FMI vrea ca Fiscul să negocieze legea cu multinaţionalele în privinţa preţurilor de transfer. „Instanţele nu sunt cel mai bun loc de rezolvare a diferenţelor“

Fiscul a acuzat recent mai multe multinaţionale de evitarea plăţii taxelor prin mecanisme de transfer de preţuri sau diverse tertipuri de diminuare a bazei de impozitare FOTO: Mediafax
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) trebuie să poată negocia înţelegeri cu contribuabilii, pentru că „instanţele nu sunt cel mai bun loc de rezolvare a diferenţelor“, arată un raport realizat de către Fondul Monetar Internaţional privind activitatea Direcţiei Generale Mari Contribuabili.
Share on Facebook0Share on Google+1Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

„Este necesară posibilitatea de a negocia înţelegeri cu contribuabilii pe marginea ajustărilor fiscale, cu controale de integritate. ANAF trebuie să poată încheia înţelegeri, acolo unde este cazul, mai ales că numărul de cazuri de transfer al profiturilor creşte. Instanţele nu sunt cel mai bun loc de rezolvare a diferenţelor de opinii pe marginea corectitudinii ratelor economice de randament al funcţiilor, activelor sau riscurilor, sau pe marginea evaluării proprietăţii intelectuale aflate în diferite ţări“, scriu experţii FMI, în raportul redactat în luna mai.

„Raportul de asistenţă tehnică privind Îmbunătăţirea Administrării Riscului de Conformare pe care îl prezintă Marii Contribuabili“ a fost întocmit în urma vizitei experţilor Fondului Monetar Internaţional în România, din perioada 7-21 aprilie 2016.

FMI menţionează că administraţiile fiscale avansate pe plan mondial au adeseori un Panel de Încheiere de Înţelegeri, format din experţi interni şi externi – cu o integritate recunoscută, cum ar fi judecători reputaţi ce s-au pensionat din activitate – care recomandă încheierea sau nu a unei înţelegeri prin negociere cu un contribuabil. „Această posibilitate de a încheia înţelegeri este parte integrantă a avansării pe calea metodelor moderne bazate pe risc de administrate a conformării. (…) O opţiune alternativă şi mai costisitoare pentru România ar fi aceea de a înfiinţa şi dota cu resursele adecvate un Tribunal Fiscal care să poată adjudeca în cazurile de transfer prin preţuri“, arată raportul FMI.

Evaziunea prin „preţuri de transfer“

Problema preţurilor de transfer sau utilizarea „proprietăţii intelectuale“ pentru reducerea bazei fiscale este esenţială deoarece prin astfel de metode se ajunge la plata unor impozite mai mici pe profit.

Recent, ANAF a acuzat o multinaţională din domeniul farmaceutic, căreia nu i-a dezvăluie numele, că a cauzat un prejudiciu de 44,5 milioane de lei statului prin sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA).

La începutul acestui an, presa a scris de cazurile altor multinaţionale prinse cu mâţa-n sac de Fisc, respectiv retailerul francez Carreefour şi grupul farma Zentiva. Pentru Carrefour, ANAF a stabilit obligaţii fiscale suplimentare în valoare de 34,4 milioane de lei, în vreme ce la Zentiva s-au găsit pagube la buget de 33,4 milioane de lei.

În fine, şi Petrom are un diferend cu Fiscul, în privinţa unei sume de 120 de milioane de lei, ca urmare a folosirii de către grupul petrolier unui offshore situat în Insula Man. Astfel, la sesizarea Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF, companiei petroliere i-a fost deschis un dosar penal (357/D/P/2015) încă din 2015 de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) pentru evaziune fiscală.

„Intervenţiile“ din partea ambasadorilor

Recomandările privind „înţelegerile“ dintre Fisc şi companii vin în contextul în care Gelu Diaconu, fostul şef al ANAF, acuza în lunile din urmă că o serie de ambasadori făceau presiuni pentru o serie de oameni de afaceri. „Adevărul“ a relatat ulterior că era vorba despre ambasadorul Olandei, care făcea lobby pentru omul de afaceri Rami Ghaziri.

Acesta a fost trimis în judecată, alături de alte persoane, pentru constituirea unui grup infracţional organizat, evaziune fiscală în formă continuată şi spălare de bani în formă continuată, prejudiciul fiind calculat de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) la 25 de milioane de euro.

Scandalul Apple şi impozitul pe profit

Impozitul pe profit este, de altfel, în centrul recentului scandal dintre Apple şi Comisia Europeană, după ce Apple a folosit o serie de subsidiare din Irlanda pentru a-şi reduce impozitele până la doar 0,005%, în condiţiile în care impozitul pe profit este 12,5% în Irlanda. Astfel, Executivul comunitar a ordonat Irlandei să recupereze impozitele neplătite pe ultimii zece ani de Apple, ceea ce înseamnă 13 miliarde de euro.

Inspectorii ANAF să fie protejaţi

De asemenea, raportul mai spune că Fiscul trebuie să îşi protejeze angajaţii de acuzaţii nejustificate, pentru că frica de a greşi generează în prezent o „paralizie“ în rândul inspectorilor.

Astfel, experţii FMI recomandă Fiscului românesc să-i protejeze mai bine pe inspectori. „Personalul ce acţionează cu bună credinţă trebuie protejat de acuzaţii nejustificate şi de costurile asociate acestora. În administraţiile fiscale cu cele mai bune practici, funcţionarii publici ce îşi îndeplinesc sarcinile cu bună credinţă sunt protejaţi împotriva acuzaţiilor nefondate. Teama inspectorilor de control ai DGAMC de răspunderea personală pe care ar putea să o suporte pentru că au omis o ajustare fiscală determină un comportament disfuncţional“, arată raportul FMI.

Experţii FMI au descoperit că, în prezent, inspectorii FMI pot fi daţi în judecată de către contribuabili dacă aceştia se consideră prejudiciaţi de către controalele efectuate, iar în cazul în care omit prejudicii în timpul controalelor, pot răsfi traşi la răspundere, inclusivfinanciar, de către ANAF.

„Rezultatul combinat al acestor două aspecte (teama de a nu omite o ajustare şi cea de a fi obligat să acoperi costurile din buzunarul propriu) generează o «paralizie» în rândul inspectorilor DGAMC, ratele productivităţii fiind mult mai mici decât cele înregistrate“, se arată în raport.

Potrivit FMI, inspectorii ANAF nu trebuie să răspundă personal pentru valoarea impozitelor neidentificate pe parcursul unei inspecţii. „Acelaşi principiu ar trebuie să se aplice şi costurilor de apărare împotriva unei acţiuni nefondate. ANAF ar trebuie să acopere costurile atunci când un contribuabil îl acţionează în instanţă pe inspector, dacă nu este demonstrat un comportament de neglijenţă clară sau în mod deliberat necorespunzător“, menţionează documentul citat.

Experţii instituţiei internaţionale au detectat şi alte probleme care reduc puternic eficienţa Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili. Astfel, DGAMC nu poate administra unitar cele mai multe grupuri economice, deoarece societăţile afiliate marilor contribuabili nu sunt incluse în baza de date disponibilă. În plus, metodologia actuală de evaluare a riscurilor este deficitară.

Comparativ cu august 2015, când a avut loc vizita anterioară a experţilor FMI, aceştia consideră că „s-au înregistrat unele progrese, dar încă se menţin provocări considerabile şi loc de îmbunătăţire în ceea ce priveşte implementarea metodelor bazate pe risc la nivelul DGAMC“.

Prea multă „delegare de competenţe“

În fine, raportul mai spune că şeful Direcţiei Mari Contribuabili are prea mulţi subordonanţi direcţi, ceea ce limitează capacitatea sa de supervizare de ansamblu a operaţiunilor curente şi de a planifica activităţile. Restructurarea direcţiei,  de la 1 ianuarie 2016, a generat „o perturbare semnificativă în ceea ce priveşte personalul DGAMC, deoarece angajaţii DGAMC din regiuni au solicitat transferul la cele opt noi unităţi regionale ale ANAF destinate contribuabililor mijlocii“, au mai descoperit experţii FMI. Aceştia mai arată, de asemenea, că direcţia pentru mari contribuabili utilizează excesiv „delegarea de competenţe“ pentru a selecta contribuabilii din portofoliul direcţiei ce urmează a fi supuşi inspecţiei, „multe dintre aceste inspecţii fiind efectuate de direcţiile regionale de contribuabili mijlocii, nu de DGAMC“.

Raportul constată şi faptul că inspectorii direcţiei pentru mari contribuiabili nu lucrează cu structurile ANAF din teritoriu şi nu folosesc dotările acestora. „Nu este optim ca inspectorii DGAMC să lucreze din camera de hotel. Ei ar trebui să poată utiliza dotările direcţiilor regionale ale ANAF atunci când au nevoie de acestea“, arată raportul FMI.

Share on Facebook0Share on Google+1Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone