România riscă să intre în iarnă cu energie scumpă. Cum își pot reduce facturile gospodăriile și companiile

România intră în sezonul rece cu un sistem energetic pus la încercare de secetă, oprirea reactoarelor de la Cernavodă și capacități insuficiente de stocare. În timp ce prețurile de pe piața angro au ajuns la niveluri record în regiune, centrala de la Mintia și noile investiții în baterii ar putea reduce dependența de importuri. Însă revenirea la un sistem stabil depinde și de o problemă mai puțin vizibilă: capacitatea rețelei de a transporta energia produsă.

Energia ar putea fi mult mai scumpă în iarnă Foto: Foto Adevărul

Cele două reactoare de la Cernavodă, care asigură în mod obișnuit aproximativ o cincime din producția de electricitate a României, sunt oprite de aproape trei luni. Seceta a redus debitul Dunării sub nivelul necesar pentru răcirea instalațiilor centralei nucleare și a afectat, în același timp, producția hidrocentralelor.

Sistemul energetic național se află în stare de alertă din 1 august. România a pierdut temporar o parte importantă din capacitățile care asigurau producție constantă și contribuiau la echilibrarea rețelei, indiferent de condițiile meteo.

Presiunea s-a reflectat direct în piața angro. Pe 28 octombrie, România a înregistrat cel mai ridicat preț mediu pentru energia livrată a doua zi dintre cele 34 de piețe europene urmărite zilnic: aproximativ 311 euro pe megawatt-oră. Prin comparație, Germania a avut un preț mediu de circa 249 de euro, iar Franța, de aproximativ 253 de euro. În țările nordice, prețurile au coborât sub 10 euro pe megawatt-oră.

Într-un interval de seară, între 21:15 și 21:30, prețul din România a depășit 434 de euro pe megawatt-oră. Aceste valori nu se transferă automat și imediat în facturile gospodăriilor, în special acolo unde există contracte cu preț fix, dar influențează costurile companiilor și pot ajunge, în timp, în prețurile bunurilor și serviciilor.

Mintia, capacitate nouă pentru orele de vârf

Una dintre cele mai importante surse suplimentare de producție pentru această iarnă ar putea fi centrala pe gaze de la Mintia, construită de grupul Mass Global. Proiectul are o capacitate totală estimată la aproximativ 1.700 de megawați și presupune o investiție de circa 1,4 miliarde de euro.

Prima turbină a început să livreze energie în rețea pe 15 octombrie. Calendarul operatorului de transport prevede ca aproximativ 1.000 de megawați să fie disponibili până la sfârșitul anului, echivalentul a aproape 12% din capacitatea funcțională actuală a sistemului.

Un alt proiect important este centrala de la Iernut, cu o capacitate de 430 de megawați. După întârzieri de aproximativ cinci ani, aceasta ar urma să intre în producție, cel mai probabil, în prima parte a anului 2027.

Noile centrale pot contribui la siguranța alimentării tocmai în intervalele în care producția solară scade, iar consumul rămâne ridicat. Ele nu garantează însă ieftinirea energiei: costurile de producție sunt influențate de prețul gazelor naturale și de cel al certificatelor de emisii de carbon.

„Mintia este o veste foarte bună pentru siguranța sistemului în această iarnă, pentru că reduce riscul ca România să rămână dependentă de importuri tocmai în orele de vârf. Nu trebuie însă să ne așteptăm ca o centrală pe gaze să facă energia ieftină. Ea stabilizează sistemul, dar prețul energiei produse depinde de piața gazelor”, explică Adrian Negrescu, manager Frames.

5.800 de megawați noi până la finalul lui 2027

Planul anunțat de ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță, vizează conectarea a 5.800 de megawați noi de producție până la sfârșitul anului 2027. Obiectivul include atât surse regenerabile, cât și centrale capabile să producă indiferent de vreme.

O schimbare importantă de abordare privește centralele pe cărbune. Acestea ar putea rămâne în funcțiune până când vor exista suficiente capacități noi care să le înlocuiască. Măsura vine după o perioadă în care închiderea unor unități de producție a avansat mai repede decât dezvoltarea unor alternative.

Printre prioritățile anunțate se află și extinderea capacităților de stocare, prin baterii și centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj. Acestea ar trebui să ajute la folosirea energiei produse în perioadele cu surplus și la reducerea importurilor din intervalele în care electricitatea este scumpă.

Pe lista proiectelor strategice se mai află relansarea investițiilor eoliene offshore din Marea Neagră și exploatarea gazelor din perimetrul de mare adâncime, programată pentru prima jumătate a anului 2027. Repornirea reactoarelor de la Cernavodă a fost, de asemenea, prezentată drept o urgență națională.

Pentru atingerea țintei de capacități noi, însă, investițiile trebuie să fie însoțite de racordări și de modernizarea infrastructurii.

„Ținta de 5.800 de megawați este realistă doar dacă statul încetează să mai fie frâna. Investitorii privați au demonstrat că pot construi repede. Problema este că rețeaua, avizele și racordările merg de câteva ori mai încet decât șantierele. Iar decizia de a nu mai închide centralele pe cărbune până nu avem cu ce le înlocui este una de bun-simț, pe care trebuia să o luăm de la început”, spune Adrian Negrescu.

Prosumatorii au crescut mai repede decât capacitatea rețelei

Extinderea producției solare este una dintre cele mai rapide transformări ale sistemului energetic din ultimii ani. Numărul prosumatorilor a depășit 300.000 la începutul lui 2026, iar capacitatea instalată a ajuns la aproximativ 3.400 de megawați, de peste două ori mai mult decât la sfârșitul anului 2023.

În primele opt luni din 2026 au fost conectați la rețea peste 2.500 de megawați noi. Mai mult de jumătate provin din proiecte solare, iar peste 660 de megawați reprezintă capacități de stocare. Estimările operatorului de transport indicau posibilitatea conectării altor aproximativ 2.000 de megawați până la finalul anului, jumătate dintre aceștia fiind în baterii.

Următoarea etapă ar putea fi reprezentată de proiectele hibride, care combină producția fotovoltaică și stocarea. Un exemplu este parcul de la Ogrezeni, din județul Giurgiu, dezvoltat de compania austriacă Enery. Proiectul include panouri fotovoltaice cu o capacitate de 534 de megawați și un sistem de stocare de peste un gigawatt-oră. Investiția depășește 460 de milioane de euro, iar finalizarea este estimată pentru vara anului 2027.

Avantajul acestor proiecte este că energia produsă în timpul zilei poate fi păstrată și livrată seara, când producția solară dispare, iar cererea rămâne ridicată.

În prezent, România se confruntă cu un dezechilibru: la prânz, când producția fotovoltaică este ridicată, poate avea surplus de energie pe care îl vinde la prețuri mici. După apus, când producția solară scade, ajunge să cumpere electricitate din import la prețuri mult mai mari.

Capacitatea de stocare existentă este de aproximativ 2.000 de megawați, în timp ce specialiștii estimează că ar fi nevoie de cel puțin 3.500 de megawați pentru valorificarea mai eficientă a producției eoliene și solare deja instalate.

„Este un proiect de amploare, care demonstrează că există potențial, însă totul depinde și de cum tratează statul acest tip de investiție privată. Dacă susține astfel de investiții prin toate metodele posibile, inclusiv fiscale, sau dacă doar se limitează în a-i suprataxa pe cei care au curajul de a face astfel de afaceri în România”, afirmă Adrian Negrescu, referindu-se la proiectele hibride.

Rețeaua, veriga slabă a tranziției energetice

Dezvoltarea rapidă a parcurilor solare și a instalațiilor prosumatorilor nu este suficientă dacă energia produsă nu poate fi preluată și transportată. Potrivit datelor prezentate în analiză, doar 41% dintre proiectele care au primit aviz tehnic au ajuns să fie conectate în termen de un an și jumătate.

În zilele însorite, rețelele din anumite zone se apropie de limita capacității, ceea ce poate împiedica preluarea întregii cantități de energie disponibile. Transelectrica are un plan de investiții de peste două miliarde de euro pentru următorii zece ani, dar ritmul lucrărilor trebuie să țină pasul cu dezvoltarea capacităților de producție.

„Independența energetică nu mai depinde de cât producem, ci de cât reușim să transportăm și să stocăm. Avem deja mii de megawați solari care lucrează la jumătate de capacitate pentru că rețeaua nu îi poate prelua. Dacă Transelectrica rezolvă blocajele de transport, parcurile hibride de tipul celui de la Ogrezeni pot schimba complet echilibrul sistemului încă din 2027”, afirmă Adrian Negrescu.

Estimările analiștilor indică posibilitatea ca România să redevină exportator net de electricitate în 2027, dacă Mintia și Iernut intră în funcțiune conform calendarului, proiectele de stocare sunt finalizate, iar gazele din Marea Neagră ajung în producție la termen. Scenariul depinde însă de realizarea simultană a mai multor investiții și de eliminarea blocajelor din rețea.

Mai multă energie nu înseamnă automat facturi la jumătate

Pentru consumatori și companii, întrebarea esențială este dacă extinderea producției interne va duce la scăderea prețurilor. Răspunsul nu este unul simplu.

Piața de energie de la București funcționează cuplată cu piețele din regiune. Electricitatea circulă către piețele care oferă prețuri mai mari, în limita capacității liniilor de interconexiune. Din acest motiv, prețul angro din România va continua să fie influențat de evoluțiile din Ungaria, Bulgaria și restul Europei Centrale.

O producție internă mai mare și capacități de stocare suficiente ar putea reduce însă episoadele în care România ajunge să plătească printre cele mai ridicate prețuri din regiune. Vârfurile de seară ar putea deveni mai rare și mai mici, iar diferența dintre energia ieftină de la prânz și cea scumpă din intervalele de consum ridicat s-ar putea diminua.

Un alt instrument pentru industrie și furnizori îl reprezintă contractele bilaterale pe termen lung cu producătorii de energie regenerabilă. Acestea pot oferi prețuri fixe și o predictibilitate mai mare decât achizițiile zilnice de pe bursă. Pentru prosumatori, avantajul este că energia produsă și consumată direct în gospodărie nu mai trebuie cumpărată din piață.

„Nu trebuie să promitem românilor curent la jumătate de preț, pentru că piața este europeană. Le putem promite însă ceva la fel de valoros: un preț stabil, fără șocurile din ultimii ani, și o țară care nu mai cumpără energie din import la cel mai scump tarif din Europa. Pentru o economie cu inflație ridicată, stabilitatea prețului la energie este una dintre cele mai importante pârghii de dezinflație”, concluzionează Adrian Negrescu.

Pe termen scurt, siguranța alimentării depinde de evoluția debitului Dunării și de intrarea la timp în producție a noilor capacități de la Mintia. Pe termen mediu, România are în pregătire investiții importante în solar, stocare, gaze și producție flexibilă.

Rămâne însă o condiție esențială: rețeaua trebuie să poată prelua și transporta energia. Fără investiții accelerate în infrastructură, România riscă să continue să vândă ieftin surplusul produs la prânz și să cumpere scump electricitatea de care are nevoie seara.

Ce pot face gospodăriile pentru a reduce factura

Reducerea risipei și alegerea unui contract potrivit sunt două direcții la îndemâna consumatorilor. Specialiștii recomandau recent, într-un articol publicat de Adevărul, o serie de măsuri de care pot reduce consumul de energie, de la schimbarea obiceiurilor zilnice până la renovarea clădirilor:

• Comparați ofertele de electricitate și gaze și alegeți contractul în funcție de propriile obiceiuri de consum.
• Reduceți consumul inutil: înlocuiți becurile cu incandescență sau halogen cu LED-uri, stingeți luminile în camerele goale și opriți aparatele care nu sunt folosite.
• Reglați încălzirea în funcție de folosirea încăperilor, în loc să mențineți aceeași temperatură în toate spațiile, inclusiv în cele neocupate.
• Urmăriți consumul electrocasnicelor. Folosiți programele ECO disponibile și comparați consumul energetic atunci când este necesară înlocuirea unui aparat.
• Pentru investiții mai mari, începeți cu un audit energetic. Acesta poate orienta lucrările de izolare și îmbunătățire a ferestrelor, înaintea alegerii unor soluții precum panourile fotovoltaice sau pompele de căldură.

Pentru companii: mai puțină risipă, dar și recuperarea căldurii

Pentru firme, măsurile pot merge dincolo de iluminat și încălzirea birourilor. Un reportaj Adevărul din noiembrie 2022 prezenta fabrici din vestul țării care investeau în izolarea halelor și panouri fotovoltaice, precum și o companie IT&C care reutiliza căldura din centrul de date pentru încălzirea birourilor. Aceste exemple oferă câteva direcții de analizat:

• Eliminarea consumului în afara programului: stingerea iluminatului și oprirea calculatoarelor și a echipamentelor care nu mai sunt necesare, alături de reglarea încălzirii în spațiile nefolosite.
• Eficientizarea clădirilor: audit energetic, izolarea halelor și birourilor și modernizarea iluminatului cu tehnologie LED.
• Recuperarea căldurii: evaluarea, cu specialiști, a posibilității de a folosi căldura provenită de la utilaje sau centre de date pentru încălzirea altor spații.
• Producție proprie de energie: analizarea instalării de panouri fotovoltaice și, acolo unde condițiile tehnice permit, a soluțiilor geotermale ori de cogenerare.