Cum își pot proteja companiile activitatea în cazul unui război. Angajații, energia și aprovizionarea, printre vulnerabilități
Un conflict militar nu afectează doar armatele și populația. Pentru companii, o criză majoră poate însemna întreruperea energiei și comunicațiilor, atacuri cibernetice, lipsa angajaților, blocarea transporturilor sau probleme în lanțurile de aprovizionare.
Un conflict militar nu afectează doar armatele și populația. Pentru companii, o criză majoră poate însemna întreruperea energiei și comunicațiilor, atacuri cibernetice, lipsa angajaților, blocarea transporturilor sau probleme în lanțurile de aprovizionare. Un ghid dedicat companiilor din statele europene de frontieră arată ce măsuri pot lua firmele pentru a-și menține activitatea într-un astfel de scenariu.
Documentul „Preparing Businesses for War in Frontline Countries”, lansat la Nordic Resilience Summit 2026, la Riga, este destinat în special companiilor din țările aflate în vecinătatea Rusiei și Belarusului, dar recomandările sale privind continuitatea activității pot fi aplicate și în alte economii europene.
Angajații, prima vulnerabilitate
Una dintre principalele probleme într-o situație de criză este disponibilitatea personalului. Angajații pot fi nevoiți să își protejeze familiile, se pot muta, pot fi mobilizați sau pot avea grijă de persoane dependente.
Companiile sunt sfătuite să identifice funcțiile esențiale și să aibă pentru fiecare dintre acestea înlocuitori instruiți. Conducerea trebuie să știe, de asemenea, care este numărul minim de angajați cu care poate continua activitatea și cum poate funcționa dacă o parte importantă a personalului devine indisponibilă.
Experiența Ucrainei a arătat și cât de repede se poate schimba cererea. Unele companii și-au adaptat producția către bunuri și servicii necesare în timpul războiului, ceea ce le-a permis să își continue activitatea.
Energia și comunicațiile trebuie să aibă alternative
O companie trebuie să știe cât timp poate funcționa dacă rămâne fără electricitate, apă, gaz sau încălzire.
Pentru energie, recomandarea este identificarea consumului minim necesar pentru procesele critice, sistemele IT și siguranță. Pe baza acestuia pot fi dimensionate generatoarele și celelalte surse de rezervă, care trebuie testate periodic și să aibă combustibil disponibil.
Aceeași logică se aplică comunicațiilor. Dacă telefonia mobilă și internetul nu mai funcționează, compania trebuie să aibă canale alternative și proceduri clare pentru luarea deciziilor.
Datele importante trebuie păstrate în mai multe locații, iar backupurile trebuie testate. Pentru informațiile esențiale este recomandată și existența unor copii în format fizic.
Dependența de un singur furnizor poate deveni o problemă
Lanțurile de aprovizionare reprezintă o altă vulnerabilitate. Compania ar trebui să știe pentru fiecare resursă critică cine este furnizorul, de unde provine produsul, pe ce rută este transportat și cât durează livrarea.
Ghidul recomandă identificarea unor furnizori alternativi și, acolo unde acest lucru nu este posibil, constituirea unor stocuri de siguranță.
Alternativa trebuie însă verificată în practică. Un furnizor trecut pe o listă nu ajută dacă nu are capacitatea de a livra atunci când apare o criză și cererea crește simultan din partea mai multor clienți.
Unde se află compania poate conta
Fabrica, depozitul, centrul de date sau alte facilități importante trebuie evaluate și din perspectiva riscurilor fizice. În anumite situații, apropierea de obiective militare sau infrastructuri importante poate transforma locația într-o vulnerabilitate.
Companiile sunt încurajate să distribuie, atunci când este posibil, producția, stocurile și datele între mai multe locații și să identifice din timp un spațiu alternativ în care activitatea să poată fi mutată.
Documentul atrage atenția și asupra riscului de sabotaj, a dronelor și a accesului neautorizat la informații sensibile. În astfel de situații, măsurile de protecție trebuie adaptate legislației naționale, iar accesul la informațiile despre infrastructura critică trebuie limitat la persoanele care au nevoie de ele.
Primele șapte zile fără ajutor extern
Unul dintre obiectivele recomandate este ca firmele să poată menține funcțiile esențiale cel puțin în primele șapte zile ale unei crize, fără să se bazeze exclusiv pe sprijin extern.
Asta presupune provizii și echipamente pentru situații de urgență, proceduri pentru evacuare sau lockdown și un plan clar pentru pierderea comunicațiilor.
La fel de important este ca planul să fie testat. O companie poate simula o pană de curent, pierderea internetului, lipsa unei părți din personal sau mutarea temporară a activității. Exercițiile ar trebui să ducă la identificarea problemelor și la actualizarea planurilor.
Reziliența devine o problemă de business
Pregătirea pentru o criză presupune costuri: stocurile suplimentare blochează capital, furnizorii alternativi pot fi mai scumpi, iar sistemele de rezervă necesită investiții.
Multe dintre aceste măsuri sunt însă utile și în afara unui scenariu de război. Un generator poate proteja activitatea în cazul unei pene de curent, un furnizor alternativ reduce dependența de o singură sursă, iar backupurile limitează pierderile provocate de atacuri informatice sau defecțiuni.
Pentru companii, miza este astfel mai largă decât pregătirea pentru un conflict militar. Este capacitatea de a continua activitatea atunci când energia, oamenii, furnizorii, transporturile sau infrastructura digitală nu mai funcționează normal.
Ghidul nu pornește de la ideea că un război este inevitabil, ci de la necesitatea ca firmele să își cunoască vulnerabilitățile și să aibă soluții pentru întreruperi majore ale activității.