România are energie, dar plătește scump. De ce ajunge electricitatea la prețuri record și ce lipsește din sistem
Resursele naturale nu garantează automat energie ieftină. România continuă să fie vulnerabilă la indisponibilitatea unor centrale, la variațiile producției regenerabile și la capacitatea limitată de a stoca și transporta electricitatea. Efectele se văd pe piața angro și pot ajunge, prin mai multe canale, în costurile companiilor și în buzunarele consumatorilor.
România are hidroenergie, gaze naturale, energie nucleară și un potențial important pentru dezvoltarea surselor regenerabile. Cu toate acestea, existența resurselor nu este suficientă pentru a garanta un preț competitiv al electricității. Contează și câtă energie poate produce sistemul într-un anumit moment, cât de repede poate reacționa la schimbările de consum și cât de eficient poate transporta energia acolo unde este nevoie de ea.
Aceasta este una dintre explicațiile oferite de expertul în energie Silviu Gresoi pentru „Adevărul Financiar”. El atrage atenția că România nu valorifică suficient de eficient resursele de care dispune, iar atunci când producția internă scade, importurile pot deveni mai costisitoare. În lipsa unor capacități suficiente de stocare și a unei infrastructuri de rețea adecvate, presiunea asupra prețurilor se accentuează.
Prețul record de pe piața angro, semnalul unei vulnerabilități
Pe 28 octombrie 2026, România a înregistrat unul dintre cele mai ridicate prețuri angro ale electricității din Europa. Potrivit datelor citate de presa economică, prețul mediu pentru energia cu livrare în acea zi a ajuns la aproximativ 311 euro/MWh pe piața pentru ziua următoare, plasând România în fruntea clasamentului european.
Scumpirea nu poate fi explicată printr-o singură cauză. Printre factorii semnalați pentru această zi s-au numărat indisponibilitatea ambelor reactoare nucleare din România, cu o capacitate cumulată de aproximativ 1.400 MW, probleme de disponibilitate a unor unități de producție din regiune, producția hidroenergetică mai redusă și scăderea contribuției energiei solare spre finalul zilei. În același timp, creșterea consumului și necesitatea de a apela mai mult la centralele pe gaze au amplificat presiunea asupra pieței.
Acest episod arată cât de sensibil poate deveni prețul atunci când mai multe surse importante de producție sunt indisponibile simultan. Într-un sistem energetic, capacitatea instalată nu este același lucru cu energia disponibilă efectiv: o centrală aflată în revizie sau o unitate oprită din cauza unei defecțiuni nu poate contribui la acoperirea cererii în acel moment.
De aceea, securitatea energetică depinde nu doar de numărul centralelor și de resursele existente, ci și de disponibilitatea lor, de diversificarea surselor și de posibilitatea sistemului de a compensa rapid pierderea unei capacități importante.
Stocarea, veriga care poate reduce presiunea
Un alt punct sensibil este stocarea energiei. Producția eoliană și solară variază în funcție de vreme și de momentul zilei, în timp ce consumul nu urmează întotdeauna același tipar. Energia produsă în exces într-un anumit interval nu poate fi folosită automat câteva ore mai târziu, când producția scade și cererea rămâne ridicată.
Bateriile și alte soluții de stocare pot ajuta la mutarea unei părți din energia disponibilă în perioadele cu producție mare către intervalele în care sistemul are nevoie de ea. Acestea nu înlocuiesc toate capacitățile de producție și nu rezolvă singure problemele rețelei, dar pot reduce dezechilibrele și nevoia de a apela la surse mai scumpe în anumite momente.
Un raport al Comisiei Europene privind România arată că dezvoltarea stocării rămâne lentă. Documentul indică o capacitate de stocare a energiei raportată în planul național energie-climă de numai 16,2 MW și subliniază nevoia de investiții suplimentare în rețele și flexibilitatea sistemului.
În aceste condiții, dezvoltarea surselor regenerabile trebuie însoțită de investiții în capacități de stocare, sisteme de echilibrare și infrastructură care să permită folosirea eficientă a energiei produse.
Rețelele și importurile: energia ieftină nu ajunge întotdeauna unde este nevoie
Piața europeană a electricității este interconectată, iar importurile pot contribui la acoperirea deficitului intern. Însă posibilitatea de a cumpăra energie dintr-o țară vecină depinde de disponibilitatea acesteia și de capacitatea fizică a liniilor de interconectare.
Atunci când cererea este ridicată în mai multe state din regiune, iar producția disponibilă este redusă, țările pot concura pentru aceeași energie. În asemenea situații, importurile nu garantează automat un preț mai mic. Dimpotrivă, dacă oferta este limitată, energia cumpărată din piață poate fi foarte scumpă.
Comisia Europeană arată că România avea o capacitate de interconectare transfrontalieră de aproximativ 4.000 MW, cu planuri de creștere la 7.000–8.000 MW până în 2030. Raportul recomandă accelerarea investițiilor în rețele și consolidarea conexiunilor cu statele vecine, pentru a permite o integrare mai bună a piețelor regionale.
Totuși, interconectările mai puternice nu înseamnă, în mod automat, facturi mai mici. Ele pot facilita accesul la energie disponibilă în alte piețe, dar rezultatul depinde de prețurile regionale, de capacitatea rețelelor și de situația producției în momentul respectiv.
Cum ajunge prețul angro în economie
Silviu Gresoi avertizează că energia cumpărată la costuri ridicate poate afecta atât facturile consumatorilor, cât și prețurile bunurilor și serviciilor. Transmiterea nu este însă instantanee și nici identică pentru toți consumatorii.
Furnizorii pot avea contracte încheiate anterior, achiziții realizate la prețuri diferite sau strategii de protejare împotriva fluctuațiilor. De aceea, un vârf al prețului angro într-o singură zi nu se traduce automat într-o creștere egală a facturii fiecărei gospodării. Efectul depinde de contract, de structura costurilor și de regulile aplicabile.
În cazul companiilor, impactul poate fi mai direct atunci când acestea cumpără energie de pe piață sau trebuie să renegocieze contractele. Pentru firmele din industriile mari consumatoare de electricitate, costurile suplimentare pot reduce marjele, pot influența deciziile de producție și pot fi transferate, parțial, în prețurile finale.
Astfel, energia scumpă poate deveni o problemă mai largă de competitivitate economică. Nu este vorba doar despre cât plătește o gospodărie pentru electricitate, ci și despre costul de a produce bunuri, de a presta servicii și de a menține activitatea unor companii în România.
Investițiile, dincolo de resursele naturale
„Fără investiții serioase în producție, stocare și infrastructură, vom continua să plătim printre cele mai mari prețuri din Europa”, avertizează Silviu Gresoi.
Mesajul central este că resursele energetice trebuie susținute de un sistem capabil să le transforme în electricitate disponibilă atunci când consumul o cere. Asta înseamnă modernizarea și menținerea în funcțiune a capacităților existente, dezvoltarea unor noi surse de producție, instalarea de soluții de stocare și extinderea rețelelor interne și transfrontaliere.
În același timp, prețurile trebuie analizate pe perioade mai lungi, nu doar prin prisma unei singure zile. Comisia Europeană arată că prețul angro mediu al electricității în România a fost de 110 euro/MWh în 2025, al patrulea cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Documentul identifică dependența de producția pe bază de combustibili fosili și necesitatea dezvoltării rețelelor și a stocării printre factorii relevanți pentru evoluția pieței.
România nu duce lipsă de resurse energetice, dar are de rezolvat problema disponibilității, flexibilității și transportului energiei. Diferența dintre potențial și rezultate se vede mai ales atunci când producția scade, consumul crește și sistemul trebuie să găsească rapid surse alternative.
Într-o piață regională în care prețurile se pot schimba puternic de la o zi la alta, investițiile în producție, stocare și infrastructură nu reprezintă doar o temă tehnică. Ele influențează costurile companiilor, competitivitatea economiei și, în cele din urmă, cât plătesc consumatorii pentru energia de care au nevoie.