Seceta testează rezistența sistemului energetic. Cât de mult depinde România de producția hidro
Seceta din vară a redus producția Hidroelectrica în trimestrul al treilea și a mutat energia disponibilă din vânzările angro spre furnizare. Datele Transelectrica arată că, pe nouă luni, sistemul a compensat scăderea producției nucleare prin regenerabile, consum mai mic și import net redus.

Raportul trimestral publicat de Hidroelectrica pe 16 noiembrie arată că producția hidro netă a companiei a scăzut cu 6% în trimestrul al treilea din 2026, în contextul deteriorării condițiilor hidrologice. În aceeași perioadă, vânzările pe piața angro s-au redus aproape la jumătate, iar achizițiile de energie au rămas ridicate.
Evoluția companiei ridică o întrebare mai largă: cât depinde sistemul energetic românesc de hidrocentrale și ce se întâmplă atunci când precipitațiile și debitele scad? Datele Transelectrica pentru primele nouă luni arată că producția națională a fost susținută de mai multe surse, dar și că echilibrul a depins de un consum mai mic și de schimburile cu statele vecine.
Hidroenergia asigură 26% din producția națională
Potrivit raportului Transelectrica, România a produs 36,4 TWh de energie electrică netă în primele nouă luni din 2026, cu aproximativ 1% peste perioada similară din 2025. Hidroenergia a avut o pondere de 26%, fiind a doua sursă după termocentrale, care au asigurat 30%. Regenerabilele au reprezentat 24%, iar energia nucleară 14%. Cele patru ponderi însumează 94%, restul revenind altor componente, nedetaliate în ponderile citate.
Producția hidro națională a ajuns la aproximativ 9,6 TWh, cu 10% peste cea din primele nouă luni din 2025. Hidroelectrica a produs singură 9.149 GWh, tot cu 10% mai mult, adică aproximativ 95% din producția hidro națională (calcul propriu, pe valori rotunjite). Compania este și cel mai mare furnizor de energie: în iulie 2026 avea 21,09% din piața totală de furnizare și 22,41% din segmentul concurențial, potrivit ANRE, citat în raportul companiei.
Ce s-a schimbat în producția Hidroelectrica în T3
Raportul companiei descrie un an cu două perioade hidrologice distincte. În primul semestru condițiile au fost relativ normalizate, iar din iulie precipitațiile insuficiente și scăderea debitelor au afectat producția. Debitul Dunării la intrarea în țară, pe sectorul Baziaș - Porțile de Fier II, a coborât sub 1.300 de metri cubi pe secundă, minime istorice potrivit companiei. Nici primăvara nu a adus aportul obișnuit de apă din topirea zăpezilor.
În T3, producția hidro netă a fost de 2.210 GWh, față de 2.354 GWh în T3 2025 (-6%), iar producția totală netă a grupului de 2.258 GWh, față de 2.405 GWh. Pe nouă luni, producția netă a crescut cu 10%, la 9.328 GWh, din care 9.149 GWh hidro. Producția mai bună din primul semestru a compensat scăderea din vară.
Vânzările angro s-au redus cu aproape jumătate
În T3, Hidroelectrica a vândut pe piețele angro 705 GWh, față de 1.329 GWh în T3 2025 (aproximativ -47%). Pe nouă luni, volumul angro a fost de 4.107 GWh, cu 10% mai puțin decât în 2025. În același timp, cantitatea livrată prin furnizare a crescut cu 29%, la 6.739 GWh, iar în T3 cu aproximativ 27%, la 2.465 GWh. Portofoliul a depășit 1,46 milioane de locuri de consum (+56%).
Reducerea energiei disponibile pentru vânzarea angro a venit deci într-un moment în care furnizarea avea nevoie de volume mai mari. Scăderea vânzărilor angro trebuie citită atât prin producția mai mică, cât și prin redirecționarea unor volume către portofoliul de clienți.
Achizițiile au crescut, dar nu doar din cauza secetei
Pe nouă luni, Hidroelectrica a cumpărat 1.982 GWh, cu 20% mai mult decât în 2025. În T3, achizițiile au crescut însă cu numai 1,7%, de la 983 la 1.000 GWh. Scăzând T3 din totalul pe nouă luni, rezultă că în primul semestru compania a cumpărat 982 GWh, față de 674 GWh (aproximativ +46%), într-o perioadă pe care o descrie drept normalizată hidrologic. Creșterea s-a format, în mare, parte înainte de deteriorarea condițiilor din vară.
Situațiile financiare ale companiei explică majorarea prin creșterea cantității necesare furnizării, ca urmare a numărului mai mare de clienți, dar și prin reducerea energiei disponibile din producția proprie. Raportul trimestral adaugă o politică de achiziții orientată în special către energia solară, pentru a acoperi obligațiile contractuale și pentru a proteja resursa de apă. Costul energiei achiziționate a ajuns la 543,3 milioane de lei în T3, față de 372 de milioane de lei în T3 2025.
Creșterea regenerabilelor a compensat aproape integral scăderea producției nucleare
Datele Transelectrica arată că structura producției naționale s-a schimbat în primele nouă luni din 2026. Producția din surse regenerabile a crescut cu 31%, până la aproximativ 8,9 TWh, în timp ce producția nucleară a scăzut cu 31%, la 5,1 TWh. Hidroenergia a avansat cu 10%, până la aproximativ 9,6 TWh, iar producția termoelectrică s-a redus cu 3%, la 10,9 TWh.
Un calcul propriu, realizat pe baza valorilor rotunjite din raportul Transelectrica, arată că regenerabilele au adus un plus de aproximativ 2,1 TWh față de primele nouă luni din 2025, în timp ce producția nucleară a pierdut circa 2,3 TWh. Hidroenergia a contribuit cu aproximativ 0,9 TWh în plus, iar producția termoelectrică a scăzut cu aproximativ 0,3 TWh. Avansul regenerabilelor a compensat astfel aproape integral reducerea producției nucleare.
În vara acestui an, ambele unități de la Cernavodă au fost oprite controlat pe fondul debitului scăzut al Dunării. Unitatea 2 a fost reconectată la Sistemul Energetic Național pe 11 noiembrie, urmând să atingă puterea nominală pe 12 noiembrie. În cazul Unității 1, Nuclearelectrica a anunțat reconectarea pentru 13 noiembrie și atingerea puterii nominale pentru 14 noiembrie. Deconectarea Unității 1 din 9 noiembrie a avut însă o altă cauză: o defecțiune în partea clasică a centralei, nu nivelul Dunării.
În primele nouă luni, hidroenergia nu a fost o sursă în scădere la nivel național, chiar dacă Hidroelectrica a avut un recul în T3. Compensarea nu este însă o garanție pentru perioadele în care producția hidro scade simultan cu cea solară sau eoliană. Regenerabilele depind de condițiile meteorologice, iar producția solară este în mod obișnuit mai redusă în lunile de iarnă.
Puterea instalată în centralele termoelectrice a scăzut cu aproximativ 20%, de la 5.507 MW în septembrie 2025 la 4.427 MW în septembrie 2026. În același timp, instalațiile de stocare existente însumau 1.162 MW și 2.312 MWh la 1 octombrie, potrivit Transelectrica. Proiectul de baterii al Hidroelectrica de la Porțile de Fier II, cu o putere de 64 MW și o capacitate de stocare de aproximativ 435 MWh, era încă în implementare.
Importurile și consumul au contribuit la echilibru
Potrivit Transelectrica, consumul intern net a scăzut cu 3%, de la 39,4 TWh la 38,2 TWh, iar în iulie a fost cu 7,07% sub nivelul din iulie 2025. Importurile fizice au crescut cu aproximativ 4%, la 8,8 TWh, iar exporturile cu 43%, de la 4,9 TWh la aproape 7 TWh. România a rămas importator net, dar diferența s-a redus de la aproximativ 3,6 TWh în 2025 la aproximativ 1,85 TWh în 2026. Cu alte cuvinte, țara a depins mai puțin de importul net, nu mai mult.
Lacurile, sub 50% la începutul iernii
La 9 noiembrie, Iulius-Dan Plaveti, președintele Directoratului Hidroelectrica, a declarat la conferința Focus Energetic dedicată iernii 2026–2027 că gradul de umplere a lacurilor de acumulare era sub 50%. Declarația nu indică un procent exact, iar în sursele consultate nu există un termen de comparație cu iarna trecută. Prognozele hidrologice indică pentru Dunăre aproximativ 2.500 mc/s în decembrie, față de o medie multianuală de 5.100, și 3.000 mc/s în ianuarie, față de 5.400. Sunt estimări, nu debite înregistrate.
Rezervele contează mai ales pentru că hidrocentralele cu acumulare permit programarea producției, spre deosebire de solar și eolian. Raportul indică aproximativ 54% centrale cu acumulare și 46% pe firul apei în portofoliu, deci doar o parte a flotei poate fi gestionată astfel. Compania spune că folosește apa în intervalele cu valoare mai mare și la echilibrarea sistemului. Pentru T4, raportul indică drept incertitudini debitele și rezervele din acumulări, necesarul de achiziții și prețul energiei.
Costuri și rezultate
Pe nouă luni, veniturile Hidroelectrica au crescut cu 28%, la 8,6 miliarde de lei, iar profitul net cu 34%, la 3,1 miliarde de lei. În T3, profitul net a fost de 536,7 milioane de lei, față de 726,5 milioane (-26%), iar marja EBITDA a coborât de la 44% la 32%. Scăderea nu se datorează doar secetei: transportul și distribuția au crescut de la 407,7 la 645,6 milioane de lei, iar energia achiziționată de la 372 la 543,3 milioane. Apa uzinată se scumpește și ea: tariful a trecut de la 37 la 39,71 lei/MWh, iar compania estimează majorări cumulate de până la 35% până la finalul lui 2029, cu un impact de 6-9% asupra costurilor totale.
Cât de vulnerabil este sistemul
Datele primelor nouă luni arată că sistemul energetic a reușit să compenseze reducerea producției nucleare prin creșterea regenerabilelor și a hidroenergiei. Situația poate deveni însă mai dificilă dacă seceta persistă, având în vedere că hidroenergia asigură 26% din producția națională, iar lacurile de acumulare erau umplute în proporție de sub 50% la începutul lunii noiembrie.