România cu două viteze: de ce crește economia Bucureștiului, iar alte regiuni pierd teren
Între 2019 și 2024, PIB-ul real a crescut cu 33% în București-Ilfov, dar a scăzut cu peste 10% în Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia. Economistul Cristian Păun explică de ce se adâncesc decalajele și ce ar putea ajuta regiunile rămase în urmă.

Economia României a evoluat în direcții opuse de la o regiune la alta. Între 2019 și 2024, București-Ilfov a înregistrat o creștere de 33% a PIB-ului real, în timp ce Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia au consemnat scăderi de 13,5%, respectiv 11,3%. Diferențele reflectă concentrarea investițiilor și a locurilor de muncă bine plătite în câteva centre urbane, explică pentru „Adevărul” economistul Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice din București.

Analiza Eurostat urmărește evoluția a 244 de regiuni ale Uniunii Europene între 2019, ultimul an dinaintea pandemiei, și 2024. În acest interval, economia UE a crescut cu 5,6%: 197 de regiuni au înregistrat creșteri, iar 46 au rămas sub nivelul din 2019. București-Ilfov se numără printre regiunile cu cele mai mari avansuri, în timp ce Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia sunt între cele cinci regiuni în care contracția a depășit 10%. Indicatorul folosit, PIB-ul real, măsoară valoarea bunurilor și serviciilor produse, eliminând efectul modificării prețurilor.
De ce se concentrează creșterea în Capitală
Bucureștiul beneficiază de prezența marilor companii, a băncilor, a universităților și a instituțiilor publice. Concentrarea acestora susține o piață a muncii cu mai multe oportunități pentru angajații calificați. Potrivit lui Cristian Păun, decalajul față de alte regiuni nu ține doar de viteza dezvoltării, ci și de structura economiei locale.
„Dezvoltarea economică este concentrată într-un număr relativ redus de centre urbane, în special în București, în timp ce alte regiuni nu reușesc să atragă suficiente investiții și activități economice cu valoare adăugată ridicată. Nu vorbim doar despre o diferență de ritm de creștere, ci despre două modele economice diferite”, a explicat Cristian Păun pentru „Adevărul”.
Economistul evidențiază rolul serviciilor IT, financiare, de consultanță, al telecomunicațiilor și al serviciilor externalizate pentru companiile internaționale. Firmele caută angajați calificați, infrastructură și acces la piețe, iar oamenii se îndreaptă spre locurile cu salarii și perspective profesionale mai bune. Bucureștiul atrage astfel studenți și angajați din alte județe, consolidându-și avantajul în raport cu regiunile din care aceștia pleacă.
Ce frânează economia din Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia
Cele două regiuni au vulnerabilități diferite. În Sud-Muntenia, zonele industriale coexistă cu județe în care agricultura păstrează o pondere importantă, iar alternativele de angajare sunt mai puține. Sud-Vest Oltenia resimte și transformările industriilor tradiționale, în special ale sectorului energetic, explică economistul.
„Principala problemă a celor două regiuni este combinația dintre o structură economică insuficient diversificată, infrastructura deficitară, investițiile insuficiente în activități cu valoare adăugată ridicată și pierderea treptată a populației active. Nu lipsa potențialului economic reprezintă problema principală, ci dificultatea de a transforma acest potențial în investiții, locuri de muncă și productivitate mai ridicată”, explică Cristian Păun.
În această situație, pierderea forței de muncă și lipsa investițiilor se pot alimenta reciproc. O regiune din care pleacă angajații devine mai puțin atractivă pentru companii, iar numărul redus de oportunități îi poate determina și pe alți locuitori să caute de lucru în altă parte, avertizează profesorul.
Cum se resimt decalajele în viața oamenilor
Diferențele economice se traduc în șanse inegale de angajare și de creștere a veniturilor. Acolo unde investițiile sunt mai puține, iar companiile cu productivitate ridicată sunt mai rare, angajații au mai puține opțiuni și posibilități mai limitate de a obține salarii mai mari, arată Cristian Păun.
Decalajele se văd și în rata de ocupare. Potrivit datelor Comisiei Europene pentru 2025, aceasta era de 81,1% în rândul persoanelor de 20–64 de ani din București-Ilfov, comparativ cu 68,3% în Sud-Muntenia și 61,7% în Sud-Vest Oltenia.
„Acolo unde există mai puține investiții și companii cu productivitate ridicată, cererea pentru forța de muncă este mai redusă, iar posibilitățile de creștere salarială sunt mai limitate. Odată cu plecarea populației active, scad consumul local, baza de impozitare și atractivitatea regiunii pentru noi investiții”, arată economistul.
Plecarea spre București, Cluj, Timișoara sau în străinătate nu afectează, așadar, doar numărul locuitorilor. În analiza economistului, ea slăbește și capacitatea comunităților de a susține afacerile locale și de a atrage noi investiții.
Ce ar putea reduce diferențele dintre regiuni
Fondurile europene pot contribui la recuperarea decalajelor, însă rezultatul depinde de proiectele finanțate, nu doar de sumele cheltuite, subliniază Cristian Păun. Infrastructura, investițiile productive, parcurile industriale și pregătirea angajaților pentru meseriile cerute de companii sunt direcțiile pe care le consideră importante.
„Problema nu este că Bucureștiul se dezvoltă prea repede, ci că alte regiuni se dezvoltă prea lent sau chiar înregistrează contracții economice. Soluția nu poate fi încetinirea dezvoltării capitalei, ci crearea unor poli economici regionali competitivi. Fondurile europene pot avea un rol esențial, însă simpla lor absorbție nu garantează reducerea decalajelor”, spune profesorul.
În opinia sa, România funcționează deja „cu două viteze”: Capitala și zona din jur atrag investiții și forță de muncă, în timp ce unele regiuni pierd populație și oportunități. Fără investiții care să creeze locuri de muncă atractive și să crească productivitatea, distanța dintre aceste zone riscă să se mărească.
„Fără investiții productive și o politică regională coerentă, aceste diferențe se vor transforma din decalaje economice în decalaje sociale tot mai greu de recuperat”, avertizează Cristian Păun.