Povestea corupției din România, la nivel înalt: Cum erau protejate de stat escrocheriile în perioada interbelică

„Afacerea Skoda” a fost printre cele mai răsunătoare cazuri de corupție ale perioadei interbelice după ce armata a cumpărat tunuri cu 25% mai scumpe decât în mod normal FOTO: AP
Actele moderne de corupție la nivel înalt în România se desfășoară de aproape 100 de ani, iar rețeta escrocheriilor din perioada interbelică nu este mult diferită față de modul în care fac, în prezent, trafic de influență liderii politici ori anumiți demnitari de stat.
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

În prezent, în spatele fiecărui dosar la DNA se află secretul unor afaceri care au păgubit într-un fel sau altul statul român. Instanțele fac de fiecare dată liste întregi cu pagubele produse de inculpați și cu despăgubirile pe care trebuie să le plătească aceștia.

Din păcate, sumele de bani escrocate nu s-au mai întors în totalitate în visteria statului. Aceste lucruri nu sunt unice în istoria României. Ele s-au repetat și în trecut, iar multe dintre ele au devenit cazuri celebre de corupție. În cele mai multe cazuri au fost implicați atât demnitari de rang înalt, cât și conducători ai statului, regele Carol al II – lea fiind și el pe lista celor care au sprijinit anumite afaceri dubioase de pe urma cărora România a avut de pierdut.

Printre cele mai celebre acte de corupție din perioada interbelică se numără „Afacerea Skoda” prin care s-a urmărit dotarea armatei cu armament greu, „Afacerea Armstrong-Fokker”, care a vizat tot dotarea armatei, dar de această dată cu avioane, dar nu trebuie uitate nici intervențiile marilor industriași români, Nicolae Malaxa și Max Auschnitt pe lângă camarila regală pentru a-și consolida business-urile.

O altă poveste cu iz de escrocherie a fost „Afacerea Spirtul Negru” care a debutat în 1930 după ce în Șimleul Silvaniei a fost descoperită o fabrică clandestină de alcool. Tot printre afacerile vremii nu trebuie să uităm de unul dintre cele mai mari falimente bancare din România: Marmorosch Bank.

„Afacerea Skoda”

Unul dintre cele mai răsunătoare cazuri de corupție din perioada interbelică a fost „Afacerea Skoda”. Acest scandal s-a lăsat atunci, în anii `30, cu căderea guvernului lui Alexandru Vaida-Voievod.

Citiți și: România milionarilor cu repetiție: Povestea de business a marilor averi, de la Malaxa la Ion Țiriac

Scandalul a explodat la 10 martie 1933, când, în urma unui denunț, inspectorii financiari au descins la sediul firmei Skoda din strada Batiștei din București pe motiv că această companie datora statului român impozite de 25 de milioane de lei. În timpul controalelor au fost găsite acte militare secrete care nu aveau ce căuta în birourile firmei Skoda.

Era vorba de documente referitoare la dotarea militară a României, tabela cu calibrul tuturor gurilor de foc ale armatei române, copii după majoritatea contractelor semnate de România cu alţi producători de armament, date cu privire la structura şi producţia uzinelor de armament româneşti Copşa-Cugir, precum şi alte date cu privire la siguranţa graniţelor ţării.

După această descoperire, inspectorii fiscali au anunțat Parchetul Militar, Siguranța Națională și Prefectura Poliției.Unul dintre reprezentanții uzinelor Skoda în România era polonezul Bruno Seletzki, fost ofițer în armata austro-ungară în Primul Război Mondial și „protejat” al mai multor oficiali români.

La câteva ore de la începerea perchezițiilor, aceasta au fost oprite la intervenția ministrului Justiției de atunci, Mihai Popovici care fusese contactat chiar de Seletzki.

Era cunoscut că la firma Skoda lucra chiar fiul premierului Vaida-Voievod, care era plătit cu 30.000 de lei pe lună (un salariu foarte mare pentru acea perioadă), iar scandalul putea să clatine serios Guvernul, ceea ce s-a întâmplat. Ancheta a fost deschisă la două zile de la încercarea de mușamalizare a cazului, după ce unii anchetatori au furnizat informații către ziarul Universul.

Ancheta a continuat, cu toate că au fost distruse mai multe dovezi. Cu această ocazie s-a descoperit că România achiziționase, în timp, mai multe piese de armament de la Skoda cu 25% mai scumpe decât alte produse similare cumpărate de Iugoslavia.

Statul Român avea mai multe contracte de livrare de armament cu Skoda, din 1922, 1927, 1929 și 1930. Obiectul anchetei care a scos la iveală și actele de spionaj a fost făcut de contractul semnat de statul român cu producătorul cehoslovac în 1930.

Încă din 1928 Armata română urmărea modernizarea armamentului românesc și viza achiziția de piese de artilerie grea. Prezent încă din 1922 în România, Bruno Seletzki, a reușit prin mai mulți interpuși să ofere diferite „atenții” destul de importante reprezentanților Ministerului Apărării din acea perioadă. În acel moment Armata mai purta discuții și cu uzinele Schneider din Franţa.

Totuși, în 1930 contractul pentru livrarea tuturos pieselor de artilerie grea a fost semnat cu Skoda, la un preț de 5 miliarde de lei. Prețul era extrem de mare pentru acea perioadă, însă autoritățile au anunțat că statul român făcuse o economie de 60.000 de euro. În realitate, prejudiciul adus atunci statului era de 900 de milioane de lei, aproximativ9,2 milioane de dolari. În acest caz mita și comisioanele încasate la semnarea contractului au fost estimate la 19 milioane de lei.

Citiți și: Povestea industriașului Dumitru Mociorniță, de la copilul desculț la unul dintre cei mai bogați români din perioada interbelică

Mai mult, înainte de începerea scandalului, regele Carol al II-lea fusese avertizat, printr-o scrisoare, de Regele Iugoslaviei că tunurile vândute de Skoda în România au fost cu 25% mai scumpe decât aceleași tunuri achiziționate de autoritățile de la Belgrad.

Avioane fantomă pentru aviația militară

O altă poveste legată de mari fapte de corupție din perioada interbelică vizează achiziția de avioane pentru aviația militară a României. În acest scandal este implicat prințul Carol, înainte de a deveni rege.

În 1924 Carol a fost numit inspector general al Aviației. „Din înalta funcţie pe care o deţinea, Carol obţine pentru dotarea aviaţiei militare un credit de aproximativ 500 milioane lei (circa 96,5 milioane de dolari), care trebuia să fie destinat achiziţionării unui lot de 150 de avioane de recunoaştere şi 60 de avioane de vânătoare”, arată Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat din România”.

Un lucru atrage atenția încă de la început. În oferte se arată, în primul rînd că aparatul trebuie să se afle deja în dotarea unei alte armate. La punctul umător, în aceeași ofertă apare că avionul trebuie să fie nou, neintrodus în flotila vreunui stat.

Pe acest fond, Carol, propune autorităților române discuții cu firma britanică Siskin-Armstrong, în a cărei ofertă era un avion aflat în faza de prototip și nu beneficiase nici măcar de probe de rezistență statică. Cât despre performanțele de zbor acestea erau total necunoscute.

Comisia Armatei care se ocupa de achiziția avioanelor i-au propus lui Carol efectuarea tuturoe testelor pentru achiziția aparatului propus de Siskin-Armstrong.

„Enervat că ofiţerii insistau să asigure viaţa piloţilor în carlinga unui avion complet necunoscut, Carol şi-a arătat nemulţumirea şi a început să facă presiuni asupra comandanţilor”, mai arată Alex Mihai Stoenescu.

Citiți și: Invenția care a schimbat nu doar fața automobilului: Cum a ratat România să producă Volkswagen la Craiova

În urma acestei presiuni a fost lansată comanda de 60 de avioane de vânătoare, către compania britanică, după ce Carol a decis să-l destituie și pe șeful Direcției Superioare a Aeronauticii.

În 1925 testele au arătat că avionul comandat în Marea Britanie era inutilizabil. La probele statice, una dintre aripi s-a rupt din fuselaj, iar la probele de banc erau probleme serioase la motor, arată revista Historia care citează memoriile generalului maior inginer Gheorghe Negrescu, unul din pionierii aviației române și eruo în Primul Război Mondial.

Potrivit acelorași memorii, la testele de zbor, unul dintre piloți, maiorul Sănătescu, s-a prțbușit cu avionul, după ce acesta s-a rupt în aer. Cu toate acestea, Carol nu a reziliat contractul cu britanicii și a obligat ministerul Apărării să plătească constructorului 100 de milioane de lei. Acesta nu a reușit să mai livreze însă avioane armatei. Au fost livrate, în schimb, echipamente.

„Pentru că România avea totuşi nevoie de avioane de vânătoare, a fost contractat rapid un nou lot de 50 de aeronave la firma olandeză Fokker. Curând s-a constatat că reprezentantul străin al acestei afaceri era acelaşi care angajase pentru statul român afacerea Siskin-Arm-strong. În prezenţa unui act scandalos de corupţie, Justiţia îşi declanşează acţiunea, şi membrii reţelei de afaceri, între care şi mulţi ofiţeri, sunt arestaţi”, sintetizează Alex Mihai Stoenescu finalul acestei povești cu iz penal.

Carol scapă de anchetă după ce a plecat în Italia, însă s-a întrors la tron în 1930, dar cazul părea că a fost total uitat.

Șpăgile regale ale lui Malaxa și Auschnitt

O altă poveste a perioadei interbelice, îi aduce în prim-plan pe marii industriași ai vremii, Nicolae Malaxa și Max Auschnitt. Cei doi oameni de afaceri ai vremii erau în contnuă cocurență pentru a deține puterea. Lupta dintre cei doi se ducea și prin mită, trafic de influenșă, dar și comandarea de articole plătite în presă pentru discreditare reciprocă.

Pe fondul începerii celui de al Doilea Război Mondial, România era interesată să-și ridice capacitatea militară. Cum cei doi erau cei mai puternici industriași ai vremii, Malaxa cu fabrica de la București care îi purta numele și Auschnitt cu uzina de la Reșița, erau în concurență continuă pentru câștigarea unor contracte bănoase cu statul.

Cei doi făceau eforturi de a intra sub influența camarilei regale și a Elenei Lupescu pentru a interveni pe lângă Carol al II-lea. Un episod din 1931 arată cum cei doi i-au „mulțumit” în felul lor regelui pentru ajutorul dat industriei românești.

Cei doi i-au „dăruit” regelui o geantă burdușită cu bani. „Majestate, industria grea vă este profund recunoscătoare pentru tot ce aţi făcut şi vă roagă să primiţi această sută de milioane de lei, ca o modestă contribuţie pentru operele de asistenţă socială ale Palatului”, scrie Ioan Scurtu în Istoria românilor în timpul celor patru regi.

Citiți și: De la Malaxa și IMS, la Oltcit și Duster: povestea pieței auto din România

Cunoscute mai sunt și partidele de poker care aveau loc în București sau la Sinaia, unde regele și apropiați ai săi câștigau sume mari de bani de la cei doi industriași. În 1939, însă, pe fondul puternicului curent antisemit, Malaxa plătește unele articole de discreditare a lui Auschnitt.

Pe acest fond, Auschnitt, a căzut în dizgrațiile lui Carol al II-lea, iar în 1939 este condamnat la șase ani de închisoare. El scapă însă în 1942, după ce sentința este comutată în muncă silnică în interesul comunității, muncă pe care o face în fostele sale fabrici.

Din tot acest război al tatonărilor Malaxa a ieșit câștigător, însă naționalizarea avea să-l lase și pe el fără averea dobândită prin toate mijloacele pe care le-a avut la dispoziție.

Falimentul Marmorsch Blank

Unul dintre cele mai mari falimente bancare din România a fost cel al Marmorsch Blank. Înființată încă din 1848 instituția a purtat numele „Banque de Roumanie” și era condusă de Iacob Marmorosch.

În 1863 Iacob Marmorosch se asociază cu Mauriciu Blank iar denumirea băncii se schimbă în Marmorosch Blank. Ascensiunea băncii a fost favorizată de relațiile pe care le avea Marmorosch cu reprezentanți ai filialei din România ai Băncii Imperiale Otomane. Astfel Marmorosch Blank devine activă la mai multe proiecte din acea perioadă.

După Războiul de Independență, Marmorosch Blank devine unul din principalii finanțatori ai proiectelor de utilitate publică. În timp, banca s-a implicat și în finanțarea unor mari proiecte industriale din țară.

După ce a participat la mai multe proiecte de investiții, în 1920, Marmorosch Blank devenea cea mai puternică bancă din România. În 1923 avea să fie inaugurat Palatului Băncii Marmorosch Blank, de pe strada Doamnei, din Capitală. Banca avea zeci de sucursale în străinătate, la paris, Viena, New York, Istanbul.

La jumătatea anilor `20 banca începe să aibă probleme, după ce Aristide Blank, fiul lui Mauriciu a investit mai mulți bani în terenuri din jurul Capitalei. Crahul financiar din 1929 a lăsat banca fără o mare parte din lichidități, după ce mai mulți deponsnți și-au lichidat depozitele. În 1931 banca ajunge în incapacitate de plată și în stare de faliment.

În acest moment intervine statul, care prin Banca Națională încearcă să ajute Marmorosch Blank. La acea vreme, BNR a preluat o parte din debitele Marmorosch Blank, dar i-a acordat și concesiunile de desfacere a tutunului și sării.

Citiți și: Guban Timișoara: Povestea unui brand care rezistă de 78 de ani și a trecut prin trei regimuri

Pentru a face rost de lichidități, mai multe terenuri ale băncii din nordul Capitalei au fost vândute, iar printre cumpărători s-au aflat și instutuții ale statului care au făcut achizițiile sub directa influență a unor demnitari de rang înalt.

Toate aceste „injecții” din partea statului făcut ca banca să mai reziste până în 1948, la naționalizare, când a fost desființată.

Contrabandă cu iz de alcool

O altă afacere celebră a perioadei interbelica a fost cea numită „Spirtul negru”. În acest scandal a fost implicat președintele Sindicatului spirtului de la acea vreme, Mihail Cengesi.

Scandalul a plecat de la neplata unor taxe la care era supusă producția de alcool. Toată povestea a început în 1930. După mai multe controale a fost descoperită o fabrică ilegală de spirt în Șimleul Silvaniei. Ancheta a arătat că în afacere era implicat Mihail Cengesi , care , ajutat de mai mulți oameni influenți ai vremii a reușit să pună la punct o rețea paralelă cu cea legală de distribuție de alcool.

Rețeaua clandestină a reușit să vândă alcool nu doar în România, ci și în Ungaria și Cehoslovacia. Urmare a acestui scandal, Cengesi este arestat și condamnat la opt ani de închisoare, însă reprezentanții autorităților care i-au oferit ajutor au scăpat cu pedepse minore, ori au ieșit basma curată.

Tot scandalul început în 1930 a fost declanșat de o anchetă care fusese publicată în ziarul „Dimineața”.

 

 

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone