De la Syriza la Frontul Național: poate euro să supraviețuiască popularității extreme a mișcărilor radicale?

Vom asista în Europa la noi mișcări de amploarea celor din 1968 care au condus la schimbări de profunzime în societate și au adus la putere noi partide cu alte ideologii?
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Va putea supraviețui euro și chiar UE în structura cunoscută azi, unor mișcări de amploarea celor din perioada Flower Power sau vom asista la modificări substanțiale ce ar putea retrasa frontiere, schimba alianțe și redesena spectrul politic? Sunt întrebări la care vom avea răspunsuri diferite în funcție de abilitatea birocraților de la Bruxelles să readucă rapid pe creștere economia europeană.

Criza prelungită în care se zbate Uniunea Europeană, valul de atentate teroriste și problemele generate de emigranți a stat la baza ascensiunii unor partide eurosceptice, anti-imigrare, naționaliste și în unele cazuri favorabile regionalizării prin înființarea de noi state independente.

Uneori drepturile minorităților promovate de partidele tradiționale, pot genera reacții adverse în rândul electoratului. De exemplu, legalizarea căsătoriilor între homosexuali poate reprezenta reorientarea unei mase importante de votanți spre partide conservatoare, nou-înființate. Astfel, aceste organizații eurosceptice capătă noi adepți.

Euro zdruncină din temelii partidele tradiționale

Principala atractivitate generată de partidele populiste o constituie promisiunea relaxării politicilor fiscale și renunțarea la măsurile de austeritate. De remarcat că succesul partidelor populiste se manifestă direct proporțional cu volumul datoriilor suverane. Astfel, cele mai populiste partide le regăsim în Spania, Italia, Grecia sau Franța.

În Spania, un partid înființat de abia un an de zile, intitulat Podemos – Putem, era credidat în luna ianuarie cu 28,2% din voturile electoratului, în creștere cu peste 3% față de luna decembrie a anului trecut. Partidul înființat de un grup de intelectuali cu vederi de stânga, cu o retorică populistă se oferă ca o a treia cale în opțiunile unui electorat sătul de sistemul bipartinic care domină viața politică din Spania.

În ritmul actual de creștere în cadrul preferințelor unui electorat sătul de corupția clasei politice, afectat de șomajului ridicat și a scăderii nivelului de trai, Podemos va câștiga detașat alegerile din acest an, atât pe cele locale, cât și pe cele parlamentare.

Podemos este un partid anti-sistem, orientat spre extrema stângă, cu toate că liderii săi insistă că aceste etichete politice sunt perimate. Podemos militează pentru reducerea săptămânii de lucru, creșterea salariului minim și naționalizarea companiilor de utilități spaniole.

Eșecul partidelor tradiționale în politica minorităților

La fel ca și Syriza, Podemos a anunțat că după ce va veni la putere va impune restructurarea datoriilor de 870 de miliarde de euro ale Spaniei, ceea ce deja îi sperie pe deținătorii de obligațiuni spaniole.
În Franța, pentru prima dată sondajele de opinie situează pe primul loc Frontul Național, partid de extremă dreaptă al carismaticului Le Pen. Dacă duminica viitoare ar fi alegeri prezidențiale, Marinne Le Pen l-ar surclasa din primul tur pe antipaticul Hollande, aflat la cote minime istorice ale popularității unui președinte.

Ca și alte partide eurosceptice, principalul motiv al popularității îl constituie politica anti-imigrare. F. N. este singurul partid francez care a abordat problema numerosului grup de religie musulmană.  Culmea este că alte minorități decât cea musulmană sunt adeptele lui Le Pen, inclusiv evreii speriați de agresivitatea islamiștilor. Chiar și comunitățile gay votează un partidi de extremă dreaptă, lucru nemaintâlnit, din cauza atacurilor radicalilor islamiști pentru care homosexualitatea este un păcat de moarte. Bâlbele politicienilor francezi nu fac decât să crească și mai mult popularitatea unor partide care își câștigă adepți din rândurile celor mai diverse grupări sociale.

Sinn Fein din Irlanda militează de asemenea pentru restructurarea datoriilor suverane. Extrema stânga europeană câștigă tot mai mult teren punând la încercare stabilitatea sistemului monetar. De altfel, Marea Britanie, sub influența politicienilor de la UKIP, deși de dreapta, orientarea insularilor este tot mai pregnantă anti-europeană.

Cât timp va rezista pe post de arbitru în UE?

Un alt element comun al acestor partide, de stânda sau de dreapta, anti-austeritate, din Grecia, Italia, Franța sau Spania constă în poziția ostilă față de politicile de austeritate elaborate și promovate de Berlin.

În Italia, Miscarea de 5 Stele inițiată de Beppe Grillo, comediant și blogger, este noua vedetă a politicii din Peninsulă. Cu un discurs socialist și populist are câștig de cauză într-o țară a cărui grad de îndatorare este trecut de 170% raportat la PIB. Nu trebuie să surprindă pe nimeni, că în prezent 40% din populație se declară pentru abandonarea euro și revenirea la lira italiană. Fuziunea cu Liga Nordului, care militează pentru independența Lombardiei, ar conduce la schimbarea conducerii Italiei și o majoritate confortabilă în Parlamentul de la Roma.

În Marea Britanie, care nu a fost atinsă de măsurile de austeritate din zona euro și cu performanțe ecopnomice pozitive, susținerea prtidelor tradiționale, Conservator și Laburist se menține la cote înalte. Împreună, sondajele arată o intenție de vot de peste 65% în viitoarele alegeri. Scăderea dramatică este a Liberalilor Democrați, care de la 22% au scăzut la 6% în preferințele electoratului. Diferența se regăsește la UKIP, care are o creștere modestă față de populiștii europeni.

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone