Problemele noi pe care le întâmpină afacerile antreprenorilor din domeniul serviciilor auto, survin într-un context nefavorabil, datorat restricțiilor impuse de starea de urgență, dar și pentru că societățile de asigurare plătesc târziu reparațiile din dosarele de daună.
Afacerile particulare cu serviciile auto au suferit o diminuare cu mai mult de 80%, pentru că mulți dintre clienții programați cu mașinile în service în prima luna de pandemie au renunțat la programările pe care le aveau. Florin Pandele, proprietarul unui grup de service-uri auto din București, este unul dintre antreprenorii care a decis ca, împotriva condițiilor complicate din acest moment, determinate și de pandemie, dar și de probleme generate de anumite decizii ale autorităților, să continue.
Ce s-a întâmplat și ce decizii ați luat în ultimele două luni pentru a face față noii situații?
Totul a presupus un efort suplimentar din partea noastră, întrucât pentru mulți clienți a fost necesar să aducem mașinile în service pe platforma. Am avut și clienți care nu au optat nici pentru aceasta soluție, alegând să nu mai efectueze deloc reparația, astfel că am rămas cu piesele în stoc, plătite la furnizori în avans fiindcă nimeni nu mai livrează piese cu plata la termen.
Pe de altă parte, noile reguli igienico-sanitare au necesitat schimbarea modului de lucru și implementarea unor proceduri noi, ceea ce a generat costuri suplimentare deloc mici pentru firma noastră.
De exemplu, după fiecare oră de funcționare se ia o pauza de 15 minute pentru igienizarea spațiului de primire a clienților, a tuturor birourilor și a spatiilor de lucru. De asemenea, am achiziționat dispozitive care aplică automat folie de plastic pe întreagă încălțăminte a persoanelor care urmează să intre în service. Toți clienții și toți angajații primesc la intrarea în service măști de protecție și mănuși chirurgicale pentru că ne dorim să avem un mediu cât mai sigur cu putință, pentru toată lumea. Autovehiculele reparate sunt curățate interior-exterior cu substanțe dezinfectante speciale, pentru a preveni riscul unei eventuale contaminări.
Este important de spus faptul că nu am făcut concedieri și nu am trimis niciun angajat în șomaj tehnic, deși din punct de vedere economic și financiar aveam toate motivele. Suntem eligibili pentru a solicita ajutor din partea statului român, sub forma facilității privind suportul șomajului tehnic al angajaților, dar am preferat să trecem împreună prin aceasta perioadă foarte dificilă.
Ce costuri în plus au presupus toate aceste noi fluxuri de lucru și echipamente de protecție?
Primele au fost cheltuielile suplimentare din prima luna de pandemie, când a trebuit să ne aprovizionăm cu produse dezinfectante și echipamente de protecție. Materialele amintite au avut și continuă să aibă prețuri ridicate, iar în condițiile în care am aproximativ 100 de angajați și sute de clienți pe lună, costurile auxiliare au suferit o inevitabila majorare. Am fost nevoit, de asemenea, să îmi măresc linia de credit pentru a fi la zi cu plățile către furnizori, alegând să nu împovărez statul roman prin crearea unui număr suplimentar de șomeri.
Care sunt problemele care vin din partea autorităților?
Din păcate, unii asigurători, protejați de către o parte din funcționarii Autorității de Supraveghere Financiara (ASF), au profitat de situația actuală. Asigurătorii la care ne referim dețin împreună aproape 75-80 % din piață RCA și au amânat plățile către service sau au achitat 20-50% din factura invocând diverse motive, absurde și ilegale.
Unii asigurători au trimis mail-uri prin care ne rugau să fim solidari și să înțelegem că aceasta pandemie îi afectează și pe ei. Prin urmare, plățile despăgubirilor se vor efectua la o dată ulterioară. Aceste lucruri se întâmplă deși pentru asigurători nivelul încasărilor aferente polițelor RCA este la fel că în perioada de dinainte de criză.
Sunteți vicepreședintele celei mai mari confederații din transporturi, COTAR, care sunt motivele care au generat recentul conflict care a izbucnit intre transportatori, asigurători și ASF?
Sunt mai multe motive, toate generând grave disfuncționalități și probleme în piață. Vorbim în primul rând, vorbim despre suspendarea poliței RCA pentru perioada pandemiei. Cu toate că aceasta opțiune este reglementată și deci posibilă, asigurătorii și ASF s-au opus din răsputeri implementării acestei soluții absolut necesară în această perioadă de criză care afectează puternic sectorul de transport din Romania.
Este un nonsens că, în contextul unei ordonanțe militare care limitează deplasarea, sau în majoritatea cazurilor o interzice complet, să existe în continuare obligația de a achita poliță RCA.
Asigurătorii și-au motivat poziția prin faptul că le-au scăzut încasările de la începutul declanșării stării de urgență. Această afirmație, deși tehnic adevărată, este inexactă și vădit răuvoitoare, singurul ei scop fiind acela de a induce în eroare. În medie, asigurătorilor le-au scăzut încasările cu 10 %. Însă elementul esențial pe care aceștia au „omis” să îl specifice este faptul că daunele (cheltuielile asigurătorilor) au scăzut într-o proporție mult mai mare, în medie cu aproximativ 80%.
Această scădere a daunelor poate fi explicată, între altele, prin restricțiile de circulație implementate, atât pentru persoane fizice, cât și pentru o parte dintre persoanele juridice. În acest context, oamenii circulă doar atât cât este necesar, nu mai există acel trafic infernal pe care cu toții îl știm.
Poliția Română a anunțat luna aceasta că numărul de accidente de circulație s-a redus cu 72% și continuă să scadă. Revenind la situația asigurătorilor, chiar dacă aceștia nu vor recunoaște niciodată public, ei traversează cea mai profitabilă perioadă de după ’90.
Când încasările scad cu doar 10%, iar cheltuielile scad cu 80%, se poate spune că ești avantajat de pandemie și că traversezi o perioadă foarte profitabilă, așa cum în trecut anumite societăți prosperau în timpul războaielor.
Și eu mi-aș fi dorit că cifra de afaceri a societății mele să scadă cu 10%, iar cheltuielile cu 80%. Din păcate, situația în cazul nostru este cu totul alta – cifra de afaceri a scăzut cu 80% în timp ce cheltuielile au crescut.
În plus, citeam zilele trecute faptul că asigurătorii au solicitat Guvernului României o serie de facilitați fiscale pentru a face față așa-zisei crize ce a lovit piața de asigurări, în timp ce societatea mea nu a solicitat niciun ajutor din partea statului român și a păstrat toți angajații, împrumutând mai mulți bani de la bancă.
În condițiile în care asigurătorii și-au redus semnificativ plățile de despăgubire către service-uri, aceștia solicită să fim înțelegători și solidari cu ei atât noi, cât și statul. Două dintre cele mai importante societăți de asigurare vând polițe RCA de aproximativ 50 milioane euro pe lună. Cu toate acestea, achită daunele când vor și cât vor, încălcând de sute de ori pe zi legea, toate acestea sub atenta „supraveghere” realizată de ASF.
Fără a încerca să mă erijez într-un oracol, fac previziunea că și în aceste condiții avantajoase, mare parte dintre asigurători vor închide și anul 2020 pe pierdere, ceea ce ar certifica ideea dezvoltata mai sus mai sus, anume că ASF este o instituție incapabila de a-și îndeplini misiunea și care nu face altceva decât să risipească anual aproape 150 milioane de lei numai pentru plata salariilor fără a-și îndeplini atribuțiile prevăzut de lege: supravegherea și controlul pieței de asigurări, în vederea protejării consumatorilor și pentru creste încrederea în piață de asigurări din Romania.
Cred că este important de făcut o distincție clară între cei care profită de criza existentă și de cei care, dimpotrivă, aleg să-și desfășoare activitatea în mod onest, dând dovada de loialitate față de consumatori și față de țara.
Întorcându-ne la motivele conflictului, trebuie subliniată îndrăzneala fără precedent a asigurătorilor care au transmis, la unison cu ASF, scrisori către Parlament prin care au acționat concertat în scopul influențării deciziei Guvernului României de emite o ordonanță militară care să prevadă suspendarea polițelor RCA pentru transportatori pe durata stării de urgență.
Sub acest aspect, s-a susținut că suspendarea poliței RCA pentru transportatori poate conduce la o creștere a prețului RCA.
Dacă din partea asigurătorilor din Romania te poți aștepta la absolut orice, din partea ASF o asemenea atitudine neloială și vădit contrară consumatorilor este surprinzătoare și impardonabilă. Niciuna dintre aceste părți nu a transmis vreun studiu de impact sau alt element care să justifice în vreun fel asemenea măsură. Dimpotrivă, și-au sincronizat mesajele, acționând concertat pentru a împiedica orice măsură care să sprijine, măcar parțial, consumatorii de asigurări.
După cum puteți constata, asigurătorilor le-a reușit manevra. Până în prezent, nu s-a luat nicio decizie în sensul suspendării poliței RCA, iar în două săptămâni și jumătate se încheie starea de urgență. Transportatorii care nu circula de atâta timp plătesc în mod nejustificat o poliță RCA, iar asigurătorii se bucură că nu își asumă riscuri suplimentare pentru accidente. Unii pierd, în timp ce alții câștigă sute de milioane de euro.
Am citit în scrisoarea deschisă transmisă Parlamentului României că există și alte motive: o problemă legată de transmiterea reclamațiilor și probleme în supravegherea pieței de asigurări. Este adevărat?
Toate elementele descrise în scrisoarea deschisă sunt adevărate și mă întreb de multe ori dacă cei din Consiliul ASF înțeleg cu adevărat problemele pe care le cauzează, dacă realizează că din cauza lipsei lor de reacție piață de asigurări din Romania a scăpat de sub control și se îndreaptă către un deznodământ catastrofal.
Această inconștiență a membrilor din conducerea ASF le pune în pericol locurile de muncă, de pe urma cărora încasează zeci de mii de euro în fiecare lună, dar, mai important decât atât, pune în pericol cei 8 milioane de plătitori de polițe și industria auto cu cei 500.000 de angajați care se află limita falimentului.
Nu am înțeles niciodată de ce, dacă după un timp în care ai ocupat o funcție, realizezi că responsabilitățile acesteia te depășesc, nu renunți și cedezi locul tău unei persoane capabile să exercite în mod eficient atribuțiile acelei funcții. Este un minim de decență datorat tuturor celor cărora le-ai pus efectiv viețile în pericol, prin deciziile proaste sau prin pasivitatea de care ai dat dovadă.
În ceea ce privește formularea și înregistrarea reclamațiilor la ASF, există într-adevăr grave derapaje perpetuate, de această dată, chiar de către Autoritate.
Pentru că anul trecut a crescut numărul de reclamații cu peste 300%, doamna Doina Dascălu, prim-vicepreședinte ASF și responsabilă de sectorul privind protecția consumatorilor, a fost nevoită să aloce resurse suplimentare pentru a face față valului de reclamații care punctau gravele nereguli ale pieței de asigurări.
A fost nevoită să detașeze persoane de la Fondul de Garantare al Asiguraților (FGA) că să ajute ASF-ul doar să răspundă la reclamații, a fost nevoită să își pună chiar consilierii ei din cabinet și alte peroane din ASF să răspundă la reclamații.
Este incredibil efortul depus de ASF și volumul de resurse alocat doar pentru a evita sancționarea asigurătorilor. În loc de a opta pentru soluția de bun simț, respectiv disciplinarea pieței de asigurări și eliminarea derapajelor care generează reclamațiile (tratarea cauzei), ASF și-a concentrat eforturile pe mascarea efectelor, luând în derâdere persoanele păgubite care încearcă să sesizeze abuzurile unor asigurători.
În loc de a sprijini persoanele păgubite, ASF a optat pentru detașarea unei armate de oameni, plătiți din banii noștri, a căror singură activitate este formularea de răspunsuri la reclamații. Ar fi interesant ca Parlamentul României să solicite conducerii ASF informații privind numărul persoanelor implicate în anul 2019 în activitatea de răspuns la reclamații și ce buget de salarii și logistică a presupus această implicare.
Știu sigur că salariile nete lunare ale celor implicați în procesul de răspuns la reclamații a depășit 75.000 de euro pe lună, la care se adaugă taxele către stat și cheltuielile cu logistica necesară. De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că actuala conducere preferă să plătească un million și jumătate de euro pe an salariile și logistica necesară decât să aibă „îndrăzneala” de a-i deranja pe asigurători, prin aplicarea corectă a legii.
De fapt, este necesară o ușoară nuanțare. ASF mai „deranjează” uneori asigurătorii, cu câte o amendă de 12.000 de euro, care este infimă în comparație cu câștigurile lor și care, oricum, este contestată apoi în instanță de asigurători. Este esențial de reținut, însă, faptul că toate amenzile date anul trecut de către ASF societăților de asigurare nu acoperă costul pe o lună al ASF-ului pentru a răspunde la reclamații. Iar aceste răspunsuri sunt cu totul improprii și sfidătoare la adresa reclamanților, adică tocmai cei care le plătesc direct salariile nejustificat de mari.
Un fapt poate mai puțin cunoscut este că însuși Președintele României, domnul Klaus Iohanis, ar fi invidios dacă ar afla că are un salariu de 3 ori mai mic decât cel încasat de persoanele din conducerea ASF.
Văzând că după un an de zile numărul de reclamații nu a scăzut, ci a crescut cu peste 300%, în loc de a rezolva cauza acestora, doamna Doina Dascălu a preferat să apeleze la o serie de subterfugii care au depășit cadrul legal aplicabil. Menționez că această concluzie am formulat-o pe baza asistenței juridice de specialitate de care am beneficiat, din partea unor societăți de avocatură cu vastă experiență în domeniu și consider că doamna Dascălu împreună cu celelalte persoane din conducerea ASF va răspunde pentru consecințele faptelor sale, în condițiile legii.
În orice caz, trebuie subliniat că în urma constatării unei veritabile „afecțiuni” a pieței de asigurări, în loc de a trata cauzele acesteia, ASF a urmărit ascunderea simptomelor – atitudine a cărei ineficacitate și potențial de pericol ar trebui să fie evidente, mai ales în contextul actual.
Pe scurt, vă explic în ce constau aceste subterfugii menite să restrângă drepturile consumatorilor și să împiedice semnalarea abuzurilor:
- ASF nu mai acceptă petițiile transmise prin email. Cred că este singura instituție din România și din lume care clasează petițiile transmise prin email.
- ASF nu recunoaște valabilitatea contractului de cesiune încheiat între păgubit și service-ul auto sau altă entitate. Aici mă refer la situația consumatorilor care, descurajați de procedura greoaie instituită prin practicile concertate ale asigurătorilor și ASF, își cesionează drepturile către unitățile reparatoare sau alte entități apte să obțină valorificarea lor. Pentru consumatori este important să obțină în cel mai scurt timp repararea mașinii personale și reluarea cursului normal al activității lor, iar nu să poarte bătălii îndelungate și costisitoare cu ASF și asiguratorii.
Deși am semnalat în repetate rânduri nelegalitatea acestei măsuri implementate de ASF și am dezvoltat pe larg motivele de fapt și de drept care susțin concluzia noastră, ASF a preferat să își asume practici abuzive în relația cu consumatorii, decât să incomodeze interesele financiare ale asigurătorilor. Partea interesantă este că până în luna martie 2020 ASF a recunoscut dreptul cesionarului de a depune petiții/reclamații la ASF, iar apoi, brusc, a decis să nu mai primească aceste reclamații, fără ca între timp să intervină vreo modificare legislativă care să justifice această schimbare de conduită.
În acest context, apare întrebarea legitimă: când a greșit ASF? Până în luna martie 2020 când accepta reclamațiile transmise de cesionari, sau după luna martie 2020 când, brusc, nu mai recunoaște acel drept? Să nu uităm că toate instanțele din România recunosc valabilitatea acestor cesiuni de creanță, fiind un mecanism legitim, în perfectă concordanță cu legea. Doar ASF face notă discordantă, acționând ca un „stat în stat”: funcționarii săi își stabilesc propriile salarii, dau decizii interne și emit norme care încalcă uneori cele mai importante acte normative în vigoare, cum ar fi Codul Civil și Constituția României.
ASF nu mai primește reclamațiile transmise în format fizic la registratură, invocând riscul transmiterii Covid – 19. Acest fapt constituie o restrângere fără precedent a drepturilor consumatorilor și o discriminare față de cei care nu își permit sau nu sunt în măsură să utilizeze mijloacele de comunicare electronică. Nimic nu împiedică ASF să implementeze măsuri adecvate de protecție care să-i permită continuarea activității în condiții optime, așa cum fac toate celelalte instituții publice și toți agenții economici.
ASF primește reclamațiile în prezent printr-un singur canal de comunicare: o aplicație informatică în care poți depune doar un număr limitat de reclamații și pentru utilizarea căreia trebuie să ai la îndemână un calculator, internet, o imprimantă, un scanner și evident, cunoștințele necesare de a configura un user și o parolă pe site-ul ASF.
Apropo, dacă există vreun document încărcat pe platformă care să nu aibă mențiunea scrisă „conform cu originalul” alături de semnătura petentului, acea petiție e clasată sub pretextul „lipsei de calitate a petentului”. Deci, și o parte dintre reclamațiile transmise prin aplicație ajung în coșul de gunoi al ASF-ului. Am clienți de toate felurile, însă unii dintre ei abia reușesc să folosească telefoanele mobile. Pentru ei, a depune o petiție la ASF reprezintă o adevărată „misiune imposibilă”.
Ceea ce am descris mai sus nu este un extras dintr-un scenariu distopic, ci reprezintă viziunea Autorității de Supraveghere Financiară privind protecția consumatorului!
Ultimul motiv, care este, însă, la fel de important, îl reprezintă modul în care se face supravegherea pieței de asigurări din România. Este absolut revoltător să înregistrezi peste 25.000 de reclamații și să aplici amenzi absolut ridicole, care constituie echivalentul sumelor încasate de asiguratori în 15 minute de activitate. Este ca și cum autoritățile române ar amenda persoanele care încalcă prevederile ordonanțelor militare cu suma de 2 lei, după ce, în prealabil, au acordat în mai multe rânduri doar avertismente.
Sunt firme de asigur[ri care obligă angajații să încalce legea și să țină cont exclusiv de procedura abuzivă și ilegală instituită de conducerea firmei de asigurări. Doar în urma reclamațiilor, notificărilor și întâlnirilor avute cu conducerea ASF firma de asigurări a fost amendată cu o sumă care echivalează cu încasările sale într-o oră din vânzarea de polițe RCA.
Această procedură abuzivă este practicată și astăzi de acea firmă de asigurări, care câștiga peste 5 milioane de euro/lună prin încălcarea legii și nerecunoașterea drepturilor păgubiților RCA. Cam acesta a fost efectul „amenzii istorice” aplicate de ASF. Unii câștigă milioane de euro, conducerea ASF încasează salarii de zeci de mii de euro, iar păgubiții RCA…rămân cu paguba.
La o altă firmă de asigurări au fost găsite nereguli grave în ceea ce privește constituirea rezervelor tehnice. Este o faptă deosebit de gravă, care este echivalentul evaziunii fiscale sau nerespectării cerințelor de capitalizare, pentru societățile din alte domenii. La fel procedau și societățile Carpatica și Astra, alterând semnificativ parametrii financiari ai societății de asigurări pentru a crea iluzia de viabilitate deși, în realitate, nu mai sunt îndeplinite cerințele de funcționare, iar pentru a funcționa în continuare se eludează legea. Ce face ASF în acest context? Retrage acelei societăți licența pentru a vinde polițe RCA? Bineînțeles că nu!
Aplică o amenda de aproximativ 21.000 de euro și îi permite să vândă în continuare hârtii fără valoare, pentru că polițe RCA nu pot fi considerate, de vreme ce daunele oricum nu le achită. Eu am de încasat de la acea societate de asigurări 1 milion de euro și am început acțiunea în instanță pentru fiecare dosar de daună în parte.
Acum o lună, ASF anunța că începe un exercițiu de auditare financiară a întregii piețe de asigurări din România, în parteneriat cu EIOPA – autoritatea europeana în acest domeniu. Acest anunț a produs mari îngrijorări firmelor de asigurări care vând polițe RCA și care știu că în urma publicării rezultatelor, vor trebui ori să facă o infuzie de capital consistentă, de ordinul zecilor de milioane de euro, ori să le fie retrasă licența.
Firmele de asigurări cu grave deficiențe de funcționare pot sta acum liniștite, ASF a amânat acel exercițiu pentru anul viitor, într-o dată neprecizată. Această amânare reprezintă un cadou de zeci de milioane de euro făcut acționarilor acelor companii de asigurări. În fine, fiecare va răspunde pentru faptele sale!
Cu siguranță finalitatea acestor comportamente abuzive a unora dintre asigurători cu implicarea/ neimplicarea ASF este aceea de a obține profitul maxim lăsând în urmă un dezastru financiar de sute de milioane de euro. Acest dezastru va fi suportat de fiecare dinte noi, așa cum a fost și în cazul falimentelor ASTRA ȘI CARPATICA, ale căror consecințe, care au afectat toată piața și în special zecile de mii de asigurați, se resimt și în prezent.
Personal am transmis peste 2000 de reclamații către ASF, am transmis zeci de notificări către Consiliul ASF și am avut nenumărate întâlniri cu conducerea ASF. Am decis să nu mai pierd vremea cu amabilități prost înțelese care au durat mai mult de un an, timp în care situația financiară a firmei mele s-a degradat, și a altora, desigur, iar cei din conducerea ASF încasau salarii de zeci de mii de euro pe lună, la care se adaugă tot felul de prime care să răsplătească performanțe inexistente.
Chiar dacă există în cadrul ASF o serie de funcționari bine pregătiți și deschiși la implementarea unor soluții viabile, în lipsa unei voințe efective și ferm exprimate din partea conducerii, derapajele existente în piață nu vor fi îndreptate. Conform strategiei juridice agreate cu reprezentanții mei convenționali, nu voi divulga acțiunile pe care le voi întreprinde, dar vă asigur de faptul că nu voi avea niciun fel de înțelegere pentru funcționarii din cadrul ASF care încalcă legea.
Îi asigurăm pe toți cei opt milioane de proprietari de autovehicule că împreună cu președintele COTAR, domnul Vasile Ștefănescu, cu toți președinții de federații, asociații și filiale membre COTAR, împreună cu cei peste 100.000 de membri și angajați ai Confederației plătitori de taxe și impozite, vom face toate demersurile legale, astfel încât firmele care nu pot face un business onest și legal să dispară de pe piață, iar persoanele responsabile de dezastrul din piață de asigurări să suporte consecințele faptelor lor.
La final, vă propun un exercițiu de imaginație: sunteți un cetățean simplu, la fel ca și mine. În fiecare zi sunteți agresați de niște persoane cu moralitate îndoielnică și care, prin tot felul de activități ilicite, își însușesc banii dumneavoastră. Vreți să vă plângeți organelor de poliție competente, iar acestea menționează că vor primi reclamația dumneavoastră doar dacă este prezentată într-un dosar cu șină, care să aibă timbru și stampile, să fie transmisă doar în mod personal, într-un anumit interval orar și în anumite zile.
Dumneavoastră, cetățean onest care respectă legea, urmați toți acești pași, în speranța că vor fi luate măsurile adecvate și agresiunea va înceta. Totuși, constatați că situația nu se ameliorează, ci cu cât se depun mai multe reclamații, cu atât agresorii devin mai violenți. Constatați după un an de zile că nu s-a schimbat absolut nimic, iar acei agresori își însușesc în continuare banii dumneavoastră. Polițistul, în acest caz, are un salariu de 20.000 de euro pe lună și se numește Autoritatea de Supraveghere Financiară.
