Cum funcționa economia României în perioada în care Regele Mihai a condus destinele țării

Domniile Regelui Mihai au marcat două din perioadele dificile prin care a trecut economia românească FOTO: Historia.ro
Perioada premergătoare celui de al Doilea Război Mondial a fost considerată una din cele mai dinamice pentru economia României care a recuperat din pierderile perioadei de criză din anii `30, însă după 1944 a cunoscut din nou un regres destul de pronunțat.
Share on Facebook96Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Share on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Dacă facem o paralelă între economia României din perioada domniilor regelui Mihai și a tatălui său, Carol al II-lea, și perioada actuală observăm mai multe asemănări. La acea vreme, România era cunoscută pentru resursele sale, în principal cele petroliere.

În acea perioadă, România se afla în condițiile unei economii de piață. Statul controla căile ferate și industria de armament, însă restul industriei era sub controlul sectorului privat.

Împrumuturile României erau și ele considerabile, iar resursele și agricultura susțineau exporturile țării. Fiind pe deficit, una din marile probleme ale României interbelice era dezvoltarea infrastructurii rutiere.

Perioada premergătoare celui de al Doilea Război Mondial găsește România într-o legătură economică destul de puternică cu Germania lui Hitler, însă de pe urma acestui gen de comerț economia nu a cunoscut salturi extraordinare.

Prima domnie (1927 – 1930)

Prima prezență a Regelui Mihai la cârma țării a fost de ordin conjunctural, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930. Avea doar șase ani în 1927 și i-a succedat la tron bunicului său, Regele Ferdinand.

Citiți și: Povestea industriașului Dumitru Mociorniță, de la copilul desculț la unul dintre cei mai bogați români din perioada interbelică

Mihai nu putea guverna, la cei doar șase ani, fapt pentru care a fost formată o regență din principele Nicolae (al doilea fiu al lui Ferdinand și unchi al lui Mihai), patriarhul Miron Cristea și președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan.

România era lovită în plin de criza economică de la sfârșitul anilor `20 și începutul anilor `30. Efectele nu au fost simțite pe loc, la preluarea domniei, însă la începutul anilor `30 salariile sectorului de stat erau reduse, iar cumului salariu-pensie a fost redus, potrivit Business 24.

În acea perioadă 90% din exporturile României rau reprezentate de grâne, animale, lemn și petrol. În acea perioadă au fost încurajate împrumuturile externe, însă prin 1933, România ajunsese în situația de a nu-și mai putea plăti aceste datorii către băncile străine.

După venirea la putere a Regelui Carol al II-lea, dar și cu un guvern liberal alături, pe la jumătatea anilor `30 economia României începea să dea din nou semne de viață.

A doua domnie (1940 – 1947)

În septembrie 1940 generalul Ion Antonescu i-a impus lui Carol al II-lea să abdice și să lase locul fiului săi Mihai. Una dintre condițiile puse de Antonescu a fost ca Regele să-i lase puterea la discreție.

Citiți și: România milionarilor cu repetiție: Povestea de business a marilor averi, de la Malaxa la Ion Țiriac

Asta face ca Mihai, care avea doar 18 ani în acel moment, să fie proclamat rege fără a depune jurământ pe Constituție, aceasta fiind abrogată și ea la acea vreme. În aceste condiții, Mihai nu avea prea multă autoritate. Era însă șeful suprem al armatei și putea desemna primul ministru care avea puteri depline și rol „conducător”.

La preluarea tronului de către Regele Mihai, România avea rezultate economice destul de bune după ce anul 1938 a reprezentat vârful dezvoltării din perioada interbelică.

Asta face ca în 1940, Banca Națională (BNR) să aibă una dintre cele mai mari rezerve de aur din istorie, circa 140 de tone de aur. La acea vreme se situa pe locul al 12-lea în lume la rezervele de aur.

BNR avea mai mult aur in rezerva decat bancile centrale din Italia, Australia, Grecia, Brazilia sau Norvegia, si usor mai putin decat Japonia, conform datelor World Gold Council, citate de Business 24.

În perioada în care la conducerea țării erau generalul Antonescu și Regele Mihai, schimburile dintre România și Germania s-au intensificat. La 4 decembrie 1940,  s-a semnat un acord economic romano-german pe zece ani, care a prevăzut intensificarea exportului de produse petroliere, agricole și forestiere din România în Germania, arată scritube.com.

Potrivit aceleiași surse, „ca expresie a sporirii dependenței economice de Reich, pot fi citate și pagubele provocate economiei românești prin schimburile comerciale neechivalente cu Germania și care s-au cifrat la 446 milioane de dolari, în cursul anului 1938. Naziștii au preluat din România, cu precădere, mari cantități de petrol, în condiții ce dezavantajau net statul român, între 1 octombrie 1940 și 23 august 1944 Germania a ridicat din țara noastră peste 10 milioane tone produse petroliere, dar abia în 1943 a acceptat plata în aur, la un preț unic, al petrolului românesc”.

Mai mult, în perioada 1940-1944, în România au fucționat 325 de companii germane. Exploatările petroliere erau operate de filiala locală a trustului KontinentalOelA.G.

Citiți și: A fost odată Valea Jiului: Mineritul, o poveste îngropată după aproape 200 de ani

Valoarea capitalului german investit în economia romanească ear estimat în 1944 la 11 miliarde de lei. Schimbul de mărfuri între cele doua state era efectuat în regim de clearing, mai scrie Business 24. Acest sistem presupunea un aranjament de plăți reciproce între cele două state, pe o perioada determinata de timp și era bazat pe principiul compensației globale a creanțelor rezultate din prestații reciproce, dar fără transfer efectiv de valută.

Sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial găsește economia României într-o stare precară. Rezervele petroliere erau afectate de război, la fel și exploatările, în urma bombardamentelor aliaților. Agricultura nu mai avea nici ea forță, iar motoarele exportului românesc din acea vreme erau practic la pământ.

Share on Facebook96Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Share on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone
  • pop

    Cel mai mult, economia Romaniei s-a dezvoltat in perioada comunista. In rest , povesti.

    • Romeo Ionescu

      și dvs și dl Dușan aveți dreptate, s-a dezvoltat economia în perioada comunistă, dar și în toată lumea. Numai că ce au construit comuniștii a fost cvasi-falimentar, produse mediocre care erau exportate la prețuri mici și, la fel ca în anii 30, tot materii prime și mâncare. După 1980 se importă tot mai puțin, deși românul avea tot mai mulți bani (la CEC), de unde inflația galopantă după 1990.

    • Romeo Ionescu

      și dvs și dl Dușan aveți dreptate, s-a dezvoltat economia în perioada comunistă, dar și în toată lumea. Numai că ce au construit comuniștii a fost cvasi-falimentar, produse mediocre care erau exportate la prețuri mici și, la fel ca în anii 30, tot materii prime și mâncare. După 1980 se importă tot mai puțin, deși românul avea tot mai mulți bani (la CEC), de unde inflația galopantă după 1990.

    • Romeo Ionescu

      și dvs și dl Dușan aveți dreptate, s-a dezvoltat economia în perioada comunistă, dar și în toată lumea. Numai că ce au construit comuniștii a fost cvasi-falimentar, produse mediocre care erau exportate la prețuri mici și, la fel ca în anii 30, tot materii prime și mâncare. După 1980 se importă tot mai puțin, deși românul avea tot mai mulți bani (la CEC), de unde inflația galopantă după 1990.

  • pop

    Cel mai mult, economia Romaniei s-a dezvoltat in perioada comunista. In rest , povesti.

  • pop

    Cel mai mult, economia Romaniei s-a dezvoltat in perioada comunista. In rest , povesti.

  • Corneliu Dusan

    In perioada comunista s-au dezvoltat industrii neviabile. Se vede dupa rezultatele exporturilor

  • Corneliu Dusan

    In perioada comunista s-au dezvoltat industrii neviabile. Se vede dupa rezultatele exporturilor

  • Corneliu Dusan

    In perioada comunista s-au dezvoltat industrii neviabile. Se vede dupa rezultatele exporturilor

  • Romeo Ionescu

    prima mare criză economică apare după crahul băncii din New York, 1929 și ajunge mai târziu în România (ca și criza recentă, 2007-10). Regele Mihai este detronat de tatăl său, deci nu prinde efectele crizei ”în funcția de rege”. Din 1939 economia începe să se adapteze la război, unul din fenomene este reducerea numărului de pagini ale ziarelor, dispariția unora. După 1944 economia se readaptează la condițiile de pace, continuă marile lucrări (Bumbești-Livezeni, hidrocentralele Bicaz, Argeș, Porțile de Fier). Exuberanța și ambiția lui Ceaușescu va da totul peste cap, ajungând în faliment (1981). Românii nu au reușit să producă ceva competitiv (Dacia 1300 tot mai proastă, Oltcit și mai fragil), etc. Încăpățânarea de a face mult a dus la umplerea țării cu rebuturi.

  • Romeo Ionescu

    prima mare criză economică apare după crahul băncii din New York, 1929 și ajunge mai târziu în România (ca și criza recentă, 2007-10). Regele Mihai este detronat de tatăl său, deci nu prinde efectele crizei ”în funcția de rege”. Din 1939 economia începe să se adapteze la război, unul din fenomene este reducerea numărului de pagini ale ziarelor, dispariția unora. După 1944 economia se readaptează la condițiile de pace, continuă marile lucrări (Bumbești-Livezeni, hidrocentralele Bicaz, Argeș, Porțile de Fier). Exuberanța și ambiția lui Ceaușescu va da totul peste cap, ajungând în faliment (1981). Românii nu au reușit să producă ceva competitiv (Dacia 1300 tot mai proastă, Oltcit și mai fragil), etc. Încăpățânarea de a face mult a dus la umplerea țării cu rebuturi.

  • Romeo Ionescu

    prima mare criză economică apare după crahul băncii din New York, 1929 și ajunge mai târziu în România (ca și criza recentă, 2007-10). Regele Mihai este detronat de tatăl său, deci nu prinde efectele crizei ”în funcția de rege”. Din 1939 economia începe să se adapteze la război, unul din fenomene este reducerea numărului de pagini ale ziarelor, dispariția unora. După 1944 economia se readaptează la condițiile de pace, continuă marile lucrări (Bumbești-Livezeni, hidrocentralele Bicaz, Argeș, Porțile de Fier). Exuberanța și ambiția lui Ceaușescu va da totul peste cap, ajungând în faliment (1981). Românii nu au reușit să producă ceva competitiv (Dacia 1300 tot mai proastă, Oltcit și mai fragil), etc. Încăpățânarea de a face mult a dus la umplerea țării cu rebuturi.