi atunci se întâmplă următoarea chestie. Îmi aleg, eventual mă duc la reprezentanţă aici, dar factura îmi vine din Szeged sau de la Ruse. Şi nu mai plătesc TVA. Deci dealerii români sau producătorii români sau importatorii români au un dezavantaj competitiv de concurenţa dintr-un alt stat UE”, a explicat Biriș.
Prin extinderea taxării inverse și la tranzacțiile interne eligibile, susține consultantul, furnizorii români ar putea concura în condiții mai apropiate de cele ale furnizorilor din alte state membre. În plus, companiile ar avea nevoie de mai puține resurse financiare pentru a acoperi decalajul dintre plata TVA și recuperarea acesteia.
Fraudele cu TVA, una dintre problemele majore ale României
Un alt argument în favoarea mecanismului este reducerea fraudelor de tip carusel. Acestea presupun, în general, utilizarea unui lanț de firme pentru tranzacții succesive, în care una dintre companii încasează TVA de la client, dar nu o mai virează statului. În anumite scheme, bunurile circulă între mai multe societăți, iar taxa este solicitată ulterior la rambursare de către alte firme din lanț.
Taxarea inversă poate reduce riscul unor asemenea fraude în tranzacțiile pentru care se aplică, deoarece furnizorul nu mai încasează TVA pe care ar putea să nu o declare sau să nu o plătească.
Problema este relevantă în România, unde deficitul de încasare a TVA rămâne mult peste nivelul din cele mai multe state europene. Raportul Comisiei Europene privind deficitul de TVA arată că, în 2023, România a avut un decalaj de aproximativ 30% din obligațiile teoretice de plată. Malta s-a situat la 24,2%, în timp ce Austria a înregistrat aproximativ 1%, iar Finlanda 3%.
La nivelul Uniunii Europene, deficitul de încasare a TVA a fost estimat la 128 de miliarde de euro în 2023, echivalentul a 9,5% din obligațiile totale de TVA. Indicatorul măsoară diferența dintre veniturile care ar trebui colectate dacă toți contribuabilii și-ar respecta obligațiile și sumele încasate efectiv. El include nu doar fraudele, ci și insolvențele, erorile administrative și alte forme de neconformare.
Prin urmare, taxarea inversă ar putea combate o parte dintre pierderile bugetare, dar nu ar elimina toate cauzele deficitului de TVA. Efectul ar depinde și de controalele fiscale, de raportarea electronică a tranzacțiilor și de capacitatea ANAF de a identifica operațiunile suspecte.
Ce se întâmplă în alte state europene
Taxarea inversă nu este un mecanism nou în Uniunea Europeană. Numeroase state membre îl folosesc pentru anumite categorii de bunuri și servicii considerate vulnerabile la fraudă, însă aplicarea sa generalizată la tranzacțiile dintre companii este o chestiune diferită.
În 2018, Consiliul UE a aprobat posibilitatea introducerii temporare a unui mecanism generalizat de taxare inversă pentru tranzacțiile interne care depășeau 17.500 de euro. Măsura era destinată statelor cu probleme importante de fraudă și putea fi aplicată numai cu autorizarea instituțiilor europene și în condiții stricte. Printre cerințe se numărau un nivel ridicat al deficitului de TVA și o pondere semnificativă a fraudelor de tip carusel.
Cehia a obținut autorizarea pentru aplicarea mecanismului în perioada 1 ianuarie 2020 – 30 iunie 2022. Autoritățile cehe au analizat însă și au abandonat ulterior planul de implementare, astfel că exemplul nu reprezintă un model de aplicare efectivă pe termen lung. În prezent, cadrul european nu mai permite introducerea acestei forme de taxare inversă generalizată în baza derogării temporare expirate.
În schimb, taxarea inversă sectorială este folosită pe scară largă. Potrivit unei analize a Parlamentului European publicate în 2026, toate statele membre, cu excepția Maltei, aplică mecanismul pentru cel puțin o categorie de tranzacții. Cele mai răspândite sunt operațiunile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră, pentru care taxarea inversă este utilizată în 22 de state. Mecanismul este aplicat și în tranzacții cu telefoane mobile, tablete, laptopuri, console de jocuri, metale, gaze și energie electrică.
Aceste exemple arată că statele europene folosesc taxarea inversă ca instrument de combatere a fraudei în domenii în care bunurile au valoare ridicată, sunt ușor de comercializat și pot circula rapid între mai multe companii. Totuși, ele nu demonstrează că aplicarea mecanismului la toate tranzacțiile dintre firme ar produce automat aceleași rezultate.
România ar avea nevoie și de o schimbare a regulilor europene
Un obstacol important pentru propunerea lui Gabriel Biriș este cadrul legislativ european. Sistemul comun de TVA este reglementat la nivelul Uniunii, iar statele membre nu pot decide unilateral să transfere în mod generalizat obligația de plată a taxei de la furnizor la cumpărător.
Derogarea care permitea aplicarea taxării inverse generalizate pentru tranzacțiile interne a expirat la 30 iunie 2022. În prezent, statele pot folosi mecanismul în anumite sectoare și categorii de operațiuni, în condițiile prevăzute de Directiva europeană privind TVA. Pentru o aplicare generalizată în România ar fi necesară o modificare a cadrului european sau obținerea unei noi derogări în condițiile stabilite de Uniune.
De altfel, taxarea inversă sectorială și mecanismul de reacție rapidă pentru situații de fraudă masivă sunt instrumente distincte, reglementate la nivel european. Acestea sunt prevăzute în prezent până la sfârșitul anului 2026, iar Comisia Europeană a analizat posibilitatea prelungirii lor.
Mai puține rambursări de TVA și o altă utilizare a inspectorilor fiscali
Biriș susține că extinderea taxării inverse ar reduce semnificativ numărul cererilor de rambursare a TVA, ceea ce ar diminua atât presiunea asupra bugetului, cât și volumul de muncă al administrației fiscale.
În prezent, companiile care au TVA deductibilă mai mare decât TVA colectată pot solicita rambursarea diferenței sau o pot reporta pentru perioadele următoare. Procedura poate presupune verificări și întârzieri, iar firmele ajung să suporte costuri de finanțare până la recuperarea banilor.
„Pe lângă reducerea semnificativă a gap-ului, că practic te concentrezi doar la cei care vând la consumatorul final, avem două alte mari beneficii. În primul rând creşte competitivitatea economică. Astăzi, când faci o investiţie, trebuie să te asiguri că ai şi o linie separată de finanţare a TVA-ului, care e revolving. Te foloseşti de ea până primeşti rambursare, o dai înapoi, îi iei din nou. Asta costă. Gândiţi-vă că toţi exportatorii depind de rambursările de TVA”, a afirmat consultantul.
El consideră că inspectorii fiscali care gestionează în prezent o parte dintre verificările legate de rambursări ar putea fi utilizați pentru controale mai bine direcționate și pentru îndrumarea contribuabililor.
„Oamenii ăştia sunt foarte importanţi. Au cunoştinţe care pot fi folosite şi la controale targetate, dar şi la îndrumare şi creşterea conformării. Sunt lost opportunities”, a spus Biriș.
Taxarea inversă generalizată ar putea simplifica fluxurile financiare dintre companii și ar reduce anumite oportunități de fraudă, însă rezultatul bugetar nu este automat. Statul ar trebui să se asigure că TVA este în continuare colectată corect la nivelul vânzărilor către consumatorii finali și că noul sistem nu creează alte vulnerabilități. Pentru România, dezbaterea privește astfel nu doar o schimbare de procedură fiscală, ci și capacitatea administrației de a controla eficient tranzacțiile într-un sistem în care firmele nu mai încasează TVA una de la alta.