REPORTAJ Afacere din pasiune: Povestea tânărului din Prahova care a renunţat la jurnalism pentru a aduce bucurie copiilor

Într-o societate în care banii dictează şi tinerii ajung să facă compromisuri pentru un salariu mai bun, Sorin reuşeşte să ţină pe picioare o afacere cu caracter nobil, prin care face fericiţi copii, iar asta îi aduce cea mai mare satisfacţie FOTO: Gabriel Bucur
Energia şi perseverenţa îl caracterizează pe Sorin Buduleanu, un prahovean de 28 de ani, licenţiat în Jurnalism la Universitatea din Bucureşti. După o perioadă agitată, în care a experimentat mai multe sfere de muncă, tânărul din oraşul Plopeni a conchis. Mânat de principiul „faci ce-ţi place, faci cu plăcere“, a pornit un business într-un domeniu considerat de unii infantil, la propriu, dar şi la figurat.
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

La începutul lui 2012, Sorin şi prietena sa, Ioana (26 de ani), absolventă a Universităţii de Medicină din Bucureşti, şi-au deschis propria afacere, în domeniul petrecerilor pentru copii. Concret, cei doi şi încă două tinere formează echipa „FUNtastic Fiesta“ şi se ocupă cu servicii pentru evenimentele celor mici: animaţie, decoraţiuni şi aranjamente din baloane, jocuri, concursuri şi activităţi educative pentru copii.

Deşi începutul a fost lent, ambiţia şi entuziasmul tinereţii au antrenat mica afacere, care, în câţiva ani, a devenit o sursă indispensabilă de venit şi un nume cunoscut pe plan local. Sunt multe săptămâni în care profitul firmei se măsoară în patru cifre şi în care Sorin, liderul şi omul cu cele mai multe atribuţii din echipă, câştigă aproape 1.000 de dolari. „Am plantat o sămânţă şi am crescut cu pasiune şi încredere un pom, din care culeg roadele“, spune el.

„Adevărul Financiar“ a petrecut o zi alături de un tânăr care a reuşit să îmbine talentul de a distra copii cu nevoia de a se întreţine, într-o afacere care îi aduce numeroase satisfacţii.

În două zile, a câştigat salariul de jurnalist pe cinci luni

Într-o zi mohorâtă şi răcoroasă de sâmbătă, aproape de prânz, ajungem la Ploieşti, unde îl găsim pe Sorin pe fugă: „Astăzi, avem o petrecere de botez la Breaza. Animaţie, decoraţiuni şi ursitoare“. E genul de persoană dinamică, extrem de agreabilă, pe care ai vrea să o întâlneşti într-o astfel de zi. Are de rezolvat câteva treburi în oraş. A făcut un drum până la Breaza, cu Ioana, pentru a transporta şi a instala decoraţiunile din baloane. „Am pregătit locul, iar diseară, când e petrecerea, ne vom deplasa doar cu accesoriile şi costumele pentru animaţie“, explică Sorin.

Telefonul îi sună din cinci în cinci minute, normal pentru cineva care ţine frâiele unei afaceri, fie ea şi de dimensiuni mai reduse. Totuşi, organizarea presupune migală şi, cum calitatea stă în detalii, fiecare amănunt trebuie bifat, pentru a avea succes. Ne prezintă itinerarul următoarelor ore: Ploieşti – Plopeni – Băicoi – Plopeni – Ploieşti – Breaza – Ploieşti – Plopeni. Poate părea un traseu complicat şi obositor, dar Sorin este obişnuit cu teste de anduranţă mult mai grele. O vreme, şi-a împărţit zilele între Bucureşti şi Prahova. Dimineaţa era studentul care prezenta proiecte şi dădea examene, după-amiaza mergea la petrecerile pentru copii din Ploieşti şi împrejurimi, iar seara se întorcea în Capitală. Şi aşa arătau zilele bune.

Sorin Buduleanu - FOTO arhiva personala
Sorin a muncit, un timp, la un post de radio de stat FOTO: Sorin Buduleanu / arhiva personală

 

Jurnalismul i-a aglomerat mai mult programul. Pentru un an şi jumătate, a lucrat la un post de radio din Bucureşti. „Eram angajat ca redactor. Două zile pe săptămână, mă trezeam noaptea, la 3:30, mergeam la redacţie, scriam ştirile şi, la ora 5:00, eram la microfon. Mă prindea şi seara în radio. Şi asta, pentru un salariu de nimic. Am renunţat. Nu puteam să merg la facultate, să lucrez în presă şi să mă ocup şi de afacere“, spune tânărul. Deşi ambele domenii l-au atras la fel de mult, a ales jobul mai profitabil. „Într-un weekend, după plata taxelor şi împărţirea banilor cu restul echipei, am rămas cu 3.500 de lei. Deci, în două zile, am luat salariul pe care l-aş fi primit, ca jurnalist, în cinci luni“, povesteşte Sorin.

După câteva opriri necesare, părăsim Ploieştiul şi ne îndreptăm spre Plopeni, unde e „cartierul general“ sau „sediul“ afacerii, cum a denumit Sorin apartamentul în care locuieşte în weekend. Acolo se întruneşte echipa şi se planifică evenimentele. În timpul săptămânii, stă cu prietena sa în Bucureşti, într-o garsonieră închiriată, pentru ca ea să nu fie nevoită să facă naveta la Ploieşti. Ioana lucrează în Capitală în domeniul în care s-a specializat – balneofiziokinetoterapie.

Primii paşi sunt cei mai grei sau cum să laşi Alaska pentru Prahova

Ajunşi la Plopeni, tânărul profită de momentele de respiro şi rememorează începutul experienţei sale în domeniul activităţilor pentru copii. Paradoxal, primele episoade au fost un eşec şi nu prevesteau nimic din ce avea să urmeze. Iniţial, a refuzat invitaţia unei prietene de a juca rolul de prinţ la o animaţie. Cum noaptea e un sfetnic bun, s-a gândit să lase deoparte reticenţa, iar, în scurt timp, s-a angajat la o firmă, în Ploieşti. „A fost mai mult un pariu cu mine. Uşor-uşor, am evoluat şi am ajuns să fiu prezent la fiecare petrecere. Jucam orice rol. Numai pe cel de prinţesă nu l-am avut“, glumeşte Sorin. Cu timpul, a ajuns să se ocupe de tot ce înseamnă organizarea unui eveniment.

Sorin Buduleanu - FOTO arhiva personala
Ioana și Sorin se completează perfect, atât în timpul programului, cât și în viața de zi cu zi FOTO: Sorin Buduleanu / arhiva personală

 

Încrederea pe care a căpătat-o în cei trei ani, cât a lucrat acolo, i-a fost zdruncinată de venirea crizei. S-au iscat discuţii, iar el şi Ioana (foto sus) – pe-atunci, colegi la firma de evenimente pentru copii –, au decis să-şi dea demisia şi să întemeieze împreună o afacere. Sorin îşi aminteşte că aveau adunaţi cam 700 de lei, bani pe care i-au investit în materialele necesare pentru trei rochii. Planul era să se axeze pe un program cu ursitoare şi pe crearea de decoraţiuni. O perioadă, s-au zbătut să se facă cunoscuţi. După câteva săptămâni, au avut primul eveniment, în 5 februarie 2012: „Ioana s-a costumat în Belle. De fapt, avea pe ea una dintre rochiile de ursitoare. La acea petrecere a primit 100 de lei, bani pe care i-am reinvestit în baloane şi culori“.

În perioadele de pauză, Sorin nu a stat. Ghidat de spiritul aventurier, s-a angajat ca alpinist utilitar. Timp de trei luni, a lucrat în aproape toată ţara, însă, odată ce vara s-a încheiat, iar condiţiile de muncă nu au mai fost la fel de prielnice, a renunţat. A avut şansa să plece în Alaska, unde ar fi câştigat 10.000 de dolari pe lună, ca inginer, a doua specializare a sa. A refuzat, orientat de o zicală proprie „mai bine pornesc de jos şi dorm acasă, pe perna mea, decât să câştig mulţi bani, printre străini“.

Tânărul termină istorisirea şi ne dă detalii despre petrecerea care urmează. Din descriere, aflăm că va fi un eveniment impresionant, într-o sală spaţioasă, la care vor participa cel puţin 250 de invitaţi. Printre ei, şi cei aproape 30 de copii, de care el şi echipa sa vor avea grijă, într-o cameră separată. Programul de animaţie începe la ora 22:00. Până atunci, Sorin mai are timp pentru câteva deplasări în interes de serviciu.

Copiii sunt cei mai pretenţioşi clienţi

O petrecere de botez care se anunţă grandioasă are nevoie de un decor pe măsură. Tinerii au creat, printre altele, aranjamente florale din baloane pentru fiecare masă şi un aranjament special pentru masa de prezidiu, care înfăţişează personaje din desene animate. O astfel de pregătire tematică necesită ore bune de muncă, de aceea, preventiv, totul a fost gata de vineri.

Sorin Buduleanu - FOTO arhiva personala
Aranjamentele din baloane sunt obligatorii la o petrecere pentru copii FOTO: Sorin Buduleanu / arhiva personală

 

Weekendul este perioada cea mai încărcată. Uneori, echipa trebuie să străbată distanţe de sute de kilometri, pentru comenzi din oraşe îndepărtate, cum au fost cele din Piatra Neamţ şi Suceava. În acest domeniu, există şi luni de pauză, iulie şi noiembrie, când lumea fie este în vacanţă, fie strânge bani pentru vacanţă. Unul dintre cele mai populate judeţe din ţară, Prahova, este habitatul ideal pentru această afacere. „În Ploieşti şi în Bucureşti sunt o mulţime de firme de profil, iar piaţa se dezvoltă în continuare. În alte zone ale ţării, precum Sibiu, pur şi simplu nu cunosc să existe firme care organizează petreceri pentru copii, iar oamenii cu care am vorbit nu ştiau de acest domeniu de activitate“, spune tânărul.

Ceasul arată ora 21:00. La Ploieşti, echipa se întregeşte cu celelalte două colege, Maria şi Cristina, sora Ioanei. În casa în care locuiesc cele două surori, un hol spaţios ţine loc de „depozit“ pentru recuzită. Colecţia lor de costume poate rivaliza cu cea a unui mic teatru.

Sorin Buduleanu - FOTO Gabi Bucur
Sorin și echipa sa sunt pregătiți să intre în pielea oricărui personaj îndrăgit de copii, datorită colecției lor impresionante de costume FOTO: Gabriel Bucur

 

Ajutaţi de o serioasă şi actualizată documentare în aria desenelor animate, tinerii se pot transforma convingător în cele mai îndrăgite personaje pentru copii: Mickey Mouse şi Minnie, Batman, Spiderman, Scooby-Doo, Moş Crăciun, Minioni, prinţi şi prinţese, clovni şi tot felul de animăluţe. Investiţia este una serioasă. Cele peste 20 de costume, toate extrem de bine îngrijite, au costat, fiecare în parte, între 150 şi 1.000 de lei. „Copiii sunt pretenţioşi, iar cerinţele lor trebuie respectate cât mai precis, dacă vrei să iasă un program de calitate“, spun tinerii.

Portbagajul este umplut repede cu un geamantan, un laptop, câteva costume, un cap imens de Mickey Mouse şi unul de Minnie. Capetele sunt prevăzute, pe interior, cu mici ventilatoare, salavatoare pentru cei care poartă măştile pe timp de vară.

Pe drum, fetele văd o bucată descusută din rochia de Minnie. Ioana scoate imediat o trusă, din care ia un ac şi o aţă. Ajutată de sora sa, la lumina lanternei unui telefon, începe să coasă rochia. Deodată, maşina devine atelier de croitorie improvizat. Nu de puţine ori, sunt nevoiţi să repare lucruri, în regim de urgenţă, pe drumurile dintre evenimente, pentru a se prezenta impecabil în faţa copiilor.

Sorin Buduleanu Iulia - FOTO Gabi Bucur
Modificările sau reparațiile se fac din mers, când nu e timp. Iulia coase, în mașină, o porțiune descusută din rochia de Minnie FOTO: Gabriel Bucur

 

În maşină, fiecare ţine ceva în braţe: o mască imensă, o rochie de ursitoare, o trusă, orice. Aşa arată ritualul dinaintea unei singure petreceri. „Nu pot să uit ziua în care am avut opt evenimente“, spune Sorin. „Când am ajuns, atunci, acasă, nici nu m-am schimbat. M-am prăbuşit în pat şi am adormit“.

Fiecare petrecere este şi un test, şi o lecţie

Ajungem la Breaza, în parcarea unei foste cantine de fabrică. Clădirea este renovată şi modernizată, iar acum găzduieşte petrecerile celor cu dare de mână din zonă. Muzica răsună. Mai sunt câteva minute până la ora 22:00. Înăuntru, ne întâmpină organizatorii. După câteva prezentări, intrăm într-o cameră unde e linişte. E destul de spaţioasă. Sunt păstrate doar două canapele, nişte aeroterme şi câteva mese. „Aici ne desfăşurăm“, anunţă Sorin.

Tinerii aduc toate bagajele din maşină, iar echipa se închide în cameră, pentru câteva minute. Primul iese Sorin, îmbrăcat în costumul de Mickey Mouse, dar, fără mască. „Ne vom pune măştile, la final, dacă vor dori oamenii să facă poze cu Mickey şi Minnie“. Ioana este Minnie, iar Cristina şi Maria sunt ursitoare, aşa că cele două mai au de aşteptat până la miezul nopţii, când e programat numărul lor.

Copiii au umplut camera, iar petrecerea poate să înceapă. Transformarea tinerilor e uluitoare. După o zi plină de stres, pregătiri şi alergare, şi-au păstrat prospeţimea. Sorin şi Ioana au în faţă zeci de ochi aţintiţi spre ei, care îi privesc curioşi. Se sparge gheaţa: „Vreţi să ne jucăăăm?“, întreabă, tare, Sorin. Copiii încep să facă gălăgie şi să chiuie. Au depăşit momentul de expectativă. Sunt ei înşişi, copii cu vârste de trei până la zece ani, toţi îmbrăcaţi frumos, parcă scoşi din cutie.

Sorin Buduleanu - FOTO Gabi Bucur
În timpul petrecerii, sarcinile se mai împart: Sorin devine responsabilul cu jocurile și concursurile, iar Ioana pictează fețele copiilor FOTO: Gabriel Bucur

 

Începe învălmăşeala, dar e un haos organizat şi atent supravegheat. Rând pe rând, prichindeii sunt implicaţi în tot felul de jocuri. Sorin şi Ioana comunică bine din priviri. Au lângă ei un buchet mare de baloane cu heliu, pe care puştii au pus ochii imediat. Minutele trec de parcă ar fi secunde. O mână de părinţi sunt prezenţi în încăpere şi imortalizează cu aparatele foto fericirea copiilor lor. În permanenţă sunt înlocuiţi de alţi părinţi care lasă, un sfert de ceas, cheful din sala de deasupra şi intră în lumea celor mici.

Nu există „stop!“. Prichindeii au energie cât pentru mai multe petreceri, iar Sorin propune jocuri mai solicitante. Organizează o întrecere cu ştafetă, băieţi contra fete, apoi un concurs cronometrat de aruncat şosete colorate, dintr-o parte în alta a camerei. Piticii pun patos şi îndârjire în joc, se distrează şi consumă energie. Apoi, toţi copiii se adună în jurul unei bucăţi rotunde de material, pe care o scutură cu putere. Fiecare copil merge, pe rând, în centrul prelatei viu colorate şi învaţă „să înoate“ pe burtă. Urmează o altă probă, tot fete contra băieţi: cea de tras sfoara. E ca o olimpiadă a prichindeilor.

După ora 23:00, se deschide atelierul de pictat pe faţă şi cel de modelat baloane. Ioana îi transformă pe băieţi în tigri, cavaleri, pompieri, iar pe fete în prinţese, pisici sau zâne. Sorin umflă baloane alungite, pe care, în câteva secunde, le modelează în forme de săbii, pistoale, flori, coifuri, inimioare sau animăluţe.

Cu puţin timp înainte de miezul nopţii, camera se eliberează. Copiii merg sus, în sala cea mare, în care, în câteva minute, va începe spectacolul ursitoarelor. Sorin îşi ia laptopul din geantă şi caută colajul de melodii, pregătit special pentru moment. Ioana îmbracă şi ea costumaţia de ursitoare şi repetă, într-un colţ, ce are de făcut, alături de Cristina şi Maria. Ce vor interpreta nu durează mult, dar, pentru că e momentul cel mai important, trebuie să iasă perfect.

Sorin Buduleanu Maria Cristina Iulia ursitoare - FOTO arhiva personala
Maria, Cristina și Ioana (de la stânga la dreapta) sunt cele trei ursitoare care își fac apariția, conform datinii, la miezul nopții FOTO: Sorin Buduleanu / arhiva personală

 

La ora 00:00, în sala cea mare, îşi fac apariţia ursitoarele. Sorin stă lângă DJ-ul special adus de gazde şi îi indică ce melodie trebuie să urmeze. Tinerii părinţi, care au organizat tot ce se vede, sunt aşezaţi în mijlocul sălii, ţinându-şi în braţe cei trei copii, printre care şi pe bebeluşul proaspăt creştinat. Invitaţii, aflaţi la mese, urmăresc totul, cu telefoanele pregătite.

Fetele recită un lung şi emoţionant şir de urări, dând din mână-n mână „Cartea Destinului“ şi fluturând baghete fermecate. Sorin e neliniştit. Ioana îi face semne discrete către microfon şi boxe. Sonorul trebuie dat mai tare. Muzica se aude în surdină, în loc să răsune, iar cuvintele ursitoarelor nu ajung la urechile celor care stau mai departe. Sorin mai vorbeşte o dată cu omul de la butoane, dar acesta dă, impasibil, din umeri. El insistă, dar indiferenţa individului e vecină cu rea-voinţa. Se decide scurtarea programului şi ursitoarele fac trecerea la scena de final. Chiar şi aşa, fetele reuşesc să interpreteze onorabil, iar momentul sensibilizează vizibil asistenţa.

După terminarea spectacolului, tinerii coboră în camera în care au bagajele. Cei patru se schimbă de costume şi împachetează totul. Curând, îşi primesc plata şi li se mulţumeşte sincer. Deşi sunt felicitaţi, au o umbră legată de problema din program care nu a depins, tehnic, de ei. Pe culoare, deşi e trecut de miezul nopţii, încă mai zburdă copii veseli, pictaţi pe faţă, care se joacă cu săbii şi coifuri făcute din baloane modelate cu puţin timp înainte.

Când tragi linie, nu verifici doar buzunarul

La Plopeni, Sorin face bilanţul zilei. Luminile s-au stins în oraş. E trecut de ora 2:00. Fetele au fost conduse la casele lor, iar costumele şi materialele au fost puse la loc. Fiecare petrecere înseamnă un examen psihic. Să lucrezi cu copiii presupune un consum mare de energie. „De fiecare dată, trebuie să ne reiventăm, să avem pregătite jocuri pentru situaţii neprevăzute. În permanenţă, vreau să diversific oferta şi să aduc îmbunătăţiri“, mărturiseşte tânărul.

După o zi de muncă, echipa a câştigat 1.500 de lei. Banii sunt impozitaţi, iar, din ce rămâne, se scad 300 de lei, pentru baloanele cu heliu care au decorat mesele şi sala, şi cei 150 de lei, benzina consumată pe cele două drumuri, dus-întors, Plopeni – Breaza. Ioanei, Cristinei şi Mariei, cele trei ursitoare, le revin câte 50 de lei pentru scurtul, dar importantul moment de la miezul nopţii. Ioana mai primeşte un onorariu şi pentru rolul de animatoare, jucat alături de Sorin. „Banii sunt împărţiţi pentru a mulţumi pe toată lumea“, spune tânărul, căruia îi revin, după această petrecere, aproape 600 de lei.

Sorin Buduleanu Iulia - FOTO arhiva personala
Tinerii pun suflet în fiecare moment petrecut cu cei mici, iar copii îi răsplătesc cu zâmbete FOTO: Sorin Buduleanu / arhiva personală

 

Tendinţa businessului este de creştere. Cifra de afaceri a firmei nu este una mare, dar s-a dublat anul trecut faţă de cea din 2014. A înfiinţat PFA-ul în anul 2013, atunci când au apărut şi comenzi de la grădiniţe. „Acum, încheiem contracte şi cu mari magazine şi hipermarketuri“, adaugă Sorin. Legat de promovarea serviciilor, recunoaşte că aproape toate cererile le vin în urma unor recomandări directe, din vorbă în vorbă. „Nu prea am investit în marketing şi PR. În primele săptămâni, am distribuit nişte pliante, pe care, apoi, le-am găsit aruncate. Cred că un client mulţumit care ne recomandă prietenilor e cea mai adevărată reclamă. Avem şi pagini de Facebook, unde putem fi contactaţi“.

Tarifele sunt aliniate pieţei, influenţate de raportul calitate-preţ. O oră de animaţie pentru copii, la care participă un singur personaj, costă 100 de lei, iar aici sunt incluse şi pictura pe faţă, modelarea de baloane, dansurile şi concursurile. Două personaje înseamnă 200 de lei pe o oră. Vedetele sunt Minnie şi Mickey Mouse, pentru care clienţii trebuie să plătească în plus 250 de lei. Cele două personaje Disney conduc invitaţii la mese, aduc tortul sau stau la dispoziţia celor care vor să facă poze. „Programul ursitoarelor are un preţ variabil, deoarece încercăm să-l combinăm şi cu alte servicii“, spune Sorin. Decorul din baloane cu heliu are preţuri fixe: 20 de lei este fiecare decoraţiune florală pentru mese, 100 de lei costă o arcadă şi tot atât, aranjamentele pentru prezidiu.

Investiţiile făcute sunt de ordinul miilor de lei. Rochiile de ursitoare sau de prinţese au costat, în medie, 300 de lei, iar curăţarea şi îngrijirea lor periodică mai necesită o cheltuială. Însă cele mai pretenţioase rămân costumele, piesele de rezistenţă, la fel de scumpe, dar care se murdăresc sau se agaţă cel mai uşor. Baloanele pentru decor costă 5 lei per bucată, iar cele pentru modelaj – 80 de lei, pachetul cu 250 de bucăţi, spune Sorin. „Bineînţeles, aş putea cumpăra ceva mai ieftin, dar am ales să mă bazez pe calitate. În fiecare săptămână, ne trebuie cel puţin un pachet, iar dezavantajul este că, odată modelate, baloanele nu mai pot fi refolosite“. Culorile cu care pictează feţele copiilor sunt printre cele mai bune de pe piaţă, testate dermatologic. De aceea, un tub cu doar cinci mililitri de culoare costă 27 de lei. „Preferăm să luăm 10-12 culori. Avantajul este că un set complet ne ajunge şi o jumătate de an“.

Sorin Buduleanu Mickey Mouse - FOTO arhiva personala
Mascotele de Minnie și Mickey Mouse rămân preferatele copiilor FOTO: Sorin Buduleanu / arhiva personală

 

Sorin este autodidact. A înţeles, în timp, cum trebuie organizată o afacere, dar, mai ales, cum trebuie să fii pentru a-l mulţumi şi pe cel mai mofturos copil. Nu a avut modele, dar recunoaşte că s-a inspirat din ce a văzut pe internet. E de părere că oricine poate învăţa să picteze pe faţă sau să facă forme din baloane, dar dragostea pentru cei mici, felul în care le captezi atenţia şi felul în care interacţionezi cu ei sunt calităţi native. „Când eşti în faţa copiilor, până la urmă, totul vine din interior. E greu să găsesc oameni care lasă pe plan secund banii. În viitor, îmi doresc să cresc afacerea, să o dezvolt, alături de persoane ca mine“, mai spune tânărul.

Pe timpul verii, este voluntar la un ONG care are în grijă copii cu probleme oncologice şi, în fiecare an, dă o mână de ajutor la organizarea unor tabere, în judeţul Dâmboviţa. „Încercăm să le facem micuţilor zilele mai uşoare, prin jocuri, poveşti şi concursuri distractive“. De asemenea, când are timp, continuă actele de caritate şi pe cont propriu.

Într-o societate în care banii dictează şi tinerii ajung să facă compromisuri pentru un salariu mai bun, Sorin reuşeşte să ţină pe picioare o afacere cu caracter nobil, prin care face fericiţi copii, iar asta îi aduce cea mai mare satisfacţie. Este drumul pe care vrea să meargă mult timp, de acum înainte.

 


Citiți și: 11 hobby-uri din care puteți să vă creșteți veniturile, cu un efort minim

Citiți și: Pasionat de fotografie? 10 mijloace pentru a-ți transforma hobby-ul în bani

Citiți și: Viața bate scenariul: Zece filme pe care nu trebuie să le ratezi, dacă îți plac banii

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone