VIDEO Cât mai costă o pană de curent. Avaria de un miliard de dolari din 1977, record negativ pentru România. De ce nu trebuie să cadă niciodată alimentarea cu energie

Economia unei ţări este atât de legată de sistemul energetic încât niciun stat nu îşi permite o pană generalizată deoarece efectele unui astfel de eveniment ar fi catastrofale
Municipiile Râmnicu Vâlcea, Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel au rămas fără electricitate miercuri, împreună cu celelalte localităţi din nordul judeţelor Vâlcea şi Argeş, fiind afectaţi în total aproximativ 150.000 de locuitori. Dar aceasta nu este cea mai mare pană din România: pana din sistemul energetic naţional din 1977 a făcut mai multe pagube decât cutremurul din acelaşi an.
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Filmul evenimentelor

Avaria de miercuri a afectat un consum de 170 MW şi a deconectat de le sistemul energetic hidrocentralele de pe Olt şi Argeş, plus CET Govora, toate acontând 500 MW. Pana a avut loc  în jurul orei 16.00, iar în jurul orei 17.15 era deja reluată alimentarea tuturor consumatorilor afectaţi, însă nu fără fără scandal.

Transelectrica, transportatorul naţional de energie, şi CEZ, operatorul de distribuţie din Oltenia, au acuzat volumul mare de energie produsă de Hidroelectrica, care a replicat că va da în judecată cei doi operatori de reţele deoarece producţia sa era sub nivelul normal.

Mai exact, Hidroelectrica a afirmat că cei doi operatori au obligaţia de a asigura capacitate de transport şi distribuţie pentru toate cele 8.760 de ore ale unui an calendaristic şi să asigure şi o rezervă de transport suplimentară peste regimul de expoatare la nominal al tuturor producătorilor şi consumatorilor racordaţi la reţeaua de transport.

Concomitent, Hidroelectrica acuză că informarea comună Transelectrica- CEZ este construită pe un neadevăr. Adică în data de 1 iunie Hidroelectrica funcţiona pe Oltul Mijlociu cu doar 380 MW, cu 70 MW sub puterea nominală de 450 MW. Iar acest regim de exploatare fusese notificat de către Hidroelectrica cu o zi înainte, în data de 31 mai.

Citiţi şi FOTO VIDEO Povestea de 50 de ani a barajului Vidraru, al cincilea cel mai mare din Europa la momentul construcţiei. Cutremurul din 1977 nu i-a lăsat nici măcar o fisură

Mai mult, în scopul compensării dezechilibrelor din reţea, Hidroelectrica a pornit în doar şase minute un număr de patru centrale: Lotru-Ciunget (510 MW), Râul Mare Retezat (220 MW), Gâlceag (70 MW), Şugag (70 MW), „restabilind deficitul de putere de 380 MW deconectaţi de pe reţeaua CEZ şi 100 MW de pe reţeaua Transelectrica, evitând astfel o până generalizată de curent, similară cu cea înregistrată în 1977 şi care putea să genereze pagube de miliarde de euro României“.

Dezastrul energetic din 1977

Menţiunea penei generalizate din 1977 readuce în centrul atenţiei unul dintre cele mai mari dezastre economice din istoria recentă a României, dar de care puţină lume ştie.

Toată lumea ştie de cutremurul de 7,2 grade pe scara Richter din 4 martie 1977, cu pagube estimate de către Banca Mondială la două miliarde de dolari, din care două treimi au fost numai în Bucureşti. Cifra nu a fost însă niciodată confirmată de autorităţi.

Totuşi, în data de 10 mai 1977 a avut loc o pană generalizată de curent în România, iar pagubele acesteia au fost mult mai mari decât cele ale cutremurului. Pornită de la o greşeală umană, avaria a generat pagube chiar mai mari decât cele ale seismului, potrivit experţilor din energie.

Citiţi şi Barajul de la Porţile de Fier I a împlinit 44 de ani. Cu ce sacrificii a fost construit cel mai mare baraj din Europa

„Din 1947 şi până în prezent, România a avut un singur moment în care sistemul energetic a picat în totalitate. Pe data de 10 mai 1977, timp de aproape 4-5 ore sistemul energetic nu a mai funcţionat şi totul s-a întâmplat pentru că nimeni nu a luat în calcul avertizările specialiştilor. Pagubele înregistrate au fost de 4 ori mai mari faţă de cele produse de cutremurul din martie 1977. Totul a fost afectat. Au murit animale în ferme, oameni. Repornirea sistemului s-a făcut din termocentrala Doiceşti, despre care lumea a ajuns să spună acum că este cea mai proastă unitate“, declara în 2012, Constantin Ioaniţescu, fost director general al Termoelectrica, cu o experienţă de peste 40 de ani în energie, citat de Ziarul Financiar.

Şi Octavian Lohan, directorul general al Dispeceratului Energetic Naţional (DEN), îşi aduce aminte de pana generalizată. „Prima a fost pe 4 martie 1977, când a fost cutremurul. Chiar atunci era ziua mea liberă şi ţin minte că venisem în Bucureşti cu nişte probleme personale. Apoi pe 10 mai în acelaşi an am mai avut o cădere totală de sistem, iar de data aceasta a fost eroare umană. N-am văzut raportul făcut în urma acestui incident pentru a putea evalua pagubele produse, dar în aceeaşi zi totul s-a pus din nou în funcţiune. Din ’77 nu am mai avut niciun caz limită“, arăta Lohan în aceeaşi publicaţie.

De pagubele de pe urma unei pene generalizate ar fi uriaşe

Poate vă întrebaţi de unde cifrele astronomice privind pagubele. Ei bine, sistemul energetic are o anumită particularitate: cât se consumă, tot atât trebuie să se producă. Niciodată mai mult, niciodată mai puţin. Cu excepţia bateriilor de mare putere, energia nu se poate stoca aşa cum se stochează benzina, de exemplu. Iar ce se poate stoca în bateriile industriale e oricum o cantitate infimă de electricitate dacă stăm să comparăm cu vârfurile de consum de peste 10.000 MW.

Citiţi şi Chile are atât de multă energie fotovoltaică, încât o dă gratuit consumatorilor. Nu e însă o veste aşa bună

Problema cu energia este că dacă anumiţi consumatori sunt deconectaţi (cum este cazul oraşelor Râmnicu Vâlcea, Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel, de exemplu) sau dacă anumite unităţi de producere sunt deconectate (precum hidrocentralele de pe Olt) atunci intervin dezechilibre între cerere şi ofertă. Şi dacă apare o pană locală, aceasta se poate extinde cu repeziciune, deoarece reţelele sunt interconectate.

Iar dacă dezechilibrele sunt atât de mari încât să cauzeze un „blackout“ atunci pagubele ar fi imense în economie. Spre exemplu, cuvele de electroliză din industria aluminiului au nevoie de curent electric pentru producerea acestui metal. La fel, este nevoie de energie în industria siderurgică, la furnale şi oţelării, dar şi în celelalte industrii energo-intensive, precum industria cimentului sau a sticlei.

Citiţi şi Ministerul Energiei: La RAAN, nici administratorul judiciar nu a denunţat contractele păguboase. Cum era furată compania de firmele lui Georgică Cornu

În cazul unei pene generale trenurile electrice s-ar opri, la fel şi metrourile cu mii de călători ar rămâne blocate în subteran. Fermele de păsări n-ar mai avea ventilaţie, iar oamenii conectaţi la aparate de menţinere a vieţii (cum ar fi cele de respirat) sau de monitorizare ar fi în real pericol. De asemenea, nu ar mai funcţiona pompele care evacuează apa în minele de cărbune şi nici tranzacţiile financiar-bancar nu s-ar putea realiza fără curent electric. Practic, totul ar „îngheţa“.

De asemenea, costuri suplimentare s-ar realiza şi cu repornirea sistemului energetic, în principal datorită materiei prime consumate de către termocentrale.

În Germania, un blackout complet ar costa 30 de miliarde de euro pe zi

Potrivit unui raport realizat de către publicaţia germană Spiesser.de, o pană generalizată în Germania ar costa 30 de miliarde de euro pe zi, principalele probleme fiind alimentarea cu apă potabilă a populaţiei (deoarece pompele sunt acţionate electric) şi menţinerea activităţii în spitale (deoarece generatoarele de rezervă sunt limitate). Activitatea semafoarelor va fi, la rândul ei paralizată, ca şi controlul şi dirijarea avioanelor la aterizare şi pornire. Telefonia nu ar merge, nici internetul.

Cum se contracarează problema

Iar principala problemă este că pentru a reporni sistemul energetic ai nevoie de…energie, pentru consumul intern al utilajelor.

Pentru a contracara un astfel de fenomen, Transelectrica – prin Dispeceratul Energetic Naţional – ţine întotdeauna o serie de centrale de rezervă.

Citiţi şi Surpriză pentru distribuitorii de energie. Consiliul Concurenţei vrea să îi oblige să subcontracteze pe bucăţi managementul reţelei, pentru ca tarifele să scadă

Hidrocentralele operate de Hidroelectrica sunt cele mai la îndemână, deoarece deschiderea acestora se poate face în câteva minute. Ceva mai mult timp ia centralelor pe gaze naturale sau pe păcură să pornească. Abia mai departe se regăsesc centralele pe cărbune. Totuşi, unele dintre acestea sunt ţinute „la cald“, adică gata de pornire în orice moment deoarece sunt printre cele mai mari grupuri disponibile, iar România are o mare acapacitate instalată în centrale pe cărbune.

Duminică, la ora 13.20, 45, 21% din producţia de energie a României era realizată din surse hidro, respectiv 2.537 MW. Cărbunele este următorul în top, cu 1.362 MW (24,27%), în vreme ce nuclear se realizau 697 MW (11,32%) deoarece un reactor este oprit pentru mentenanţă. Panourile solare fotovoltaice produceau 629 MW, aproape cât o unitate atomică (11,24%), în timp ce pe hidrocarburi (gaze – n.r.) se produceau 336 MW (5,99%). În fine, pe biomasă se realizau 43 MW (0,77%), în timp ce eolian se produceau doar 2 MW (0,04%).

Citiţi şi Friedman, Stratfor: România nu trebuie să se bazeze pe exportul de energie pentru a se dezvolta, chiar dacă trebuie să menţină o capacitate de exploatare a resurselor

Avertismentul specialiştilor

Pe lângă producţia mare hidro, cauzată de ploile din ultima vreme, una dintre principalele probleme o constituie faptul că sistemele regenerabile au o cotă tot mai mare. Însă acestea sunt intermitente, cu excepţia biomasei, iar producţia lor variză în funcţie de bătaia vântului sau dacă este soare afară.

Laurenţiu Ciurel, fostul manager al Complexului Energetic Oltenia, avertiza încă din 2014 că România este tot mai expusă la un potenţial risc de blackout, deoarece nu are suficiente capacităţi de backup. El cerea atunci ca producătorii din surse regenerabile să fie obligaţi prin lege să să aibe capacităţi de rezervă.

De asemenea, în luna ianuarie a acestui an, Constantin Iacov şi-a dat demisia din funcţia de director general al SMART – subsidiara care se ocupă de mentenanţă a Transelectrica. „ Demisia mea din funcţie survine din cauza neimplicării Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului în rezolvarea problemelor din Sistemul Energetic Naţional (SEN), sesizate prin adresele înaintate către domnul ministru Costin Grigore Borc“, preciza Iacov la acel moment. El trăgea un semnal de alarmă, apreciind că oricând este posibil un blackout ca în anul 1977.

Din cauza reglementărilor europene, cei doi transportatori naţionali de energie şi de gaze, Transelectrica şi Transgaz, sunt în subordinea Ministerului Economiei, spre deosebire de producători, furnizori şi distribuitori, care se află sub aripa Ministerului Energiei.

Citiţi şi RCS & RDS dă în judecată statul pentru că nu a primit dreptul de a-şi face propriile reţele de distribuţie a energiei

Capacităţile de producere a energiei electrice din surse regenerabile au ajuns la o putere instalată totală de 5.163 de MW la finele lunii martie 2016, potrivit datelor centralizate de Transelectrica. Spre comparaţie, Hidroelectrica are o putere instalată de 6.435 MW instalaţi.

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone
  • Gabriel Paraschiv

    ceata si smarcuri, articolul nu explica ce a provocat caderea de curent, evolutia situatiei si cum s-a depasit momentul. da doar statistica mixului de energie si niste cifre care nu explica exact miza articolului.