Macroeconomie

Economia Poloniei crește, a României se contractă. De ce retrogradarea datoriei poloneze în zloți este un avertisment pentru București


S&P estimează pentru 2026 o creștere economică de 3,6% în Polonia, în timp ce România ar urma să înregistreze o contracție de 0,5%. Cu toate acestea, agenția a redus ratingul Poloniei pentru datoria în moneda locală și a revizuit perspectiva la negativă, pe fondul deficitelor bugetare ridicate și al creșterii datoriei publice. Pentru România, aflată la ultima treaptă a categoriei investment grade, decizia transmite un semnal important: creșterea economică nu poate compensa la nesfârșit dezechilibrele fiscale, iar toleranța investitorilor față de deficite ridicate are limite.

Sediul agenției de rating S&P
S&P a redus ratingul Poloniei pentru datoria în moneda locală Foto: arhivă

Decizia Standard & Poor’s din 6 noiembrie 2026 este relevantă pentru România nu atât prin efectul direct asupra Poloniei, cât prin mesajul transmis piețelor financiare. O economie în creștere, cu o bază industrială solidă și investiții consistente, poate pierde din încrederea agențiilor de rating atunci când deficitele și datoria publică se îndepărtează de o traiectorie sustenabilă.

S&P a redus ratingul Poloniei în moneda locală de la A la A- și a modificat perspectiva ratingurilor pe termen lung de la stabilă la negativă. Ratingul în valută străină a fost menținut la A-. Polonia rămâne astfel în categoria investment grade, cu trei trepte peste România.

Bucureștiul are rating BBB- din partea S&P, ultima treaptă înainte de categoria speculative grade, cunoscută pe piețele financiare drept „junk”. O singură retrogradare, la BB+, ar însemna pierderea statutului investment grade din partea acestei agenții.

Polonia crește economic, dar deficitul depășește 7% din PIB

Polonia rămâne una dintre economiile cu cea mai bună dinamică din Uniunea Europeană. S&P estimează o creștere economică de 3,6% în 2026, susținută de investiții, exporturi și consumul intern. Pentru perioada 2027-2029, agenția anticipează un avans mediu de aproximativ 3% pe an.

Problema este deteriorarea finanțelor publice. Deficitul bugetar este estimat la 7,1% din PIB atât în 2026, cât și în 2027, iar datoria publică netă ar urma să depășească 70% din PIB până în 2029.

S&P identifică drept principale vulnerabilități cheltuielile ridicate pentru apărare, deficitele primare persistente și dificultățile politice în adoptarea măsurilor de consolidare fiscală. Apropierea alegerilor parlamentare din 2027 complică suplimentar adoptarea unor decizii nepopulare.

Cazul Poloniei arată că ritmul de creștere economică nu este suficient pentru a compensa acumularea dezechilibrelor bugetare. Agențiile de rating urmăresc nu doar cât de repede crește economia, ci și capacitatea statului de a-și finanța cheltuielile și de a stabiliza datoria.

România: BBB-, perspectivă negativă și deficite ridicate

Situația României este mai sensibilă. La 2 octombrie 2026, S&P a confirmat ratingul suveran BBB-, dar a menținut perspectiva negativă.

Agenția estimează că deficitul bugetar va scădea de la 7,9% din PIB în 2025 la 6,25% în 2026, 5,8% în 2027 și 5% în 2028. Datoria publică netă ar urma să ajungă la 60% din PIB în 2027, față de 52% la sfârșitul anului 2025.

Un alt punct vulnerabil este deficitul de cont curent, estimat la 7,5% din PIB în 2026. Acesta arată dependența economiei de finanțarea externă și amplifică vulnerabilitatea la schimbările de sentiment ale investitorilor internaționali.

România trebuie să finanțeze simultan deficitul bugetar și dezechilibrul extern, într-un context de creștere economică slabă și costuri ridicate ale datoriei. Ponderea importantă a investitorilor nerezidenți în finanțarea statului face economia mai sensibilă la eventuale ieșiri de capital.

S&P estimează o contracție economică de 0,5% în 2026 și o revenire la o creștere de 2,25% în 2027. Fondurile europene, estimate să reprezinte aproximativ 3,5% din PIB în 2026, rămân un factor important de susținere a investițiilor și a finanțării externe.

Polonia și România: două economii, aceeași problemă fiscală

Diferența dintre cele două țări este relevantă. Polonia are o economie mai dinamică și o rezervă mai mare în privința ratingului, dar se confruntă cu deficite bugetare ridicate. România are un deficit estimat ceva mai mic în 2026, însă dispune de o capacitate mai redusă de creștere și are dezechilibre externe mai pronunțate.

IndicatorPoloniaRomânia
Rating S&P în valutăA-BBB-
PerspectivăNegativăNegativă
Creștere PIB 20263,6%-0,5%
Deficit bugetar 20267,1%6,25%
Datorie publică netă estimatăPeste 70% în 202960% în 2027
Principalul riscDeteriorarea finanțelor publiceDeficite bugetare și externe

Estimări S&P Global Ratings. Indicatorii datoriei au orizonturi diferite.

Comparația arată că România nu este protejată de faptul că deficitul său bugetar estimat este ușor sub cel al Poloniei. Contează și capacitatea economiei de a genera venituri, structura datoriei, necesarul de finanțare externă și predictibilitatea politicilor fiscale.

Polonia are o bază economică mai diversificată și perspective de creștere mai bune. România trebuie să reducă deficitul într-un moment în care economia încetinește, consumul este afectat de inflație, iar cheltuielile cu dobânzile cresc.

Ce s-ar întâmpla dacă România ar pierde ratingul investment grade

Trecerea de la BBB- la BB+ ar putea avea consecințe directe asupra costurilor de finanțare ale statului.

Investitorii ar putea solicita dobânzi mai mari pentru a cumpăra obligațiuni românești, iar unele fonduri de pensii și fonduri instituționale, care au mandate limitate la active investment grade, și-ar putea reduce expunerea.

Nu toți investitorii ar vinde automat titlurile românești, iar retrogradarea nu ar însemna pierderea accesului la piețele internaționale. Totuși, baza potențială de finanțare s-ar putea restrânge, iar statul ar putea fi nevoit să plătească mai mult pentru a atrage capital.

Presiunea s-ar putea transmite și asupra cursului de schimb. O deteriorare a percepției de risc poate determina ieșiri de capital și deprecierea leului. Într-o economie dependentă de importuri și cu o datorie publică importantă în valută, efectele s-ar putea reflecta atât în inflație, cât și în costul finanțării statului.

Băncile și companiile ar resimți indirect aceste evoluții prin creșterea costurilor de finanțare. În plus, dobânzile mai mari plătite de stat ar absorbi o parte tot mai mare din veniturile bugetare, reducând spațiul pentru investiții și alte cheltuieli publice.

Ce trebuie să facă România pentru a evita retrogradarea

Perspectiva negativă nu înseamnă că retrogradarea este inevitabilă. S&P a menținut ratingul României tocmai pentru că a considerat că există posibilitatea unei consolidări fiscale credibile.

Pentru a păstra statutul investment grade, România trebuie să demonstreze că poate reduce deficitul bugetar, controla cheltuielile permanente și menține un cadru fiscal predictibil.

Absorbția fondurilor europene este la fel de importantă. Acestea susțin investițiile și reduc presiunea asupra finanțării de pe piețele internaționale. În paralel, reducerea deficitului de cont curent presupune creșterea competitivității economiei și atragerea investițiilor productive.

Ajustarea fiscală are însă o dificultate suplimentară: trebuie realizată într-o perioadă de creștere economică slabă. O reducere prea lentă a deficitului poate afecta încrederea investitorilor, în timp ce o ajustare prea abruptă poate frâna și mai mult economia.

Decizia S&P privind Polonia este un avertisment relevant pentru România. Dacă o economie cu o creștere estimată de 3,6% și un rating cu trei trepte superior poate fi penalizată pentru deteriorarea finanțelor publice, România nu își poate permite să trateze consolidarea fiscală ca pe un obiectiv amânabil. Bucureștiul mai are o singură treaptă până la categoria junk, iar păstrarea ratingului depinde de capacitatea autorităților de a transforma promisiunile de reducere a deficitului în rezultate bugetare concrete.

Citește în continuare