Lista mândriei naționale: antreprenorii și managerii de succes din diaspora românească

În 2011, George Iacobescu, directorul Canary Wharf din Londra, a fost făcut Cavaler de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii FOTO: Guliver / Getty Images
Poveștile Mădălinei Seghete, tânără antreprenoare din Silicon Valley, și a lui Sir George Iacobescu, plecat în Marea Britanie în anii '70, sintetizează foarte bine istoria diasporei românești de business: specialiștii au loc de ambele părți ale Oceanului, în timp ce antreprenorii s-au orientat mereu spre Statele Unite.

În ultima perioadă, știrile despre disapora au trecut de la serialul difuzat de Channel 4 despre imigranții români din Marea Britanie la cele despre incendierea mașinilor mai multor români stabiliți la Roma.

Aproape simultan, dar fără succes de rating, doi români din generații și lumi diferite au fost protagoniștii unor altfel de evenimente: Mădălina Seghete a reușit să atragă o finanțare de 15 milioane de dolari pentru o aplicație mobilă creată împreună cu ceilalți fondatori ai companiei Branch Metrics, în timp ce Sir Iacobescu (foto sus), șeful Canary Wharf, celebrul centru de afaceri din Londra, a încasat aproape 4 milioane de lire sterline pentru acțiunile deținute la grupul care operează districtul financiar.

Cei doi sunt reprezentativi pentru zonele în care s-a concentrat diaspora românească din segmentul antreprenori/businesss: de o parte Statele Unite, care continuă să atragă tinerii din IT cu valențe antreprenoriale, de cealaltă parte Bătrânul Continent, unde și-au clădit carierele o sumedenie de specialiști români, cei mai mulți ingineri și finanțiști. Spus altfel, tocmai particularitățile celor două tipuri de economii au construit destine diferite.

seghete_madalina.jpg
Mădălina Seghete a atras o finanțare de 15 milioane de dolari pentru compania sa foto: pagina personală de Facebook

 

Totodată, cele două povești construiesc imaginea generațiilor diferite pe care Seghete și Iacobescu le reprezintă. Dacă Modălina Seghete aparține generației tinerilor care au emigrat în America la începutul anilor 2000, atrași tocmai de explozia Internetului și de efervescența mediului antreprenorial, Sir George Iacobescu (69 de ani) întruchipează generația emigranților din perioada dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, oameni care au căutat mai degrabă să își continue specialitățile în țările europene de adopție, economii așezate, dominate de marile corporații și mai degrabă închise, greu accesibile antreprenorilor.

Iacobescu, ridicat la rang de cavaler de Regina Elisabeta, în anul 2011, a emigrat inițial în Canada, unde a lucrat tot în domeniul imobiliar. La Londra a ajuns abia în 1988, cu un mandat clar: construirea proiectului Canary Wharf. Și acum, Iacobescu conduce societatea care administrează Canary Wharf din poziția de președinte și director general. Presa britanică (The Guardian) anunța, la sfârșitul lunii ianuarie, derularea unei tranzacții prin care Fondul Suveran din Qatar, care deținea 30% din Songbird, firma care controlează cartierul de business londonez, prelua controlul asupra companiei conduse de Iacobescu, omul creditat cu cel mai important rol în succesul Canary Wharf.

Mădălina Seghete, o româncă plecată la studii în Statele Unite acum 14 ani, şi alţi trei asociaţi ai săi din firma Branch Metrics Inc, din Palo Alto – California, au uimit recent lumea aplicaţiilor pentru telefoane inteligente cu o tehnologie „deep linking”. Printre altele, tehnologia permite accesul în documentele postate prin alte aplicaţii, chiar dacă acestea nu sunt instalate pe terminalele utilizatorilor finali. Curând, Branch Metrics îşi va propune expansiunea în Europa, cu care ocazie ar putea deschide un birou şi în România.

Săptămâna trecută, firma Mădălinei şi a asociaţilor ei a reuşit să atragă o finanţare de tip venture capital în valoare de 15 milioane de dolari, pentru dezvoltarea produsului lor de tip deep links, deja cerut de zeci de dezvoltatori de alte aplicaţii mobile. Valoarea companiei lor este estimată la peste 75 de milioane de dolari.

Harta generațiilor din America

În Statele Unite – unde harta generațiilor e mai variată – primii români au fost muncitorii din industria auto de la Cleveland, ajunși în SUA la începutul secolului trecut, au urmat inginerii de hardware, în anii ’70-’80, ulterior softiștii și, mai nou, tinerii axați pe businessuri în rețele sociale, ca Mădălina Seghete și alții ca ea.

Silicon Valley nu este doar patria specialiștilor în tehnologie, deși poveștile lor de succes ajung să fie cele mai notorii. Însă trebuie menționat că românii din Silicon Valley (circa 20.000) sunt, în marea lor majoritate intelectuali – unii de vârf – care lucrează în domenii precum high-tech, avocatură, servicii financiare, real-estate sau educație. Nu toți au căutat aventura antrprenoriatului, preferând alt tip de succes.

Unul dintre acești oameni este Gabriel Marcu (57 de ani), cel care conduce departamentul de culori al Apple și care deține peste 20 de brevete de invenție pentru compania americană. Marcu, care a lucrat la toate produsele care au consolidat legenda Apple –  iMac, iPod, iPhone sau iPad – a ajuns la Cupertino în 1996, într-o perioadă în care compania avea prea puțin din strălucirea de azi.

marcu.jpg
Gabriel Marcu este inginerul responsabil cu culorile de la Apple foto: Adevărul

 

Marcu a plecat din România la începutul anilor ’90, după ce a lucrat la Institutul de Tehnică de Calcul din București și în două firme tehnologice din Japonia. A asistat la toate transformările radicale pe care le-a suferit compania și a rămas până în prezent unul dintre cei mai buni specialiști, adică expertul intern al Apple în culorile ecranului. Într-un interviu din noiembrie 2011 povestea că, de fiecare dată când un utilizator deschide un computer Mac și zâmbește în fața ecranului strălcuitor, parcă îi zâmbește lui. Este genul de satisfcație specifică unui inginer care și-a dedicat toată viața cercetării.

Un altul exemplu de specialist este Radu Bârsan (61 de ani), CEO al companiei tehnologice RIO. Bârsan este o combinație între executiv și investitor, ambele calități fiind construite pe structura unui inginer cu două doctorate la activ.

Ajuns în America în 1990, Bârsan a avut un prim job în Ohio, ca inginer de proiect, ulterior ocupând funcții de conducere în mai multe companii publice și private: Phaethon Communications, Cirrus Logic, AMD și Cypress Semiconductor. Este CEO al producătorului de lasere Redfern Integrated Optics ( RIO) din 2001, are două doctorate (Belgia și România), a publicat două cărți în România și alte 50 de lucrări tehnice, și deține 17 patente înregistrate în America. Bunicii săi s-au stabilit în Statele Unite la începutul secolului trecut, când primii emigranți de la noi se așezau la Cleveland (Ohio), atrași de salariile bune care se plăteau în industria metalurgică.

În acea perioadă a început cu adevărat istoria românilor din Silicon Valley. Desigur, unii veniseră mai devreme – milionarul George Haber (61 de ani) și alții ca el au emigrat la jumătatea sau finalul anilor ’80. O parte au venit după liceu pentru studiile universitare, deci vorbim de o generație care avea aproape 20 de ani la revoluția din decembrie 1989.

haber.jpg
George Haber își menține renumele de cel mai bogat român din America FOTO: Adevărul

 

George Haber a început să creeze companii în urmă cu aproape două decenii, la doar cinci ani după ce a ajuns în Silicon Valley.

În ultimii șase ani s-a preocupat de cea mai recentă investiție, CrestaTech, după trei exit-uri de succes. Haber a făcut primul start-up, CompCore Multimedia, în 1993, iar ultimul exit – Moblygen – s-a petrecut în 2008. Născut la Oradea într-o familie de evrei, George Haber a emigrat în Israel unde a urmat cursurile universității politehnice Technion, a ajuns în California în 1988 și a lucrat ca inginer la SUN – pe atunci o vedetă tehnologică. Din 1993, cofondează start-up-uri pe care le vinde unor jucători strategici.

Cu 26 de dolari în buzunar

Alt antreprenor român ajuns în SUA foarte devreme este Christian Gheorghe. Parcursul său este spectaculos și inspirațional. Dacă-ți plac numerele, afli că Gheorghe a plecat în Statele Unite în 1990, cu 26 de dolari în buzunar, și – după mai multe afaceri fondate, dezvoltate și vândute – a ajuns milionar în dolari. Sigur, între mărunțișul de la început și milioanele de acum au existat moteluri ieftine și joburi obișnuite, cum e cel de șofer de limuzină. În perioada lui de șofer avea să-l întâlnească pe Andrew Saxe, împreună cu care a fondat prima sa companie – un pionier în lumea pe care o numim azi Big Data. Au urmat alte două start-up-uri și tot atâtea exit-uri, ultimul aducându-i 500 de milioane de dolari.

gheorghe
Șofer de limuzină: primul job american al lui Christian Gheorghe, fondatorul Tidemark foto: Adevărul

 

Gheorghe lucrează acum la a patra sa afacere, Tidemark, care se ocupă cu analiza datelor financiare. Interfața este desenată să semene cu interfața Siri, și este foarte intuitivă: oamenii de afaceri o pot folosi fără ajutorul specialiștilor IT – tot ce trebuie să facă este să întrebe soft-ul care-i problema cu afacerea lor, sau ce schimbări ar produce lansarea unui nou produs, angajarea unor noi colegi ș.a.

După nici doi ani de la lansare, Tidemark avea aproape 50 de clienți și reușise să atragă peste 90 de milioane de dolari în Sillicon Valley.

Se poate cu mai puțini bani

Și tinerii de azi au date similare și excelează în domeniile lor, însă din ce în ce mai mulți se remarcă ca antreprenori mult mai rapid.

Pesemne că acum este mai ușor să pornești un start-up în Vale decât era acum 20 sau 30 de ani, mai ales că tinerilor de azi le trebuie mai puțini bani decât celor de ieri pentru a-și pune în practică ideea.

Dacă ne referim strict la antreprenorii români din Silicon Valley, pe lângă pragul investițional a scăzut semnificativ și vârsta la care se obține primul mare succes. Antreprenori precum George Haber (cel mai vizibil antreprenor de origine română din Silicon Valley) sau George Roth, care au ajuns în America în anii ’80 – ’90 și-au făcut propriul business când trecuseră de 30 de ani. În unele cazuri succesul a venit 10 ani mai târziu. Spre deosebire de ei, acum lucrurile se petrec la o vârstă mult mai precoce.

Mircea Pașoi și Cristian Strat au 25, respectiv 26 de ani, și deja și-au trecut în palmares primul exit: au vândut compania Summify către rețeaua de socializare Twitter, acum trei ani. Mai mult decât atât, se gândesc la următoarea afacere.

pasoistrat.jpg
Mircea Pașoi (stânga) și Cristian Strat s-au urcat la timp pe valul rețelelor sociale foto: Adevărul

 

Spre comparație, George Roth (57 de ani), unul dintre cei mai cunoscuți antreprenori români din Statele Unite, a plecat din țară în urmă cu peste 20 de ani, a creat în Statele Unite o companie de software – Recognos – care folosește mână de lucru din România. Ramura locală a Recognos a fost creată în 2000, iar compania avea în rumă cu câțiva ani opt angajați în Statele Unite și 60 în România. Recognos, care face software pentru insitituții financiare și alte platforme de investiții, are venituri cumulate în SUA și Rmânia de 4,5 – 5 milioane de dolari pe an. Summify avea cinci angajați în momentul vânzării și niciun cent venituri.

Continuând paralela, tehnologiile în care investeau antreprenorii de ieri erau capital intensive. Haber și Sorin Cișmaș, partenerul său de afaceri, dezvoltau procesoare grafice sau tehnologii de compresie grafică (deci hardware și software), în vreme ce Pașoi și Strat s-au orientat către zona rețelelor sociale: Summify oferea utilizatorilor un serviciu de ”scanare” a celor mai relevante ”story-uri”, în funcție de aria de interes a fiecăruia, din rețelele sociale.

În același spațiu al social media se mișcă și start-up-ul unei alte tinere antreprenoare (25 de ani), Anda Gânscă. La începutul lui 2012, Anda lansa, împreună cu Stepha­nie Volftsun, Knotch – o reţea socială „pentru opinii“ sau, așa cum o descria tânăra clujeancă, un fel de termometru pentru sentimente: un instrument vizual care permite utilizatorilor să înregistreze rapid opinia lor despre un subiect prin selectarea unei culori care variază de la roșu aprins (extrem de pozitiv) la albastru închis (extrem de negativ), cu alte nouă nuanțe de sentiment între ele.

Altfel spus, antreprenorii români din Silicon Valley se împart în cei care și-au început afacerile în anii ’90 – precum George Haber – și cei care s-au manifestat mai ales în ultimii cinci ani, cu Mădălina Seghete în prim-plan, ca ultimul succes confirmat de investiția atrasă în afacerea pe care a cofondat-o, în timp ce poveștile românilor din mediul de business european sunt mult mai rar antreprenoriale. Asta dacă Sir George Iacobescu nu va investi o parte din cele 3,8 milioane de lire sterline într-o sumă de start-up-uri…