Mai mic înseamnă mai bine: care sunt principalele cauze ale scăderii inflației?

Inflația în 2014 a ajuns la minimul istoric al ultimilor 25 de ani: 0,83%. Stabilitatea prețurilor e, în sine, un lucru bun, dar scăderea lor (deflație) poate fi un mic dezastru.

Ieftinirea petrolului, producția agrcolă bună sau stabilitatea cursului au contribuit la menținerea indicelui prețurilor de consum la un nivel relativ constant în 2014. Altfel spus, de anul trecut, economia României a intrat într-o epcocă de stabilitate monetară, iar tendința va continua cel puțin și anul acesta. Cu o singură condiție: să avem o vară fără secetă. Spre comparație, la începutul anilor ’90, inflația se măsura în numere cu trei cifre. Acum, însă, inflația a scăzut chiar și sub ținta vizată de BNR – 2,5% pe an, (plus, minus 1%).

Totuși, dacă inflația va intra pe teriotoriu negativ, adică dacă prețurile vor începe să scadă (deflație), mai binele va deveni dușmanului binelui: datoriile se vor scumpi, iar creșterea economică va fi pusă în pericol.

Adevărul Financiar Inside: Care sunt cauzele dezinflației?
  1. Prețul petrolului a scăzut cu 40% în ultimele șase luni ale anului trecut, pe fondul isteriei petrolului de șist din Statele Unite și refuzului Arabiei Saudite de a scădea producția proprie. Temperarea creșterii economice a Chinei a contribuit, la rândul său, la scăderea cererii globale de petrol, iar unul dintre efecte a fost ieftinirea petrolului. Fenomenul a continuat și în 2015, prețul unui baril de petrol scăzând sub 50 de dolari față de o medie de 110 de dolari în 2013-2014.
  2. Anul trecut a fost unul bun din punct de vedere agricol. Producția de grâu (7,4 milioane de tone) s-a apropiat de maximele istorice, România ocupând locul 5 în UE cu 1% din producția mondială. Producția de porumb s-a ridicat la 11,3 milioane de tone, ceea ce plasează România pe locul doi european la acest capitol. O ofertă ridicată de produse agricoile a dus la o scădere a prețurilor produselor alimentare cu 0,4%.
  3. Embargoul asupra importului de produse alimentare din UE și SUA, impus de Federația Rusă în ultimele cinci luni, a dus la ieftinirea alimentelor din spațiul eurpopean. ING a estimat pierderile embargoului rusesc la 6,7 miliarde de euro și 130.000 de locuri de muncă. Producătorii din industria laptelui și cărnii s-au plâns în repetate rânduri că au fost nevoiți să scadă prețurile, pentru a rămâne competitivi, sub limita rentabilității.
  4. Cursul leului în raportul cu euro a fost realtiv constant anul trecut: a început și a terminat anul 2014 la același nivel – 4,48. Ce-i drept, leul s-a devalorizat în raport cu dolarul, însă importurile în moneda americană (în special, petrol și gaze) nu sunt semnificative. Anul trecut, importurile de gaz de la Gazprom au fost de 11% din necesarul total.

România a avut deflație doar o singură lună (decembrie) și este posibil ca această experiență să se repete în primul trimestru pe fondul scăderii prețului petrolului și al gazelor naturale. Dacă fenomenul deflaționist ar continua, lucrurille s-ar înrăutăți din cel puțin două puncte de vedere:

  1. Datoriile companiilor și ale persoanelor fizice s-ar scumpi, pentru că veniturile vor fi tot mai mici. Dacă o companie care vinde acum un produs cu zece lei având un profit de un leu ar fi nevoită să ieftinească produsul sub nouă lei va intra pe pierdere, deci nu-și va mai putea rambursa datoriile. Cât despre persoanele fizice, acestea ar fi în pericol de a-și pierde locurile de muncă dintr-o nevoie a companiilor de a-și scădea costurile.
  2. Creșterea economică ar fi pusă în pericol (Banca Mondială a scăzut deja estimările de creștere de la 3,2% la 2,9%) pentru că, în astfel de împrejurări, consumatorii își amână decizia de consum, iar profitabilitatea companiilor scade sau intră pe pierderi pentru menținerea competitivității. Această amânare este exact reflexul în oglindă din timpul inflației, când consumatorii se înghesuie să cumpere pentru a evita devalorizarea banilor.