Fondurile de investiții cu active în acțiuni listate au cele mai mari randamente din ultimii cinci ani, conform datelor Asociației Administratorilor de Fonduri (AAF).
Potrivit analizei AAF, randamentul mediu anual al fondurilor de investiții în acțiuni a fost de 10,4%, în timp ce de la începutul anului și până acum s-a cifrat la 2,5%. Practic, în mai puțin de două luni, randamentul mediu al unui fond de acțiuni a depășit câștigul ce putea fi obținut într-un an dintr-un depozit bancar la termen în lei. Desigur, performanța trecută nu reprezintă o garanție pentru câștiguri viitoare, dar datele statistice arată că investiția pe termen lung, adică 10-20 de ani, este profitabilă.
Un exemplu în acest sens este indicele BET, care urmărește cele mai mari și mai lichide companii listate la Bursa de valori București (BVB). Evoluția indicelui BET din 1997 până în 2019 arată un randament de 881%, fără a include dividendele date de companiile din cadrul indicelui. Perioada de 22 de ani include șase ani de scădere, cu o depreciere a valorii de 50% în 1998 și de 70% în 2008. Dar și ani cu creștere de 120% cum a fost 2002, de 101% în 2004.
Performanța putea fi obținută doar cu o deținere permanentă a pachetului de acțiuni din cadrul indicelui. Analiza AAF arată că dacă din perioadă ar fi lipsit cele mai bune cinci zile, randamentul ar fi fost de doar 420%. Iar dacă ar fi pierdut cele mai bune 30 de zile de tranzacționare, performanța ar fi fost deja negativă, cu -23%.
„Cei care își păstrează economiile la bancă, pierd în mod constant bani – Radu Hanga, președintele AAF.
Fondurile de acțiuni sunt și cele mai riscante dintre fondurile mutuale. Pentru a fi categorisite drept „fonduri de acțiuni”, administratorii sunt obligați să aibă o expunere de cel puțin 85% din activele fondului în acțiuni listate.
Fondurile diversificate, unde expunerea pe acțiuni listate este mai redusă și riscul mai mic, au randamente mai mici. Profitul mediu anual din ultimii cinci ani a fost de 4%, iar în ultimii trei ani de 4,6%.
Randamentul fondului depinde și de abilitatea managerului de a identifica momentele de intrare și de ieșire din piață. Adică de a vinde o acțiune înainte să scadă și a cumpăra înainte de a atinge vârful de creștere.
În prezent, cea mai mare amenințare pe piața de capital este epidemia de coronavirus, care afectează tot mai multe sectoare economice. Primele expuneri care se reduc sunt pe companiile din turism, care sunt imediat afectate de restrângerea călătoriilor. Apoi companiile din IT și telecomunicații care au pe lanțul de producție unități din China sau din alte state asiatice afectate. Apple și Samsung au anunțat deja închideri de fabrici din cauza coronavirusului, ceea ce înseamnă că rezultatele financiare din primul trimestru vor fi cu siguranță afectate.
Apoi sunt urmărite companii din sectoare precum cel hotelier, cel al producătorilor de lux (pentru care clienții chinezi erau foarte importanți), cel auto.
De cealaltă parte, pot fi achiziționate companii din real-estate, cum sunt cele care dețin portofolii de locuințe destinate închirierii. Sau cele din sectorul de sănătate și farmaceutice.
Dar, chiar dacă avem manageri foarte buni pentru fondurile mutuale, problema rămâne păstrarea economiilor în instrumente care nu produc nimic. Fie că este vorba de bani „la saltea”, de depozite bancare în lei sau în valută sau pur și simplu de păstrarea în valută (cash sau într-un cont bancar).
Un exemplu de economisire care nu ar însemna prea mult în bugetul unei familii este păstrarea alocației de creștere a copilului, de 150 de lei lunar, în unități de fond.
Din totalul de 103,8 miliarde lei aflați în bănci la sfârșitul anului trecut, 53% erau în depozite bancare la termen, iar restul în conturi curente. Adică 55 miliarde lei erau păstrați la bancă sub formă de economii. Valoarea activelor nete ale fondurilor deschise de investiții era, la aceeași dată, de doar 26,9 miliarde lei, mai puțin de jumătate.
Pe de o parte, situația este creată de lipsa încrederii oamenilor în piața de capital și în fondurile mutuale, ca și de educația financiară redusă. Dar pe de altă parte, un studiu realizat în SUA arată că fondurile de investiții „se vând, nu se cumpără”. Adică este nevoie de o persoană care să explice potențialului client avantajele investiției în unități ale fondurilor de investiții.
Acest lucru se vede și în numărul de noi investitori în fonduri de anul trecut, de circa 20.000. Mai mult de trei sferturi dintre aceștia au ajuns la fonduri pe filiera bancară, adică au fost consiliați de un ofițer al unei bănci înainte de a cumpăra unități de fond. Numărul total de investitori în fondurile deschise de investiții a ajuns, la sfârșitul anului trecut, la aproape 345.000.
