România a plătit peste 5 miliarde de lei pentru plasticul nereciclat. Eurostat arată amploarea problemei deșeurilor în UE
România a achitat peste 5 miliarde de lei la bugetul Uniunii Europene, în perioada 2021 - 1 octombrie 2025, prin contribuția calculată în funcție de deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate. Suma, echivalentă cu aproape un miliard de euro, readuce în discuție eficiența sistemului național de colectare și reciclare, într-un moment în care datele Eurostat arată că Uniunea Europeană continuă să genereze cantități mari de deșeuri, iar reciclarea nu ține pasul cu volumul ambalajelor din plastic puse în circulație.
Datele publicate joi de Eurostat arată că Uniunea Europeană a generat, în 2024, aproximativ 765 de milioane de tone de deșeuri, fără a include cantitățile mari de deșeuri minerale provenite din minerit, cariere și activități de construcții și demolări. Volumul echivalează cu 1.697 de kilograme pe locuitor. Dacă sunt incluse și deșeurile minerale majore, cantitatea totală generată la nivelul UE ajunge la aproape 2,2 miliarde de tone.
Potrivit aceleiași statistici, 61,8% din deșeurile tratate în UE în 2024 au fost direcționate către operațiuni de valorificare, iar reciclarea a reprezentat 42% din totalul deșeurilor tratate. În același timp, 37,8% au fost depozitate la gropile de gunoi, iar 6,5% au fost incinerate cu recuperare de energie. Procentele se referă la deșeurile tratate, nu la totalul celor generate, o distincție importantă în interpretarea rezultatelor.
Plasticul, una dintre verigile slabe ale economiei circulare
În cazul ambalajelor din plastic, datele Eurostat pentru 2024 arată că fiecare locuitor al UE a generat, în medie, 35,9 kilograme de astfel de deșeuri, dintre care 15,3 kilograme au fost reciclate. Diferența, de 20,6 kilograme pe persoană, reprezintă cantitatea care nu a fost reciclată. Rata de reciclare a ajuns la 42,4%, în creștere față de 41,6% în 2023.
Progresul rămâne însă limitat în raport cu evoluția cantităților generate. Între 2014 și 2024, volumul deșeurilor de ambalaje din plastic a crescut cu 6,1 kilograme pe locuitor, în timp ce cantitatea reciclată a avansat cu numai 3,4 kilograme. Cu alte cuvinte, reciclarea a crescut, dar nu suficient pentru a compensa integral majorarea cantității de ambalaje devenite deșeuri.
Diferențele dintre statele membre sunt considerabile. Letonia a raportat cea mai ridicată rată de reciclare a ambalajelor din plastic în 2024, de 71%, urmată de Belgia, cu 58,2%, Polonia, cu 56%, și Cehia, cu 53,7%. La polul opus s-au situat Danemarca, cu 22,5%, Finlanda, cu 26,9%, și Franța, cu 27,4%.
Pentru România, setul de date Eurostat consultat nu oferă o valoare pentru rata de reciclare a ambalajelor din plastic în 2024. Ultima valoare raportată, pentru 2023, este de aproximativ 32%, sub media europeană. Prin urmare, comparația cu media UE din 2024 trebuie privită cu precauție, deoarece nu se referă la același an.
Aproape un miliard de euro în contribuții în mai puțin de cinci ani
Potrivit datelor Ministerului Finanțelor prezentate de Deloitte România, contribuțiile achitate de România în cadrul mecanismului european au crescut de la aproximativ 568,4 milioane de lei în 2021 la 967,5 milioane de lei în 2022 și 1,077 miliarde de lei în 2023. În 2024, suma a ajuns la 1,317 miliarde de lei, iar în perioada 1 ianuarie – 1 octombrie 2025 au fost raportate alte 1,126 miliarde de lei.
În total, plățile au însumat 5,055 miliarde de lei. Deloitte atrage atenția că această sumă reprezintă o presiune semnificativă asupra bugetului public, asociată cantității de deșeuri de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate.
Contribuția bazată pe plasticul nereciclat este o resursă proprie a bugetului UE, introdusă la 1 ianuarie 2021. Cota uniformă de calcul este de 0,80 euro pentru fiecare kilogram de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate, fiind prevăzut și un mecanism de ajustare pentru a evita contribuții excesive din partea statelor membre cu venituri mai mici.
Acest mecanism nu trebuie confundat cu o amendă aplicată individual României pentru nerespectarea unei ținte de reciclare. Este o contribuție națională la finanțarea bugetului european, calculată pe baza datelor raportate privind deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate. Sumele achitate nu se transformă automat în investiții în infrastructura de reciclare din România.
Cantitatea mică de deșeuri municipale nu înseamnă automat reciclare eficientă
Un alt indicator Eurostat arată că România a generat 305 kilograme de deșeuri municipale pe locuitor în 2023, ultima valoare disponibilă pentru țară în comparația publicată în martie 2026. Media UE a fost de 517 kilograme pe locuitor în 2024. Deși România apare la capătul inferior al clasamentului după cantitatea de deșeuri municipale generate, datele nu demonstrează, prin ele însele, că sistemul de gestionare a deșeurilor funcționează mai bine.
Deșeurile municipale reprezintă doar o categorie a deșeurilor și includ deșeurile provenite din gospodării, precum și alte deșeuri similare ca natură și compoziție. Ele nu sunt echivalente cu totalul deșeurilor generate de economie și nici cu deșeurile de ambalaje din plastic. În plus, diferențele dintre state pot reflecta atât obiceiuri de consum și niveluri de prosperitate, cât și modul în care sunt organizate colectarea și raportarea deșeurilor.
Așadar, o cantitate mai mică de deșeuri municipale raportate nu este suficientă pentru a concluziona că România colectează separat mai eficient sau reciclează mai mult. Pentru o evaluare relevantă sunt necesare date comparabile privind colectarea, sortarea, cantitățile respinse și materialele care ajung efectiv în instalațiile de reciclare.
Colectarea nu este același lucru cu reciclarea
Una dintre problemele esențiale ale sistemului este diferența dintre deșeurile colectate și cele reciclate efectiv. Un ambalaj depus separat nu poate fi considerat automat reciclat: materialul trebuie să fie sortat corespunzător, să respecte cerințele tehnice și să ajungă într-un proces de reciclare care îl transformă în materie primă secundară.
Deloitte recomandă îmbunătățirea accesului la colectarea separată, verificarea traseului deșeurilor și utilizarea unor indicatori compatibili de către producători, organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorului, autorități locale, operatori de salubritate, sortatori și reciclatori. Trasabilitatea este importantă pentru a putea distinge între cantitățile colectate, cele sortate, cele respinse și cele reciclate efectiv.
Pentru companii, soluțiile includ reducerea greutății ambalajelor, eliminarea componentelor greu de separat și utilizarea unor formate compatibile cu infrastructura de sortare. Aceste măsuri trebuie însă adaptate caracteristicilor tehnice ale ambalajelor și cerințelor legale aplicabile. Evidențele privind materialul, greutatea, formatul și destinația ambalajelor devin, la rândul lor, esențiale pentru raportare și conformare.