Fiscalitate

Investiții pe care Statul Român le-ar fi putut bifa cu 310 milioane euro

Trei spitale regionale, 870 de școli, 61 kilometri de autostradă, 1879 drumuri comunale, 2000 de garsoniere reabilitate termic sau 5000 de apartamente cu două camere, 500 de grădinițe, 300 de săli de sport, 280 de cămine studențești. Nu toate deodată, dar pe rând, oricare dintre cele enumerate, sunt doar opt dintre obiectivele care ar fi putut fi susținute cu 310 milioane euro.

Care 310 milioane euro? Diferența dintre cele 395 milioane euro pe care Statul român tocmai le-a plătit astăzi și suma de 85 milioane euro pe care ar fi trebuit să o plătească în urmă cu 14 ani fraților Micula, în urma deciziei definitive a unei instanțe internaționale căreia cei doi i s-au adresat în 2005.

Viorel și Ioan Micula din Oradea, fondatorii mai multor companii, inclusiv ai producătorului de sucuri European Drinks, au primit deja suma de 395 milioane euro, care s-a mărit de aproape patru ori față de începutul disputei. Este vorba despre despăgubirile inițiale, stabilite de instanță, plus dobânzi și penalități acumulate din anul 2005 până în prezent, în urma procesului pe care aceștia l-au intentat statului pentru neîndeplinirea angajamentelor prevăzute în lege la începutul anilor 2000.

Sigur, acești bani nu există în bugetul național, pentru că acesta este sufocat de cheltuieli cu personalul – salarii, pensii și asistență socială – mai mult de două treimi chiar în proiectul de buget pe 2020, iar investițiile sunt prevăzute cu o pondere de numai 16%, situația nefiind diferită cu mult față de anii anteriori. Și, pentru că nu există, a fost atacat Fondul de Rezervă.

Potrivit standardelor de cost la achiziții, aprobate anul trecut, în decembrie, adică sumele maxime care pot fi cheltuite din bugetul de stat pentru realizarea unor obiective de investiții de interes național sau regional, cu 310 milioane euro ar fi putut fi bifate mai multe obiective de investiții, absolut necesare unei Românii moderne.

Ce s-ar fi putut realiza cu 310 milioane euro – diferența dintre 395 milioane euro plătită acum și 85 milioane euro suma inițială, care ar fi fost de plată la momentul stabilit de instanță, în urmă cu 14 ani?

  • Spitale – 3 spitale cu 800 de paturi – circa 130 milioane euro/spital (teren, construcție, echipamente, personal)
  • Bucăți de autostradă – 61 km Autostrada Tg. Neamț- Iași – din autostrada Târgu Mureș – Ungheni – va costa 1,2 miliarde euro (calcule menționate în Nota de fundamentare Comisia Națională de Studii și Prognoză (CNSP) 2018) cu fonduri UE, statul roman participă cu 25%, într-un parteneriat public privat (PPP).
  • Gradinițe – 256.000 euro/grădiniță – 500
  • Săli de sport – 1,1 milioane euro/sală – 300
  • Școală – 356.000 euro/școală – 870
  • Cămin studențesc – 1,1 milioane euro – aproximativ 280 de cămine pentru studenți, în măsura în care universitățile de stat din România, împreună cu autoritățile (Ministerul Educației și Învățământului, de exemplu, Academia Română și toți factorii responsabili ar elabora o strategie de restructura din temelii
  • Drum comunal – 165.000 euro/drum – 1879
  • Reabilitarea termică garsonieră – 2000 euro/garsonieră sau 5000 euro/apartament cu 2 camere.

Istoria scurtă este următoarea: frații Viorel și Ioan Micula au demarat investiții în zona Ștei-Sudrigiu, declarată ulterior zonă defavorizată, în cadrul legal reglementat de statul român la acea vreme. Firmele celor doi, înființate în acea zonă, ar fi urmat să beneficieze de facilități financiare, dar statul român a anulat aceste facilități. Cei doi s-au adresat Centrului Internațional pentru Soluționarea Disputelor de Investiții (CISDI) din Washington, pentru a le soluționa diferendul cu Statul român. Prin decizia, pronunțată în decembrie 2013, în favoarea acestora, România este obligată să le plătească undeva în jur de 85 de milioane euro, la cursul de atunci. Plata nu a fost făcută la timp, iar la această sumă s-au adăugat dobânzi și penalități care au mărit suma de peste patru ori.

Aceasta ca urmare a faptului că, în baza legislației din anii 2000, oamenilor de afaceri li s-au promis facilități fiscale pentru 10 ani dacă investesc într-o zonă defavorizată, iar facilitățile promise au fost anulate de Guvernul Năstase după 5 ani. În procesul demarat în 2005, Ioan şi Viorel Micula şi societăţile European Food S.A., Starmill S.R.L., Multipack S.R.L. împotriva României, oamenii de afaceri au invocat „Acordul privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor între Guvernul României şi Regatul Suediei”.

Fondul de Rezervă este fondul aflat la dispoziția guvernului României, din care sunt realizate plăți în cazuri grave, urgente și fără altă sursă financiară de susținere. Plata datoriei către frații Micula a fost încadrată în această categorie, având în vedere riscul ca România să fie blocată total economic.

Decizia instanței din America a fost făcută publică printr-un comunicat al societății de avocatură White & Case LLP, care l-a reprezentat pe Ioan Micula. Nu sunt necesare studii juridice pentru o decizie logică, conform căreia „deciziile Curții de Justiție Europene nu se pot aplica pentru cauze care au debutat înainte de aderarea României la Uniunea Europeană”.

Hotărârea instanței din America urmează hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, prin care România este bună de plată, suma inițială plus accesoriile care s-au adăugat în ultimii 14 ani.

În 2013, la putere era PSD, cu un guvern condus de Victor Ponta, instalat pe 04.03.2013, care a ieșit din scenă imediat după incendiul de la clubul Colectiv (30.10.2015), prin demisia premierului.

Astăzi, în decembrie 2019, la șase ani de când Viorel și Ioan Micula au câștigat procesul, datoria este achitată de statul român, dintr-un foc, din Fondul de Rezervă. Decizia pe care a luat-o actualul guvern (PNL) și primul ministru Ludovic Orban a fost impusă de dreptul, obținut în instanță de către cei doi oameni de afaceri, de a-și recupera datoria de la statul român prin blocarea conturilor unor companii naționale de interes strategic. Și dacă demersul fraților Micula, de recuperare, a început cu Romatsa, putea continua cu altele, iar enumerarea consecințelor acum este inutilă.

Întrebarea care se naște acum este care sunt, de fapt, responsabilii, dintre autorități și funcționari publici, pentru creșterea acestei datorii, prin neplata la timp?

O serie de alte investiții, absolut necesare în România anului 2019, pentru dezvoltare economică în acord cu standardele UE, din care facem parte de 12 ani, dar mai ales în acord cu timpurile tehnologiei digitale pe care le trăim, ar figura pe o listă fără sfârșit: hub-uri de creație IT, dotarea actualelor școli cu echipamente noi, renovări, cu săli de clasă moderne (inclusiv toalete în școală și nu în curte), renovări de săli de teatru și concerte (dacă nu construcții noi), investiții în orașele-porturi la Dunăre sau în alte mici orașe de provincie, investiții în zonele sărace sau defavorizate din România, nu prin susținerea românilor săraci prin ajutoare de stat, ci prin crearea unor programe, la nivel inter-ministerial, pentru susținerea liberei-inițiative.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *