Hainele ieftine ajung să coste scump. De ce România reciclează atât de puține textile
România generează anual aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile, dar doar o mică parte poate fi reciclată în condițiile actuale, potrivit estimărilor Asociației Române pentru Reutilizare și Reciclare Textile (ARETEX). Primăriile sunt obligate, din 2025, să asigure colectarea separată a deșeurilor textile, însă sistemul funcționează cu dificultăți. În aceste condiții, hainele cumpărate la prețuri mici ajung să genereze cheltuieli suplimentare după ce sunt aruncate, deoarece colectarea, transportul și sortarea lor presupun costuri.
O parte a problemei pornește de la felul în care cumpărăm haine. Prețurile mici și colecțiile schimbate frecvent ne încurajează să cumpărăm mai mult și să înlocuim hainele mai repede. Acest model de consum, cunoscut drept fast fashion, contribuie la creșterea cantității de textile care trebuie gestionate după ce nu mai sunt purtate.
Ce nu apare pe bon
Potrivit Agenției Europene de Mediu, un european consuma, în medie, 19 kilograme de haine, încălțăminte și textile pentru locuință în 2022, față de 17 kilograme în 2019. Din cele 19 kilograme, aproximativ opt reprezentau haine, șapte textile pentru locuință și patru încălțăminte.
Prețul unei haine nu arată câtă apă, câtă energie și câte materii prime au fost folosite pentru fabricarea ei. Nici cheltuielile care apar după ce aceasta nu mai este purtată nu sunt incluse în prețul de la magazin.
De exemplu, o bluză cumpărată cu câteva zeci de lei poate fi purtată un sezon, apoi aruncată. Dacă ajunge într-un container pentru textile, trebuie transportată și sortată pentru a se stabili dacă mai poate fi purtată sau dacă materialul poate fi reciclat. Fiecare etapă presupune costuri, chiar dacă acestea nu apar pe bonul de cumpărături.
Agenția Europeană de Mediu atrage atenția că producția și consumul de textile exercită o presiune importantă asupra mediului, în special prin resursele naturale folosite și prin emisiile generate.
Unde ajung hainele aruncate
Hainele aruncate împreună cu gunoiul menajer se amestecă cu resturi alimentare și cu alte deșeuri. Se pot murdări sau deteriora, iar șansele de a mai fi purtate sau reciclate scad.
Cele colectate separat pot fi verificate și sortate. Hainele aflate în stare bună pot fi purtate din nou, în timp ce articolele deteriorate pot ajunge la reciclare, în funcție de materialul din care sunt fabricate și de tehnologiile disponibile.
Nu toate textilele pot fi recuperate. O parte dintre acestea ajung la incinerare sau la depozitare, mai ales atunci când materialele sunt prea deteriorate sau nu există posibilități de prelucrare.
Problema nu este întâlnită doar în România. Potrivit Agenției Europene de Mediu, în 2022, aproximativ 85% dintre deșeurile textile provenite din gospodăriile Uniunii Europene nu au fost colectate separat, ci au ajuns în deșeurile menajere amestecate.
În același an, statele membre au generat aproximativ 6,94 milioane de tone de deșeuri textile, echivalentul a 16 kilograme pe persoană. Aceste cifre arată amploarea problemei la nivel european, dar nu indică situația colectării separate din România.
De ce reciclăm atât de puțin
Din cele aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile generate anual în România, doar 6-10% ar putea fi reciclate în condițiile legislative și de piață actuale, potrivit ARETEX. Cu un sistem mai bine dezvoltat de colectare, sortare și reciclare, procentul ar putea ajunge la 25%.
Într-o analiză din 2024, asociația estima că România reutiliza doar 8-10% din textilele cu potențial de reutilizare și recicla doar 2-4% din cele cu potențial de reciclare.
Una dintre dificultăți este legată de materialele din care sunt fabricate hainele. Multe articole vestimentare conțin amestecuri de fibre, precum bumbac și poliester, care sunt mai greu de separat și prelucrat decât textilele realizate dintr-un singur tip de fibră.
O altă problemă este capacitatea limitată de sortare și reciclare. Chiar dacă hainele sunt colectate separat, trebuie să existe firme care să le preia și să le transforme în materiale noi.
Un raport publicat în 2026 de Harta Reciclării, proiect al organizației Viitor Plus, în colaborare cu Ecoteca, arată că nici traseul hainelor după colectare nu este întotdeauna ușor de urmărit.
Dintre cele 32 de administrații locale care au răspuns la chestionar, 28 aveau un sistem de colectare separată, iar patru nu implementaseră încă unul. În primele zece luni din 2025, administrațiile participante au raportat aproximativ 2.190 de tone de textile colectate separat.
Strânse separat, dar arse
Diferențele dintre orașe arată cât de complicat poate fi traseul unei haine după colectare. Potrivit raportului Viitor Plus și Ecoteca, unele administrații au reușit să organizeze puncte de colectare și să găsească firme care să preia textilele, în timp ce altele întâmpină dificultăți în gestionarea acestora.
La Pitești, primăria a raportat 107,58 tone de textile colectate în primele zece luni din 2025. Potrivit raportului, acestea erau trimise la incinerare pentru producerea de energie, nu la reciclare.
În Sectorul 4 al Capitalei, unde au fost colectate 288,49 tone în aceeași perioadă, textilele erau preluate de o firmă care le transporta la Varna, în Bulgaria, pentru sortare. Potrivit datelor comunicate de administrația locală și prezentate în raport, aproape 70% dintre haine erau reutilizate sau reciclate, iar aproximativ 30% ajungeau la incinerare pentru producerea de energie.
Ce trebuie să facă primăriile
De la 1 ianuarie 2025, autoritățile locale sunt obligate să asigure colectarea separată a deșeurilor textile, potrivit Ordonanței de urgență nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor.
Concret, primăriile trebuie să le ofere oamenilor posibilitatea de a preda separat hainele și celelalte textile de care nu mai au nevoie, prin containere dedicate, centre de colectare sau alte sisteme organizate la nivel local.
Autoritățile au și responsabilități privind organizarea serviciilor de salubrizare și gestionarea deșeurilor colectate.
În practică, soluțiile diferă de la un oraș la altul. Raportul Viitor Plus și Ecoteca arată că unele localități au containere permanente, altele organizează campanii periodice, iar în anumite cazuri centrele de colectare sunt situate departe de zonele locuite.
Pentru oameni, aceste diferențe înseamnă că predarea hainelor vechi poate fi mai simplă într-o localitate și mai dificilă în alta, deși obligația legală se aplică la nivel național.
Producătorii vor plăti și ei
Uniunea Europeană a adoptat reguli noi prin care producătorii de haine și încălțăminte vor contribui la costurile gestionării deșeurilor textile.
Directiva europeană revizuită privind deșeurile, intrată în vigoare în octombrie 2025, prevede introducerea unor sisteme de responsabilitate extinsă a producătorilor.
Pe scurt, firmele care introduc astfel de produse pe piață vor plăti contribuții pentru finanțarea colectării, sortării, reutilizării și reciclării textilelor aruncate.
Potrivit Comisiei Europene, statele membre au la dispoziție 20 de luni de la intrarea în vigoare a directivei pentru a o transpune în legislația națională și 30 de luni pentru a înființa sistemele de responsabilitate extinsă a producătorilor.
Regulile urmăresc și încurajarea fabricării unor produse mai rezistente și mai ușor de reciclat.
Ce ar putea schimba situația
Pentru ca mai puține haine să ajungă la gunoi, România are nevoie de un sistem care să funcționeze și după colectare: centre de sortare, firme care să prelucreze materialele și date clare despre cantitățile reutilizate și reciclate.
Cele aflate în stare bună pot fi donate, vândute sau reparate, în loc să fie aruncate. Textilele deteriorate pot fi predate separat, pentru a putea fi recuperate acolo unde există tehnologii potrivite.
Dezvoltarea infrastructurii și aplicarea noilor reguli europene ar putea ajuta România să recupereze mai mult din textilele aruncate. Până atunci, hainele ieftine continuă să genereze costuri și după ce nu mai sunt purtate.