Statul nu plătește la timp, dar salariile și facturile nu așteaptă. Cum se descurcă firmele
O firmă termină o lucrare pentru stat, livrează ce a promis, dar trebuie să aștepte mai mult decât ar trebui pentru a-și primi banii. Între timp, salariile trebuie plătite, furnizorii își așteaptă banii, iar cheltuielile nu se opresc aici. În România, aproape o treime dintre întreprinderile mici și mijlocii au raportat întârzieri la încasarea banilor de la instituțiile publice, una dintre cele mai mari ponderi din Uniunea Europeană.
Potrivit Raportului de țară al Comisiei Europene din 2026, 32% dintre IMM-urile românești au semnalat astfel de întârzieri în sondajul SAFE din 2025. România ocupă locul al doilea în UE.
Pentru un antreprenor, o factură neîncasată la timp poate însemna cheltuieli suplimentare, investiții amânate sau nevoia de a lua un credit pentru a-și continua activitatea.
Când banii întârzie, problema ajunge și la furnizori
O firmă care așteaptă plata unui contract trebuie să lucreze în continuare cu banii pe care îi are la dispoziție. Dacă aceștia nu sunt suficienți, poate ajunge să amâne, la rândul ei, plățile către alte companii.
Raportul EU Payment Observatory 2025 arată cât de răspândită este problema. În 2024, 60% dintre companiile românești au raportat dificultăți provocate de plățile întârziate, față de 52% la nivelul Uniunii Europene. Cu un an înainte, procentul din România era de 49%.
Cele mai frecvente probleme au apărut la plata furnizorilor, fiind semnalate de 55% dintre firmele afectate. Alte 37% au raportat dificultăți legate de investiții sau de angajarea de personal, iar 35% au spus că întârzierile le-au afectat activitatea sau producția.
În același timp, 31% dintre companiile afectate au întâmpinat probleme la rambursarea creditelor ori au fost nevoite să caute finanțare suplimentară.
De unde găsesc antreprenorii bani pentru salarii și facturi
Prima soluție poate fi folosirea economiilor companiei, dacă există suficiente rezerve. Antreprenorii pot încerca și să negocieze cu furnizorii termene mai lungi de plată, pentru a câștiga timp.
Când aceste variante nu sunt suficiente, firmele pot apela la credite pentru capital de lucru, adică împrumuturi folosite pentru acoperirea cheltuielilor curente. O altă posibilitate este factoringul, prin care o companie poate obține mai repede o parte din valoarea unor facturi, în condițiile stabilite de bancă sau de societatea de finanțare.
Niciuna dintre aceste soluții nu este însă lipsită de costuri. Creditele presupun dobânzi, iar factoringul poate implica diferite comisioane. În plus, nu orice firmă reușește să obțină finanțare atunci când are nevoie.
Raportul Comisiei Europene arată că firmele românești se bazează mai mult pe resurse proprii decât cele din restul Uniunii. Potrivit sondajului Băncii Europene de Investiții din 2025, fondurile interne au reprezentat 71% din finanțarea investițiilor companiilor din România, față de 66% la nivel european.
Totodată, 10,2% dintre firmele românești au raportat dificultăți în accesarea finanțării, comparativ cu 6,1% în UE.
Investițiile și angajările trec pe planul doi
O companie care nu știe când își va încasa facturile poate decide să amâne cheltuielile care nu sunt urgente. Achiziția unui utilaj, extinderea activității sau angajarea unor persoane noi pot fi lăsate pentru mai târziu.
Pentru firmele mici, care au de obicei rezerve financiare mai reduse, o întârziere importantă poate afecta inclusiv capacitatea de a accepta contracte noi. Chiar dacă există clienți, compania are nevoie de bani pentru a cumpăra materiale și a duce lucrările la capăt.
Problema nu este întâlnită doar în România. Potrivit raportului european privind plățile întârziate, în 2024, perioada medie de plată raportată de furnizori în relația cu autoritățile publice din UE a ajuns la aproape 70 de zile, față de aproximativ 60 de zile în tranzacțiile dintre companii.
Ce drepturi are o firmă când statul nu plătește la timp
În România, termenele de plată dintre firme și autoritățile publice sunt stabilite prin Legea nr. 72/2013.
Ca regulă generală, instituțiile trebuie să achite facturile în cel mult 30 de zile calendaristice. Termenul se calculează, în funcție de situație, de la primirea facturii sau de la recepția bunurilor și serviciilor, în condițiile prevăzute de lege. În anumite cazuri, termenul poate ajunge la 60 de zile.
Dacă instituția nu respectă termenul, firma poate solicita dobânzi penalizatoare, cu condiția să își fi îndeplinit obligațiile contractuale și întârzierea să fie imputabilă debitorului.
Antreprenorii pot cere și despăgubiri. Articolul 10 din aceeași lege prevede că firma poate solicita echivalentul în lei a 40 de euro, ca despăgubire minimă suplimentară pentru întârziere, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale.
Potrivit articolului 9, compania poate solicita și recuperarea cheltuielilor făcute pentru încasarea datoriei.
Pentru a-și recupera banii, firma poate începe printr-o solicitare scrisă adresată instituției publice. Dacă instituția nu achită suma restantă, compania poate apela la procedurile judiciare aplicabile.
Ce s-ar putea schimba pentru firme
Întârzierile la plată sunt discutate și la nivel european. În 2023, Comisia Europeană a propus un regulament care urmărește introducerea unor reguli mai stricte privind termenele de plată în tranzacțiile comerciale, inclusiv în relația dintre firme și autoritățile publice.
Parlamentul European și-a adoptat poziția asupra propunerii în 2024, însă regulamentul nu a fost încă adoptat, iar procedura legislativă este în continuare deschisă.
În România, Ministerul Finanțelor a pus în aplicare, în noiembrie 2026, un mecanism de compensare de două miliarde de lei pentru anumite datorii ale administrațiilor locale către furnizori. Prin această procedură, datoriile pot fi stinse cu obligațiile fiscale ale firmelor, în condițiile prevăzute de legislație, fără ca banii să fie virați direct în conturile acestora.
Măsura poate ajuta companiile care au taxe de achitat, dar nu rezolvă toate problemele provocate de întârzierile la încasare.