Povestea (ne)câștigătoare a jocurilor de noroc: România, de la zaruri și arșice la păcănele și pariuri online

În urma autorizării întregii piețe de jocuri de noroc, numai din taxa de licențiere ar putea ajunge la bugetul de stat până la 100 de milioane de euro FOTO: Guliver / Getty Images
Jocurile de noroc au o istorie încărcată în România, de la banalele zaruri jucate de meșteșugari în anii 1800, la piața de un miliard de euro generată de pariurile online și sălile specializate ale prezentului.

Aflată în plină dezvoltare, dar și în căutarea unei identități după 1990, piața jocurilor de noroc din România intră acum într-o nouă dimensiune, odată cu apariția normelor de reglementare și a plasării sale sub tutela Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc. Înființată în 2013, aceasta are misiunea de a reglementa piața jocurilor de noroc, după ce statul a descoperit că pierde zeci de milioane de euro din neplata taxelor.

Și asta în condițiile în care jocurile de noroc au devenit o adevărată industrie, de la păcănele la pariuri și jocuri online, într-o zonă în care regăsim operatori importanți din piața internațională a jocurilor.

În căutarea răspunsului la întrebarea “De ce este atractivă România pentru marii operatori în industria jocurilor?”, Adevărul Financiar vă propune o analiză a istoriei jocurilor de noroc , începând din perioada premergătoare istoriei moderne și trecând apoi prin perioada interbelică, Epoca de Aur și post-decembrism.

La început au fost zarurile și cărțile

Printre primele jocuri de noroc importate de România au fost cele de zaruri, cunoscute la noi mai ales sub numele de babaroase sau barbut, aduse aici cel mai probabil din Franța. Concret, erau jocuri de stradă sau de cârciumă, practicate mai ales în micile comunități de meșteșugari, oferind cele mai multe șanse de a câştiga în scurt timp – dar în egală măsură și de a pierde – sume mari de bani. Se juca, de obicei, cu două sau trei zaruri care se puneau într-un păhărel special, se scuturau şi se aruncau pe masă. Lovitura de grație era dată atunci când jucătorul avea cifra șase la toate zarurile.

Înrudit cu zarurile era jocul de arșice, practic niște oscioare de la glezna unor animale (viței, oi). Jocul se desfăşura cu patru arşice deodată, iar valoarea cea mai mare o avea combinaţia în care fiecare din arşice arăta faţa cu un număr diferit. Valoarea de joc era unu, trei, patru și șase.

Citiți și: Un miliard de euro la jocurile de noroc – Păcănelele și pariurile online au depășit la încasări piața de soft

Tot prin cârciumi a apărut și jocul de cărți. Cunoscut de occidentali încă de prin anii 1500, pe la noi a ajuns în perioada în care militarii ruși erau staționați în Moldova. În a sa lucrare „Cum trăiau Românii”, istoricul literar Nicolae Lascu scrie că, „ în trecere prin Moldova, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, doctorul Andreas Wolf consemna că aici se juca mariage, panţarola, ghiordumul şi faraonul.

Jocurile de noroc au prins rapid, acaparând spațiul urban. Se juca acasă, la diverse întruniri, dar și în cârciumi și cafenele, ajungând chiar să fie interzise în unele zone, din cauza numărului mare de vicioși și al agresiunilor asociate.

În aceste condiții, la începutul anilor 1900, în România se impune gruparea jorcurilor de noroc în spații speciale, unde totul să se joace legal. Apăreau, astfel, cazinourile.

Acestea au existat în România încă de la începutul secolului, dar sub strictul control al statului, funcționând chiar și în perioada comunistă ca o combinație între club de noapte, sală de cinema şi sală de jocuri.

Cazinoul din Constanța

Cu o istorie pe măsura renumelui, cazinoul din Constanță rămâne unul dintre cele mai cunoscute din țară. O primă clădire a sa a fost ridicată în anul 1880, în apropierea celui existent acum, lângă Farul Genovez. Se numea Kursaal şi era construit din lemn şi paiantă.

Clădirea a rezistat până în 1891, când o furtună i-a smuls acoperișul. Autoritățile locale au decis demolarea lui, construind apoi o nouă clădire pe terenul pe care se află acum Acvariul din Constanța. Acesta era tot o construcție provizorie și a fost demolată în 1910.

Citiți și: Greu de pariat sau Poate noua legislație din industria norocului să readucă în România agențiile de talia Bet365?

Lucrările la clădirea emblematică pe care o vedem acum au început în 1908. Inaugurată oficial la 15 august 1910, aceasta a fost proiectată de arhitectul Daniel Renard, în stil Art Nouveau, în genul cazinourilor de pe Riviara franceză, și a costat 1,3 milioane de lei în banii vremii. România intra astfel în forță pe piața jocurilor de noroc, iar cazinoul devenea unul din obiectivele frecventate nu doar de turiștii străini, ci și de oamenii de afaceri de atunci.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, la cazinoul din Constanța se jucau sume uriașe, se făceau ori se pierdeau averi. Nu puține erau cazurile când faliții plecau direct spre faleză și se aruncau în mare.

După război, în anii comunismului, cazinoul a primit statutul de casă de cultură. A reintrat în circuitul jocurilor de noroc după 1990, iar în prezent se fac eforturi pentru restaurarea lui.

Micul Monte-Carlo de pe Valea Prahovei

Cazinoul din Sinaia a apărut în 1913, la inițiativa Regelui Carol I. După ce Casa Regală și-a stabilit reședința de vacanță de la Castelul Peleș, Sinaia a devenit atracție turistică, iar Carol I a decis ca în localitatea de pe Valea Prahovei să fie construit un cazino.

Acesta este o replică arhitecturală a celebrului cazino de la Monte-Carlo, realizată de cel mai cunoscut arhitect al perioadei, Petre Antonescu. Zona dedicată jocurilor putea găzdui până la 800 de persoane, majoritatea provenind din anturajul familiei regale.

Nu întâmplător, primul acționar al cochetului cazino din Sinaia a fost baronul de Marcay, acționar și al cazinoului din Monte-Carlo. În timp, cazinoul a devenit o importantă sursă de venituri pentru acţionarii săi – Eforia Spitalelor Civile şi Primăria Locală.

Preferatele de atunci ale jucătorilor erau ruleta, cărțile, țintarul, șahul și tablele. După 1945, cazinoul a fost închis și transferat Societății de Cruce Roșie, apoi Casei de Cultură a Sindicatelor, funcționând ca bibliotecă și sală de concerte. În prezent, cazinoul din Sinaia este Centru Internațional de Conferințe.

Băile Govora, cazinoul fără jucători

În istoria jocurilor de noroc din România au existat și câteva eșecuri, iar cazinoul de la Băile Govora e un exemplu ilustrativ. La fel ca în Constanța și Sinaia, și la Govora s-a mizat pe atracția turistică a zonei.

Construit după planurile primei femei arhitect din Europa, Virginia Haret-Andreescu, cazinoul a fost amplasat în parcul central al orașului. Lucrările au început în 1928, s-a făcut o inaugurare parțială în 1930, dar clădirea nu a mai fost niciodată terminată.

De construcția Cazinoului era responsabilă Societatea Govora-Călimănești, care avea să dispară odată cu răsunătorul faliment al Marmorosch Blank, una dintre cele mai vechi bănci de la nivel local.

Naționalizarea avea să-i readucă afluxul de turiști de odinioară, dar cazinoul nu reprezenta pentru autoritățile comuniste o variantă sănătoasă de relaxare, astfel că imobilul a fost transformat în cinematograf.

Loteria Română și perioada comunistă

Una dintre formele de jocuri de noroc care a rezistat încă din 1906 este Loteria Română, apărută după promulgarea de către Carol I a Legii pentru constituirea unui fond al asistenței sanitare a sătenilor.

În perioada interbelică jocurile erau organizate de biserici, iar banii nu mergeau la un singur câștigător.

Citiți și: VIDEO Adevărul Live Financiar: Cine pierde și cine câștigă pe piața jocurilor de noroc după aplicarea noii legislații

Loteria rezistă și după 1945, iar autoritățile comuniste construiesc în jurul ei industria de jocuri de noroc a epocii. Totul era oficial, iar jocurile erau diversificate.

Românii erau atrași atunci de celebrul Loz în Plic, care era vândut atât la tarabe ambulante, cât și prin restaurante sau birturi sătești. Era și una din principalele reclame ale vremii. Câștigurile urcau de la câțiva lei la autoturisme și excursii în străinătate. Mai era, apoi, jocul Loto, asemănător cu 6 din 49 de astăzi, dar și varianta de pariuri sportive, „Pronosport”

Cel mai mare câștig din istoria Loteriai Române a fost înregistrat în iulie 2013, când premiul la categoria I a fost echivalentul a 11 milioane de euro.

Extinderea în online 

După 1989, păcănelele au devenit cel mai popular joc de noroc din zonele urbane. Mulți jucători considerau că se pot îmbogăți rapid, sau că, măcar, ar putea trage o carte câștigătoare.

Acesta joc a creat o adevărată isterie, iar mulți jucători au ajuns datornici la cămătari sau și-au pus capăt zilelor. Încă de la jumătatea anilor 1990, în marile orașe au început să apară săli de jocuri, unele chiar la parterul blocurilor.

Industria s-a dezvoltat haotic, investițiile erau mari, iar câștigători erau doar cei care știau să se oprească. Proprietarii platformelor de jocuri de noroc, fie ele on sau offline, făceau bani frumoși, în timp ce statul pierdea în lipsa unei legislații coerente.

Primul mare pas avea să fie făcut în 2013, prin înființarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, care a început reglementarea pieței. Numai în ultimul an, încasările la bugetul de stat a crescut cu 70 de milioane de euro, bani din taxe de pe piața jocurilor de noroc.

Din acest an, România reglementează și platformele online, iar în urma autorizării întregii piețe a jocurilor de noroc, la bugetul de stat ar putea ajunge numai din taxa de licențiere până la 100 de milioane de euro.