Firmele cer angajați mai bine pregătiți, dar nu plătesc formarea. 58% dintre cursanți se instruiesc pe banii lor
Companiile caută angajați cu pregătire tehnică, gândire critică și capacitatea de a se adapta rapid la schimbări, însă o parte dintre salariați ajung să plătească din propriul buzunar pentru a dobândi competențele cerute pe piața muncii. Aproape 58% dintre cursanții care lucrează și au participat la programele analizate de Centrul de Formare APSAP și-au achitat singuri cursurile, în timp ce aproape 40% dintre angajatorii chestionați de eJobs nu au în plan măsuri pentru dezvoltarea competențelor angajaților în contextul inteligenței artificiale.

Diferența dintre cerințele companiilor și investițiile în pregătirea oamenilor este una dintre problemele semnalate de specialiștii în resurse umane. Într-o piață a muncii în care tehnologia schimbă modul de lucru, responsabilitatea pentru dezvoltarea profesională devine o miză atât pentru angajatori, cât și pentru angajați.
„Companiile investesc în competențele necesare businessului lor, nu neapărat în cele care vor asigura viitorul profesional al fiecărui angajat”, spune Andreea Voicu, HR Strategist și cofondatoare ProNext Management, pentru Adevărul Financiar. În opinia sa, responsabilitatea pregătirii profesionale este împărțită între angajat, angajator și sistemul de educație, dar fiecare are un rol diferit.
Angajatorii trebuie să anticipeze schimbările tehnologice și să investească în pregătirea echipelor, în timp ce sistemul de educație ar trebui să formeze competențe precum gândirea critică, adaptabilitatea și abilitățile digitale. Angajatul are însă responsabilitatea de a-și păstra relevanța profesională pe termen lung.
Bogdan-Costin Fârșirotu, președintele Centrului de Formare APSAP, a explicat pentru Adevărul Financiar cât de mult din această responsabilitate ajunge în prezent la salariați. Din analiza a 2.820 de răspunsuri primite în 2026 de la participanți la cursurile APSAP care lucrează, 57,7% au declarat că și-au plătit pregătirea din fonduri proprii. În sectorul privat, proporția a fost de 58,7%, iar în cel public, de 55,7%.
„Deficitul de competențe este real, iar angajatorii îl agravează atunci când cer oameni tot mai bine pregătiți și lasă costul pregătirii în sarcina lor. Adaptarea profesională cere timp, practică și bani. O companie care introduce tehnologii noi trebuie să își pregătească echipa. Investiția în oameni trebuie să țină pasul cu pretențiile față de ei”, a declarat Fârșirotu.
Angajatorii cer experiență și competențe, dar nu întotdeauna oferă condițiile pentru dezvoltarea lor
Președintele APSAP spune că deficitul de competențe nu poate fi pus exclusiv pe seama candidaților. O parte din dificultățile de recrutare țin și de modul în care companiile definesc posturile și cerințele pentru ocuparea lor.
„Există și recrutări construite greșit. Când pentru un post de debutant ceri experiența unui specialist, atribuțiile a două sau trei persoane și disponibilitate imediată, dificultatea de a angaja ține și de oferta firmei”, explică acesta.
În opinia sa, companiile trebuie să facă diferența între competențele pe care le pot solicita de la început și cele pe care trebuie să le dezvolte după angajare. „Competențele bune trebuie plătite, iar cele care lipsesc trebuie dezvoltate”, subliniază Fârșirotu.
El consideră că pregătirea profesională trebuie să aibă un loc concret în activitatea companiilor, nu să rămână doar o cerință trecută în anunțurile de recrutare. „La recrutare, aș pune mai mult accent pe probe practice și pe capacitatea candidatului de a explica o soluție. După angajare, formarea trebuie să aibă un buget, timp alocat și obiective clare. Acolo se vede cât de serios tratează o companie competențele pe care le cere”, a declarat el pentru Adevărul Financiar.
Fârșirotu atrage atenția și asupra obligațiilor legale ale angajatorilor din mediul privat. Potrivit Codului muncii, aceștia trebuie să asigure participarea salariaților la programe de formare profesională cel puțin o dată la doi ani, dacă au minimum 21 de salariați, și cel puțin o dată la trei ani, dacă au mai puțini. Reprezentantul APSAP susține că obligația ar trebui însoțită de sancțiuni explicite și controale care să verifice dacă pregătirea are loc efectiv.
El critică și restricțiile bugetare aplicate în ultimii ani instituțiilor publice, care au limitat în anumite perioade angajamentele pentru pregătirea profesională. „Cerem funcționarilor să aplice legislație nouă, să gestioneze proiecte și să lucreze cu sisteme digitale noi. Pregătirea lor trebuie bugetată și protejată. Economia făcută la instruire se poate transforma în costuri mult mai mari prin erori, întârzieri și decizii greșite”, spune președintele APSAP.
AI schimbă competențele căutate, dar nu este o condiție importantă la recrutare
Sondajul eJobs arată că pregătirea tehnică și de specialitate rămâne principalul criteriu de selecție, fiind menționată de 54,5% dintre angajatorii participanți. Colaborarea în echipă este pe locul al doilea, cu 40,9%, iar adaptarea la schimbare, pe locul al treilea, cu 30,3%.
Gândirea critică, rezolvarea problemelor noi și capacitatea de a învăța rapid sunt menționate fiecare de 25,8% dintre respondenți. Utilizarea instrumentelor de inteligență artificială apare însă între primele trei competențe urmărite la recrutare pentru numai 6,1% dintre angajatori.
Asta nu înseamnă că AI nu schimbă cerințele de la locul de muncă. Aproape jumătate dintre respondenți, respectiv 46,3%, consideră că utilizarea acestor instrumente poate fi învățată după angajare. În același timp, 43,4% sunt preocupați de riscul ca salariații să accepte rezultatele generate de AI fără să le verifice.
Verificarea informațiilor și protejarea datelor confidențiale sunt competențele a căror importanță în recrutare a crescut cel mai mult ca urmare a dezvoltării AI, fiecare fiind indicată de 37% dintre respondenți.
Pentru Andreea Voicu, angajații ar trebui să se concentreze în următorii ani pe patru categorii de competențe: utilizarea eficientă a instrumentelor AI, gândirea critică, adaptabilitatea și abilitățile relaționale. Acestea din urmă includ comunicarea, negocierea, colaborarea și leadershipul.
„Angajatorul este responsabil pentru viitorul businessului său. Fiecare dintre noi trebuie să rămână responsabil pentru viitorul propriei cariere”, afirmă specialista.
Competențele interpersonale pot cântări la fel de mult ca pregătirea tehnică
Pe lângă abilitățile digitale, angajatorii acordă importanță tot mai mare modului în care candidații comunică și colaborează. Potrivit eJobs, 24,6% dintre respondenți spun că, în ultimele 12 luni, au respins deseori candidați care îndeplineau cerințele tehnice din cauza nivelului insuficient al competențelor interpersonale. Alți 4,9% s-au aflat foarte des în această situație.
Atunci când doi candidați îndeplinesc cerințele minime ale unui post, 29,4% dintre angajatori spun că ar acorda mai multă greutate avantajului în competențele interpersonale. Pentru 23,5% ar conta mai mult pregătirea tehnică, iar 25,5% ar acorda aceeași importanță celor două categorii.
Datele arată că pregătirea de specialitate rămâne necesară, dar nu garantează singură obținerea unui loc de muncă. Angajatorii au nevoie de oameni care pot lucra în echipă, pot explica deciziile și își pot asuma responsabilitatea pentru rezultate. În condițiile în care AI poate prelua anumite sarcini, capacitatea de a evalua informațiile și de a decide când rezultatele unui instrument sunt greșite devine o competență importantă.
Problema este că aceste abilități nu se formează doar prin participarea la un curs și nici nu pot fi lăsate exclusiv în responsabilitatea angajatului. Companiile au nevoie de salariați care să țină pasul cu schimbările, dar trebuie să le ofere și timpul, resursele și experiența practică prin care să se pregătească.