Produsul Intern Brut și competivitatea economiei românești

Publicarea, în luna decembrie, de către Institutul Național de Statistică (INS), a datelor semidefinite privind Produsul Intern Brut (PIB) realizat în anul 2018 și a datelor revizuite pentru primele nouă luni din anul 2019, au fost analizate , ca întodeauna, aproape doar prin prisma creșterii economice.

Ceea ce s-a subliniat drept concluzie a acestor noi informații statistice a fost doar că INS a revizuit pozitiv creșterea economică, România înregistrând, în anul 2018, un ritm al produsului intern brut, în termeni reali, de 4,4%, iar în primele 9 luni din 2019 de 3,9%.

Inclusiv comunicatul INS din 20 decembrie 2019, care se referă la anul 2018 avea ca titlu ”Produsul intern brut în anul 2018 a fost, în termeni reali, mai mare cu 4,4% comparativ cu anul 2017”.

Concluzia este însă una simplistă și total în dezacord cu expresivitatea celui mai important indicator macroeconomic din contabilitatea natională. De altfel, sistemul conturilor naționale, care stă la baza statisticii, nici nu are în structura sa conturi sau  agregate economice construite prin dinamici, pentru a avea ca rezultantă directă creșterea reala a produsului intern brut.

Precum la nivel microeconomic, și pe ansamblul unei economii nu este cel mai important câte unitați fizice se produc ci cum se valorifică și cât de competitivă este producția realizată (valoarea adaugată creată) pe piața internă și externă în raport cu alte producții de bunuri și servicii. Și cum România este parte a pieței unice europene este cu atât mai semnificativ dacă există compatibilitate cu cerințele dure ale acestei piețe. Produsul intern brut este indicatorul cel mai expresiv al performațelor unei economii pentru că oferă, prin structura sa, adevarata masură a evoluției competitivității și a modului în care producția a fost valorificată pe piață.

Contabilitatea națională și implicit produsul intern brut acordă prioritate relațiilor dintre actorii economici, relații materiale și financiare, evaluate unitar în termeni monetari. Sunt puse în evidență atît relațiile de ordin tehnico-economic cît și relațiile de comportament.

Ca urmare, consider că în consens cu concepția sistemului conturilor naționale, realizările economice ar trebui analizate în primul rând prin prisma valorilor monetare efective și prin descompunerea acestora în componentele de preț și volum. Ce ne spun însă ultimele date publicate de INS în luna decembrie?

În primul rând confirmă competivitatea sporită a producției naționale, revizuirile pozitive fiind mai mari în cazul deflatorului PIB, respectiv de 0,4 puncte procentuale față de 0,3 puncte procentuale în cazul creșterii economice. În al doilea rând se remarcă că în ultimii doi ani câstigurile agenților economici au venit mai mult din calitate și prețuri. Deflatorul PIB este semnificativ peste creșterea reală a acestuia.

Dacă ne referim la anul 2018, caz în care există acum date statistice aproape definitive, situația macroeconomică monetară și din perspectiva competivității este următoarea:

  • Valoarea PIB în anul 2018 a fost de 952,4 mld. lei, respectiv cu 94,5 mld. lei peste valoarea creată în anul 2017; aceasta însemnă o creștere a valorii PIB cu 11%; revizuirea a însemnat o majorare a acestei creșteri nominale cu 0,7 puncte procentuale;
  • Sporul de produs intern brut a provenit în proporție de 60% din valorificarea superioară a producției de bunuri și servicii, ceea ce reprezintă în fond un rezultat al competitivității tot mai mari a producției naționale; din sporul de PIB de 94,5 mld lei, prin preț s-a obținut 56,8 mld lei, iar din creșterea în volum a producției doar 37,7 mld lei. Pentru comparație, în perioada 2015-2017, creșterea valorii produsului intern brut a fost în special de natură extensivă; sporurile datorate prețurilor, respectiv printr-o valorificare superioară pe piață au fost mult sub ceea ce s-a obținut prin creșterea volumului de bunuri și servicii.
  • Totuși progresul de competitivitate- îndeosebi pe piața internă – nu estecel dorit; structura deflatorilor pe activități a fost în anul 2018 defavorabilă industriei, principala ramură cu contribuție în consum și investiții; deși cererea a fost ridicată, urmare a majorării veniturilor și cererii externe, valorificarea producției industriale pe piață a fost total nesatisfăcătoare; deflatorul valorii adăugate brute din industrie a fost doar de 2%, la mai puțin de o treime fața de deflatorul PIB; în cazul industriei, care oferă peste 90% din exporturile de bunuri se va vedea catre finalul acestei analize că există încă o dublă calitate în producția industrială, care face ca la export să existe câștiguri de competitivitate mai însemnate;
  • În schimb construcțiile au fost cele care au câștigat enorm din dinamica prețurilor, dar în condițiile unei concurențe teritoriale foarte reduse rezultatul este mai degrabă datorat creșterii veniturilor decât al unui boom de competitivitate și calitate; deflatorul valorii adăugate din construcții a fost în anul 2018 de 19,5%.

Dar performanțele calitative și de competitivitate pentru producția de bunuri și servicii sunt reale dacă ele se regăsesc în mediul concurențial extern. Măsura este cu atât mai sugestivă cu cât economia românească se bazează încă pe un import ridicat de bunuri intermediare pentru realizarea producției. În cazul comerțului exterior important este raportul de schimb (terms of trade) respectiv raportul dintre deflatorul exportului de bunuri și servicii și deflatorul importului de bunuri și servicii. Adică  dacă economia românească reușește să exporte la prețuri superioare față de import, pentru ca în final să existe un plus de valoare și din valorificare.

Din acest punct de vedere, anul 2018 poate fi caracterizat ca anul în care, după perioada 2015-2017, s-a revenit la un raport de schimb pozitiv cu adevărat, ceea ce arată a modificare semnificativă în direcția competitivității. În anul 2016 prețurile la importul de bunuri și servicii s-au majorat mai mult decât cele de la export, în anul 2017 deflatorii au fost aproape egali; în anul 2018 raportul de schimb a fost pozitiv, respectiv de 0,8 %, adică deflatorul exportului de bunuri și servicii a fost peste cel de la import; în primele 9 luni din acest an pozitivitatea a fost în creștere, raportul de schimb fiind de 1,1%.

În concluzie, creșterea economică ridicată din ultimii ani a fost însoțită de o îmbunătățire a competitivității, chiar dacă acest proces nu este foarte vizibil în industrie. Dar un produs intern brut – baza bunăstării prin redistribuire – bazat pe creșteri de productivitate și competitivitate îndeosebi în servicii îi conferă economiei românești modernitate și o compatibilitate mai bună cu economiile europene.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *