Marele prieten Putin de la Răsărit – care ar putea fi avantajele Greciei din apropierea de Rusia

Premierul grec, Alexis Tsipras alături de președintele Rusiei, Vladimir Putin FOTO: AP
Premierul grec, Alexis Tsipras s-a întâlnit miercuri (8 aprilie) cu preşedintele rus, Vladimir Putin, iar apropierea Greciei de Moscova a generat temeri că guvernul de stânga al lui Tsipras se îndreaptă către Est în căutarea de surse alternative de finanţare pentru a evita falimentul. Asta pe fondul unei mai vechi apropieri dintre cei doi lideri.

Cotidianul Kommersant a citat o sursă din cadrul Guvernului rus, marţi, care a afirmat că în cadrul întâlnirii de azi ar urma să se discute și despre o eventuală linie de credit. “Suntem dispuşi să luăm în considerare oferirea unei reduceri la gaz Greciei: preţul este legat de costul petrolului, care a scăzut semnificativ în ultimele luni”, a declarat sursa citată. “Suntem, de asemenea, dispuşi să discutăm posibilitatea acordării unor noi împrumuturi Greciei. Dar în acest caz suntem interesaţi de avantaje reciproce – în special ca Rusia să primească anumite active în Grecia”.
Sursa nu a explicat despre ce active este vorba, dar presa rusă a anunţat că printre ele s-ar putea număra compania greacă de gaz DEPA. Active în cadrul operatorului feroviar TrainOSE şi porturilor maritime din Atena şi Salonic ar fi, de asemenea, vizate.

Deși oficial este respinsă ideea preluării finanțării Greciei de către Rusia, neoficial se vorbește despre încercarea lui Tsipras de a pune presiune pe oficialii europeni pentru a-i acorda sprijin financiar. Or, oficialii europeni se tem că orice împrumut acordat de Rusia Greciei ar putea convinge Atena să se opună sancţiunilor împotriva Kremlinului în legătură cu Ucraina.

Citiți și: Syriza și restul lumii – cum se vede Europa după alegerile din Grecia

În afară de credit şi reduceri la preţul gazelor, Kremlinul ar putea oferi Greciei ridicarea praţială a restricţiilor privind importul de alimente în schimbul susţinerii unei linii proruse, mai ales că Grecia a fost afectată foarte puternic de interzicerea exportului de fructe în vigoare din august. Dar Comisia Europeană a sugerat că se opune oricărui acord greco-rus pe tema alimentelor, afirmând că toate ţările europene ar trebui tratate la fel.

Moscova este cel mai mare partener comercial al Greciei în ceea ce priveşte gazele. Ministrul grec al Energiei a invitat companiile ruse să exploreze resursele de gaz natural şi petrol de pe coasta de est a ţării. În schimb, Grecia şi-a manifestat dorinţa de a sprijini planul Kremlinului de a construi o nouă conductă prin Turcia, cunoscută sub numele de “Turkish Stream”.

După ce Syriza – partidul de extremă stângă condus de Alexis Tsipras – a câștigat alegerile din Grecia, mulți s-au concentrat pe impactul pe care eventuala ieșire a Greciei din zona euro l-ar avea asupra uniunii monetare și, în general, asupra economiei europene. Totuși, la fel de important este cum va afecta victoria lui Tsipras politica externă a Uniunii Europene, în special în ce privește relația UE cu Rusia și vecinii acesteia.

Adevărul Financiar oferea, încă de la sfârșitul lui ianuarie, câteva semnale ale apropierii dintre Tsipras și Putin:

  1. Membrii Syriza din Parlamentul European au votat împotriva Acordului de Asociere cu Ucraina, semnat în toamna lui 2014 de majoritatea statelor UE. Syriza s-a abținut de la vot pentru acorduri similare cu Georgia și Moldova, și nu și-a oferit suportul pentru rezoluția care condamna decizia Rusiei de închidere a organizației pentru drepturile omului Memorial.
  2. Syriza s-a opus și celor două rezoluții recente prin care Parlamentul European urmărea înăsprirea sancțiunilor asupra Moscovei, condamnând acțiunile Rusiei în Ucraina: anexarea Crimeei și suportul pe care Kremlinul îl oferă separatiștilor din estul Ucrainei. Partidul s-a opus chiar și unui proiect de lege care viza cooperarea Uniunii Europene cu Ucraina în domeniul științei și tehnologiei. Și care a fost singura temă pe care a favorizat-o Syriza în Parlamentul European? Păstrarea schimburilor comerciale dintre UE și Moldova.
  3. Acum, marea întrebare este cum va răspunde o Grecie condusă de Alexis Tsipras – noul premier al țării – la sancțiunile pe care UE deja le-a impus Rusiei. Pentru că decizia de blocare a conturilor și activelor separatiștilor din Ucraina și politicienilor ruși trebuie revizuită în luna martie, iar sancțiunile economice care privesc sectorul financiar și industrial din Rusia trebuie rediscutate pentru prelungire în iunie și iulie. Toate statele membre trebuie să fie de acord pentru ca măsurile să poată fi continuate. Și judecând după recentele comentarii ale lui Tsipras, Grecia pare pregătită să rupă consensul.
  4. Tsipras a spus în mai multe rânduri că sancțiunile economice asupra Rusiei fac rău Europei, iar Costas Isychos, purtătorul de cuvânt al Syriza pe probleme externe lăuda, toamna trecută, “contraatacurile impresionante” ale rebelilor din estul Ucrainei, susținuți, după toate probabilitățile, de la Moscova. Însuși Tsipras și-a declarat suportul pentru referendumul din teritoriile ocupate de separatiști, alegeri nerecunoscute la nivel internațional.
  5. Chiar și înainte de victoria Syriza la alegerile parlamentare din Grecia, guvernul elen privea cu jumătăți de măsură sancțiunile aplicate Rusiei. Schimburile comerciale dintre cele două țări valorau șapte milioane de euro în 2013, iar prăbușirea rublei ar putea să-i descurajeze pe turiștii ruși care intenționau să ajungă pe frumoase insule grecești în viitorul apropiat. Pentru o țară care depinde așa de mult de banii din turism, miza e cu atât mai importantă.
  6. Într-o lume politică în care coincidențele sunt mai rare decât zăpada la Atena, prima întâlnire diplomatică al lui Tsipras de după numirea sa în fotoliul de prim ministru a fost cu Andrey Maslov, ambasadorul rus la Atena.
  7. În plus, Alexis Tsipras, care este un admirator declarat al revoluționarului marxist Ernesto Che Guevara, botezându-și băiatul Ernesto, după El Comandante, este încă un simpatizant al lui Vladimir Putin, după premierul Viktor Orban, care caută să conducă Ungaria după modelul unei democrații ne-liberale. Și unde-s doi…

Până de curând, Grexitul a fost mai degrabă o știre speculativă, pe surse, conform căreia premierul Tsipras ar pregăti naționalizarea sistemului bancar și reintroducerea monedei naționale (noua drahma) pentru a achita din datoriile statului în cazul în care nu mai primește alți bani de la Troika. Asta până când un oficial grec, citat de presa internațională, a declarat nici mai mult nici mai puțin că: „Suntem un guvern de stânga. Dacă trebuie să alegem între a ne achita de datorie față de FMI sau față de propriul popor, nu vom sta pe gânduri”. Și este pentru prima dată când planul care să includă ieșirea din zona euro este recunoscut de un reprezentant al guvernului de la Atena.

Citiți și: Bunăvoința vine de la Moscova – ce favoruri vrea să facă Putin Greciei

Eforturile de salvare a economiilor europene afectate grav de criza creditelor suverane prin acordarea de linii de finanțare de urgență de la instituțiile specializate, FMI, BM și UE s-au dovedit un fiasco în cazurile extreme, iar scopul lor – acela de a facilita accesul pe piața financiară internațională în condiții acceptabile ale dobânzii – nu a fost atins. În schimb, țările aflate în criză, mai ales Grecia, au devenit și mai dependente de liniile de finanțare de supraviețuire acordate de creditorii instituționali.

Spre deosebire de alte state care au traversat crize financiare similare, precum Argentina sau Mexic, Grecia nu a avut posibilitatea devalorizării propriei monede pentru a redeveni competitivă prin ieftinirea serviciilor și bunurilor și în acest mod să-și crească valoarea exporturilor. Cu alte cuvinte, problema Greciei pare a fi una generată de o criză cauzată de moneda proprie, dar se comportă ca și cum ar avea o problemă cu nivelul datoriei contractată în valute străine.

Țărilor europene care s-au scufundat în criza datoriilor suverane li s-au administrat tratamente neadecvate, care le-au afundat și mai mult în recesiune. În loc ca restartarea economiei să aibă loc prin restructurarea datoriei, inflație, controlul capitalurilor și alte forme de politici fiscale, s-a mers pe ideea ca la datoriile făcute în timpul boomului economic să fie adaugate altele noi în speranța că respectivele state vor ieși aproape cu de la sine putere din criză. Din nefericire, volumul datoriei totale a atins niveluri nesustenabile, iar continuarea procedurilor de finanțare nu face decât să prelungească agonia în care se zbat țările respective.

Grecia se află încă departe de un acord care să-i asigure fondurile necesare rostogolirii datoriilor sale. Oficiali ai guvernului de la Atena au declarat sub protecția anonimatului că în visterie nu vor exista banii pentru plata tranșei a împrumutului FMI de pe 9 aprilie.