Suprafața ocupată de plantațiile de afini a crescut de patru ori în ultimii patru ani, în România, cu ajutorul fondurilor europene, dar și pentru că a devenit o modă printre români să consume aceste fructe.
În 2016, când s-au depus primele proiecte de finanțare la AFIR pe programul PNDR 2014-2020, România avea doar 300-400 ha, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Nu mai puțin de 221 proiecte au fost declarate eligibile, dar fără bani, cu toată că au obținut un punctaj superior celor depuse anterior.
Suprafețele ar fi putut să fie, însă, și mai mari, dacă ultimele proiecte ar fi avut finanțare – Mihai Ciobanu, consultant fonduri europene.
Plantațiile de afini s-au numărat printre cele mai atractive investiții din programul PNDR 2014-2020. Au stârnit un mare interes și plantațiile de nuci, aluni sau căpșuni.
Cât timp există cerere pe piață, în creștere, oricum, trebuie să existe și ofertă, afirmă Ionel Simion, director de producție la Planasa România. Pentru a acoperi cererea europeană, de exemplu, ar trebui ca producția să crească de câteva ori. Planasa deține o plantație de circa 70 de hectare în România, fiind unul din principalii jucători pe piață.
În România plantațiile de afini au început să apară în urmă cu 7-8 ani, până atunci producția fiind asigurată din flora spontană. Înființarea unui hectar de afini costă circa 25.000 de euro. Prima recoltă se obține după trei ani, producția maximă fiind atinsă după 7 ani, în jur de 15 tone/ha.
Forța de muncă constituie o mare problemă pentru acest sector nu doar în România, ci și în străinătate. Recoltarea se realizează manual, numai pentru un singur hectar fiind nevoie de 50-60 de muncitori care să culeagă fructele.
Prețul poate ajunge și la 8 euro pe kilogramul de afine( fără transport inclus), din care 4 euro reprezintă câștig. Un astfel de preț se obține pe piața engleză, de exemplu. Englezii sunt cei mai mari consumatori de afine la nivel european, cu o medie de 0,86 kg pe cap de locuitor anual. Principalele piețe de livrare pentru afinele românești sunt Anglia și Germania.
La intern, prețul mediu este de 4 euro/kg, producătorii români fiind, însă, concurați puternic de marfa venită din Polonia chiar și cu 2 euro/kg. Un preț incredibil de mic, datorat, însă, subvențiilor mai mult sau mai puțin mascate acordate de statul polonez.
Polonia este cel mai mare producător la nivel european, cu o suprafață estimată la 11.000 ha. Un alt jucător important este Spania, numai în regiunea Huelva existând plantații ce se întind pe aproximativ 3.000 ha.
[…] Sursa: Adevarul Financiar […]