Decizia definitivă: Cum și-a salvat George Copos averea și unde au greșit alți afaceriști cu imaginea alterată

Alexandra Copos a început să lucreze încă de la nouă ani vara în diverse departamente ale companiilor Ana, după care și-a petrecut anii de formare în Statele Unite FOTO: Mediafax
Pentru afacerile ai căror fondatori au probleme cu justiția, importanța percepției publice asupra business-ului este critică. Astfel, transferul de imagine adusă de un nou manager, de al cărui nume să fie legat și parcursul imediat al afacerii, poate face diferența dintre reușită și eșec. George Copos a demonstrat-o deja.

În ultimele zile, Alexandra Copos a apărut în paginile tururor ziarelor economice și generaliste din România, oferind cu generozitate informații din experiența primului său an petrecut la cârma afacerilor familiei Copos, dar și despre ultimele reușite și planurile imediat următoare. Acest tur de forță poate sublinia, mai departe de rolul său de comunicare și marketing, și importanța unui obiectiv strategic: transferul total de imagine de la George Copos la Alexandra Copos.

Astfel, afacerile familiei au reușit să treacă cu repeziciune dintr-o zona a incertitudinii legate de management sau de contractele cu furnizorii și partenerii de business, într-o etapă firească a succesiunii. Astfel, parcursul afacerilor familiei Copos nu a avut de suferit. Ba dimpotrivă.

Iar acum, când Alexandra Copos de Prada ((în urma căsătoriei din 2013 cu Diego, un tânăr columbian pe care l-a întâlnit la studiile din America) anunță că lanţul de cofetării Ana Pan are în plan ca în următorii cinci ani să devină principalul retailer de produse şi cofetărie din Bucureşti şi din ţară, importanța acestui transfer de imagine e evidentă.

Efectul Alexandra

Alexandra Copos a început să lucreze încă de la nouă ani, vara, în diverse departamente ale companiilor Ana, după care și-a petrecut anii de formare în Statele Unite. Ea a lucrat în industria ospitalităţii la firme internaţionale precum Starwood Hotels sau Hersha Hospitality, iar cunoştinţele de management le-a dobândit printr-un program MBA la The Wharton School, University of Pennsylvania, dar şi în stagiile de practică efectuate la firma de consultanţă McKinsey & Company în New York şi Dubai.

Citiți și: 25 de ani de capitalism sălbatic sau Care este viitorul afacerilor de familie din România

Astăzi, Alexandra Copos de Prada conduce, din poziţia de CEO şi preşedinte, companiile Ana Pan şi Ana Hotels. Ea a preluat conducerea Ana Pan în august 2013, iar din primăvara trecută, odată cu condamnarea tatălui său, George Copos, la trei ani de închisoare (fostul acționar al clubului Rapid a fost eliberat condiționat după ce a ispășit o treime din pedeapsă), a început să s ocupe și de managementul Ana Hotels, afaceri cu venituri anuale cumulate de aproape 30 de milioane de euro și 800 de angajați.

În primul ei an de conducere, toate afacerile au avut un parcurs pozitiv, iar în noiembrie 2014, Alexandra Copos lansa și un business propriu – ANA Baking Company – bakery-coffee shop situat pe Calea Dorobanţilor din Bucureşti. „Este un concept la care lucrăm de trei ani, în care am investit 150.000 de euro şi cu care dorim în următorii ani să ne extindem în ţară şi străinătate”, declara tânăra în vârstă de 32 de ani.

Pe lângă hotelul Hilton, familia Copos deţine și Crowne Plaza, tot în Bucureşti, precum şi trei unităţi în Poiana Braşov (Sportul, Poiana şi Bradul, toate clasificate la trei stele), şi două în Eforie Nord (Astoria, de trei stele, şi Europa, de patru stele). De conducerea lor se ocupă Alexandra, care a reușit – prin desele apariții în media – să tranfere propria imagine către afacerile familiei, și astfel să pună la adăpost companiile de efectele negative pe care problemele personale ale lui George Copos le-ar fi putut aduce în business.

Blocajul Polisano

Este o strategie care poate sublinia importanța percepției generale în evoluția companiilor ai căror fondatori dispar brusc de la cârma afacerilor lor. Un bun exemplu în aceste sens este afacerea Polisano, grup din industria medicală care încearcă, în ultimul an, să supraviețuiască dispariției fondatorului său.

Fondată în urmă cu 22 de ani de medicul ginecolog Ilie Vonica, decedat în mai 2014, afacerea Polisano se află într-un amplu proces de restructurare. Remus Borza – șeful companiei specializate în insolvențe Euro Insol –  a fost chemat să preia frâiele Polisano în august 2014 de către fiica lui Vonica, Loredana Vonica Gligor, și de soțul acesteia, Ovidiu Gligor, la trei luni după decesul fondatorului, când grupul intrase într-o situație delicată. Vonica s-a sinucis în mai 2014 după ce soția sa Dana Vonica a fost reținută în dosarul rețetelor false, sub acuzația că farmaciile grupului ar fi emis facturi fictive pentru achiziția de medicamente de la diferite societăți fantomă. Manadatul președintelui este de cel puțin un an, misiunea sa fiind readucerea grupului pe creștere.

Invitat recent în emisiunea Adevărul Financiar Live, Remus Borza – devenit notoriu în urma restructurării Hidroelectrica – vorbea despre importanța planului de rebranding desfășurat la Polisano, iar principala problemă pe care o identifica era tocmai cea a percepției negative din piață. Problemele grupului sibian au început în momentul când furnizorii (peste 80) au intrat în panică, au redus volumele și au început să ceară plata anticipată. Au urmat companiile de asigurări și băncile, care au blocat finanțarea și au cerut rambursări anticipate. ”Astfel, în iulie-august, eram puși la colț, înghesuiți”, explică Borza. Acesta era, potrivit propriilor afirmații, ”prieten, consultant și avocat” al familiei Vonica de acum 15 ani.

Borza a demarat o puternică campanie de comunicare prin care să demonstreze că afacerea Polisano este una viabilă. Astfel, Borza făcea publice planurile unei eventuale listăi pe bursa de la București și de la Londra, precum și interesul pentru ataragerea unui investitor strategic în acționariat, și plasa valoarea companiei la 400-500 de milioane de euro.

Citiți și: Poate supraviețui afacerea Polisano fondatorului său? Remus Borza anunță listarea grupului medical la bursă

Fondul de imagine

Munca de rebrading pare să fi dat rezultate – la sfârșitul săptămânii trecute, grupul Polisano a anunțat că urmează să atragă în acţionariat un fond de investiţii, care ar plăti 30 de milioane de euro pentru un pachet de 25% din acţiuni. „Am agreat la Londra condiţiile pentru ca un fond de investiţii, unul dintre cele mai mari din lume, să vină cu un aport de 30 milioane de euro pentru un pachet de 25%“, spunea Borza, dar fără a face public numele fondului.

Înţelegerea ar evalua Polisano la 120 de milioane de euro, mult sub estimările lui Borza de acum două luni, dar fondurile ar urma să asigure stingerea datoriilor intragroup. Fondul urmează să preia acţiuni într-o nouă companie, Polisano SA, care deţine pachetul integral de acţiuni în cadrul a patru firme: Polisano SRL (distribuţie medicamente), Clinica Polisano SRL (clinici şi spitale), Polisano Pharmaceuticals (producţie) şi Sibpharmamed (farmaciile Polisano). Acestea au avut în 2013 o cifră de afaceri cumulată de aproape 385 de milioane de euro (1,7 miliarde de lei).

Dacă afacerea Polisano va reuși să iasă din anevoiosul proces de restructurare început acum un an, mare parte din izbândă se datorează faptului că Remus Borza a reușit să-și proiecteze imaginea asupra întregului grup farmaceutic. Astfel, tocmai prin acesta transfer de imagine, afacerea a reușit să iasă – măcar pentru moment –  din zona incertitudinii, când partenerii de afaceri nu știau ce se va întâmpla cu grupul sibian și blocau astfel orice legătură cu Polisano.

În umbra lui Carabulea

Dar sunt și exemple când acest trasfer de imagine nu s-a realizat, iar companiile au încă de suferit. De pildă, omul de afaceri Ilie Carabulea, care deţine indirect şi controlează Carpatica Asig din Sibiu, şi Marian Mîrzac, fostul director general al firmei, au fost arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie la sfârşitul lunii ianuarie 2014, fiind acuzaţi că, în mod fraudulos, în perioada mai – decembrie 2013, au reuşit să tergiverseze şi să influenţeze rezultatele unor controale dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) la societatea de asigurări.

Ulterior, măsura a fost înlocuită cu arestul la domiciliu, însă procurorii DNA cer din nou arestarea preventivă a lui Ilie Carabulea, judecat în dosarul ASF, după ce omul de afaceri nu a respectat condiţiile impuse prin control judiciar, el determinând diverse persoane, “prin fapte cu efect intimidant”, să nu dea declaraţii sau să facă afirmaţii mincinoase.

În tot acest timp, afacerile fondate de Carabulea, între care Banca Comercială Carpatica, Carpatiga Asig sau transportatorul Atlassib, au rămas în umbra fondatorului lor, mai degrabă într-o zonă de gri. Banca Carpatica a ratat fuziunea cu Nextebank și a raportat anul trecut o pierdere de circa 170 milioane de lei din cauza provizioanelor constituite în contul creditelor neperformante. Banca avea credite nete acordate clientelei de circa un miliard de lei, în scădere cu 20%, şi depozite de aproape 3 miliarde de lei. Banca a încercat constant în ultimii ani să atragă un investitor strategic, aceasta fiind şi una din sursele relaţiei tensionate dintre acţionarii actuali şi conducere.

De altfel, fondurile din asigurări au iscat la sfârșit de 2013 și pe tot parcursul anului trecut un imens scandal mediatic în jurul reținerilor și condamnărilor nedefinitive a cel puțin trei grei din mediul de afaceri românesc: Ilie Carabulea, acționarul majoritar de la Carpatica Asig, Dan Radu Rușanu, membru PNL și fost șef al Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), respectiv Dan Adamenscu, acționarul principal al Astra Asigurări.

Acest scandal de proporții a adus în discuție chiar modul de funcționare al instituției de supraveghere, ASF, intrată și ea într-un proces de reorganizare care a implicat schimbarea managementului (la cârma ASF a fost adus bancherul Mișu Negrițoiu), precum și o amplă restructurare a personalului.

Citiți și: Trei adevăruri despre România spuse de miliardul de euro din spatele gratiilor

Astra vs ASF

În cazul Astra, ASF suspecta de mai multă vreme că societatea a subestimat în mod voit daunele pe care ar putea să le plătească, astfel că rezervele constituite au fost cu 40% ( 100 de milioane de lei) mai mici decâr ar fi fost necesar, potrivit raportului pe baza căruia BNR a sesizat DNA. Astfel, în februarie 2014, ASF instituia procedura de redresare financiară a companiei de asigurare-reasigurare Astra și suspenda acționarii din funcțiile de conducere. Managementul era preluat de experții firmei de consultanță KPMG, în calitate de administrator special, iar prima concluzie era că Astra are nevoie de o majorare de capital în valoare de 490 de milioane de lei pentru a și respecta parametri de solvabilitate și lichiditate impuși de ASF.

În replică, proprietarul Astra, Dan Adamescu, cataloga decizia ASF drept o lovitură “de tip mafiot”, incalificabilă, care va genera un șoc internațional uriaș. Omul de afaceri susținea că ASF blochează cu bună știință preluarea Astra a subsidiarei din România a grupului francez AXA, despre care se spunea că ar fi rezolvat problemele companiei Astra. La momentul acela, Astra Asigurari era controlată de The Nova Group Investments Romania SA – 72,68% și Epsilon Estate Provider SRL- 27,02% (controlate indirect de Adamescu), alături de mai multe persoane fizice și juridice, cu o participatie de 0,3% din capitalul social.

Adamescu angaja și o firmă de consultanţă americană care să intervină în situaţia sa de “deţinut politic” – așa cum își descria acesta statutul. Omul de afaceri plătea, potrivit site-ului opensecrets.org, citat de Adevărul, 130.000 de euro pentru ca situaţia lui să ajungă în atenţia oficialilor de la Bruxelles. Informația venea prin organizaţia americană “Sunlight Foundation”, care se ocupă de monitorizarea activităţilor de lobby din Statele Unite. Pe site-ul acesteia era publicat un document în care se arăta că Adamescu angajase, în luna septembrie a anului trecut, firma americană de relaţii publice Quorvis Communications, cu scopul de a “creşte nivelul de conştientizare în cazul lui Dan Adamescu, deţinut politic în România”.

Lovitura de grație?

Astfel, se poate spune că Adamescu a făcut mai mult rău companiei de asigurări prin decizia sa de a nu face transferul de imagine către altcineva. Asta pentru că la începutul lui februarie curent, Dan Adamescu era găsit vinovat pentru fapte de corupţie și era condamnat la patru ani şi patru luni de închisoare cu executare şi trei ani interdicţia unor drepturi, printre care şi acela de a fi director şi administrator al unei societăţi sau de a coordona societăţi comerciale, în ţară sau în străinătate. Sentința nu este definitivă și poate fi atacată.

Adamescu este acuzat că le-ar fi dat o mită de 20.000 de euro judecătorilor Ion Stanciu şi Elena Rovenţa, pentru ca aceştia să dispună soluţii favorabile în două dosare de insolvenţă. În același dosar, judecătorul Mircea Moldovan de la Tribunalul Bucureşti, a primit cea mai grea pedeapsă – 22 de ani de închisoare cu executare -, pentru intervenţii în cauze de insolvenţă.

Ioan Niculae, proprietarul grupului Interagro, cu activități în agricultură și industria chimică, și cunoscut în public drept cel mai bogat român, se găsește într-o situație similară: problemele personale pot afecta imaginea și afacerile grupului. Însă Adina Niculae, fiica cea mare a miliardarului – condamnat definitiv la doi ani și șase luni de închisoare – ar putea prelua conducerea grupului Interagro, după ce în ultimii ani și-a ajutat tatăl din fotoliul de vicepreședinte al companiei din industria alimentară și producție chimică.