Bănci & Finanțe

Băncile din zona euro atrag tot mai mulți bani din afara sistemului bancar


Finanțarea atrasă de băncile din zona euro de la instituții financiare nebancare a ajuns la 18,8% din totalul pasivelor, față de 16,9% în 2016. BCE avertizează că retragerile de lichiditate ale fondurilor pot transmite tensiuni către bănci, chiar dacă sectorul bancar are rezerve solide.

Simbolul euro albastru, înconjurat de stele galbene, în fața unor clădiri de birouri.
BCE avertizează asupra riscurilor din sistemul bancar european. Foto: arhivă

Aproape o cincime din pasivele băncilor din zona euro provine din finanțarea oferită de instituții financiare nebancare, potrivit evaluării privind stabilitatea financiară publicate de Banca Centrală Europeană (BCE) pe 18 noiembrie 2026. Ponderea a ajuns la 18,8% în trimestrul al doilea din 2026, comparativ cu 16,9% în trimestrul al treilea din 2016.

Datele sunt calculate la nivel consolidat pentru un eșantion de 114 instituții semnificative supravegheate de BCE și nu reprezintă o medie pentru fiecare bancă europeană. Finanțarea din surse nebancare include depozite, operațiuni repo, dețineri de obligațiuni, poziții scurte și instrumente derivate cu valoare justă negativă. Procentul se raportează la totalul pasivelor băncilor, nu la valoarea creditelor acordate clienților.

Sectorul financiar nebancar include fonduri de investiții, fonduri speculative, societăți de asigurare, fonduri de pensii și alți intermediari financiari care nu funcționează ca bănci. Aceste instituții sunt atât furnizori de finanțare pentru bănci, cât și clienți ai acestora prin împrumuturi și alte operațiuni financiare.

Cum se pot transmite problemele fondurilor către bănci

BCE atrage atenția că o parte din finanțarea oferită de instituțiile nebancare are scadențe scurte și poate deveni instabilă în perioade de tensiune pe piețe. Dacă fondurile se confruntă cu retrageri masive din partea investitorilor sau cu pierderi de valoare ale activelor, pot încerca să își reducă expunerile și să își retragă banii din plasamente.

Pentru bănci, acest lucru poate însemna dificultăți în înlocuirea rapidă a finanțării pierdute. Riscul este mai pronunțat în cazul instituțiilor bancare de importanță sistemică globală, care au obligații pe termen scurt semnificative față de entități nebancare. O parte tot mai mare a acestor relații este transfrontalieră, ceea ce înseamnă că retragerile de finanțare pot fi declanșate și de probleme apărute la instituții din afara țării în care operează banca.

Legăturile funcționează însă în ambele sensuri. Expunerile de credit ale băncilor din zona euro față de sectorul nebancar au crescut semnificativ, în principal prin împrumuturi acordate fondurilor de investiții și fondurilor speculative.

Într-o perioadă de volatilitate, băncile ar putea reduce finanțarea acordată acestor entități, forțându-le să vândă active pentru a-și acoperi obligațiile. Dacă mai multe instituții fac acest lucru simultan, vânzările pot accentua scăderile de preț de pe piețele financiare și pot transmite tensiunile către alte segmente ale sistemului.

Costurile de finanțare ale băncilor sunt în creștere

Riscurile legate de finanțarea nebancară apar într-o perioadă în care și alte surse de finanțare devin mai costisitoare. BCE arată că randamentele obligațiunilor bancare negarantate de rang superior au depășit pragul de 4% în septembrie 2026, pe fondul creșterii ratelor de referință și al lărgirii diferențelor dintre randamentele obligațiunilor bancare și cele ale titlurilor de stat în unele țări.

În același timp, rezervele excedentare ale băncilor sunt în scădere, pe măsură ce bilanțul Eurosistemului revine treptat la un nivel mai redus. Deși indicatorul agregat de acoperire a necesarului de lichiditate a rămas relativ stabil, băncile ar putea fi nevoite să atragă mai multe depozite pentru a-și susține finanțarea.

Această competiție poate pune presiune asupra dobânzilor oferite de bănci la depozite și, implicit, asupra costurilor lor de finanțare. BCE mai observă că operațiunile repo prin care băncile obțin lichiditate de la contrapărți nebancare au crescut, consolidând legăturile dintre cele două sectoare.

Inteligența artificială și datoriile statelor adaugă alte riscuri

Evaluarea BCE identifică și alte surse de vulnerabilitate pentru sectorul financiar. Una dintre ele este expunerea tot mai mare a instituțiilor nebancare la companii din domeniul inteligenței artificiale și la titluri de stat.

În cazul investițiilor în AI, temerile țin de evaluările ridicate ale companiilor și de finanțarea tot mai mare prin datorie a infrastructurii tehnologice. Dacă așteptările privind veniturile și profiturile acestor companii nu se confirmă, o reevaluare a investițiilor ar putea provoca pierderi atât pe piețele de acțiuni, cât și pe cele de obligațiuni.

În paralel, creșterea randamentelor obligațiunilor guvernamentale poate reduce valoarea unor active deținute de bănci și fonduri. Fondurile speculative care folosesc strategii de tranzacționare cu împrumuturi pot amplifica mișcările de pe piața titlurilor de stat atunci când își reduc rapid pozițiile.

Creditele neperformante sunt la un nivel redus, dar efectele șocului energetic pot apărea mai târziu

BCE arată că situația actuală a activelor bancare rămâne solidă. Rata agregată a creditelor neperformante ale instituțiilor semnificative din zona euro a fost de 2,2% în trimestrul al doilea din 2026, cel mai redus nivel al seriei analizate.

Există însă diferențe între sectoare. În cazul companiilor din industriile vulnerabile la șocul de aprovizionare cu petrol, rata creditelor neperformante era de 4,2% în iunie 2026, fără să înregistreze o deteriorare față de sfârșitul anului precedent.

BCE avertizează că efectele scumpirii energiei asupra calității creditelor se pot manifesta cu întârziere. Companiile care consumă multă energie pot înregistra o reducere a marjelor de profit, iar dificultățile financiare se pot reflecta ulterior în capacitatea de rambursare a împrumuturilor.

BCE subliniază totuși că sectorul bancar din zona euro dispune de profituri solide, rezerve de capital și lichiditate suficiente pentru a absorbi eventuale șocuri. Prioritatea instituției este menținerea acestor protecții și reducerea vulnerabilităților din sectorul financiar nebancar, printr-o supraveghere mai bună și schimburi mai eficiente de informații între autorități.

Citește în continuare