Cum au trădat americanii atât Turcia, cât şi Arabia Saudită, în confruntarea geostrategică din Siria. Energia, ţinta principală a Rusiei în conflict

Putin a obţinut tot ce şi-a propus în Siria: baza navală la Marea Mediterană, concesionarea de zăcăminte către companiile ruse de stat şi blocarea proiectelor concurente de gaze FOTO: AP
Statele Unite ale Americii au blocat Turcia şi Arabia Saudită să invadeze terestru Siria, astfel că Bashar al Assad rămâne la putere, însă adevăratul câştigător este Rusia, care îşi va menţine cele două baze din Siria şi blochează astfel furnizarea de resurse energetice alternative dinspre Golful Persic spre Europa, potrivit unei analize realizată de către agenţia rusă de stat Sputnik.
Share on Facebook325Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Aceasta arată că anunţul preşedintelui rus Vladimir Putin de retragere din Siria a fost făcut în data de 15 martie, dată cu simbolistică bogată, fiind supranumită şi Idele lui Martie de la faptul că Iulius Cezar a fost trădat şi omorât de prietenii apropiaţi în această zi.

Însă ar fi eroare să credem că Assad este cel trădat de Rusia, ci Turcia şi Arabia Saudită au fost trădate de SUA, mai scrie sursa citată. Mai exact, Rusia a exploatat divergenţele dintre susţinătorii rebelilor sirieni şi coaliţia internaţională împotriva Statului Islamic.

Dezbină şi cucereşte

Spre exemplu, Rusia a susţinut diplomatic kurzii sirieni din facţiunea YPG, iar aceasta a cucerit vaste teritorii în nordul Siriei, cerând apoi autonomia. YPG este susţinută şi de SUA, care văd kurzii sirieni drept un element esenţial al luptei împotriva Statului Islamic.

Dar o putere sporită a kurzilor a înfuriat Turcia, care se confruntă cu un val de atentate organizate de kurzi în Ankara şi Istanbul. Ceea ce mai departe a făcut ca Turcia să bombardeze nordul Siriei şi să ameninţe cu o invazie terestră.

Şi Arabia Saudită a dorit o invazie terestră. Riyadhul a organizat un mega-exerciţiu militar numit „Tunetul Nordului“, în care au participat 20 de ţări, 350.000 de soldaţi, 2.500 de avioane, 20.000 de tancuri şi 450 de elicoptere. Exerciţiul a avut loc la graniţa de nord a Arabiei Saudite, în decursul a 18 zile.

Arabia Saudită nu are graniţă directă cu Siria, dar are cu Irakul şi cu Iordania, iar zona respectivă este preponderent deşertică.

Kurzii, sprijiniţi de SUA împotriva Statului Islamic

De altfel, Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, a anunţat cu mult înainte că SUA va face presiuni asupra Turciei astfel încât să nu invadeze terestru Siria. Tot Lavrov a mai spus că Rusia este gata să îşi coordoneze acţiunile împreună cu SUA pentru eliberarea oraşului Raqqa, fortăreaţa Statului Islamic. Or, kurzii sirieni sunt vitali în strategia SUA de cucerire a oraşului Raqqa.

Sputnik mai menţionează că preşedintele american Barrack Obama afirma, într-un interviu publicat în 10 martie de pentru “The Atlantic”, că Arabia Saudită trebuie „să împartă Orientul Mijlociu cu inamicii săi iranieni“. Teheranul îl susţine pe Assad la putere, alături de mişcarea şiită Hezbollah, pe când Arabia Saudită doreşte plecarea lui Assad de la putere, Riyadhul susţinând rebelii. În acelaşi interviu, Obama rememorează cum John Kerry – şeful Departamentului de Stat al SUA – cerea cu insistenţă lovituri cu rachete ale SUA împotriva armatei lui Assad, dar Obama l-a refuzat.

Astfel, SUA îşi recalibrează relaţiile cu Turcia şi Arabia Saudită, spre discomfortul conducerii celor două state, în încercarea de a obţine „pacea în Siria“, iar aceasta să fie „moştenirea“ lui Obama la finalul mandatului.

Avantajul geostrategic

Numai că acest lucru lasă Rusiei bazele de la Latakia şi Tartoush, acesta din urmă fiind portul de la o „mare caldă“, pe care îl tot visează Rusia. Baza navală de la Tartoush va strânge într-o menghină Turcia, aflată între flota Mării Negre şi flota rusă din Siria. Turcia are un conflict diplomatic cu Rusia, după ce armată turcă a doborât la finele anului trecut un avion rus care îi depăşise graniţa. Ulterior, Rusia i-a impus sancţiuni economice, iar unele proiecte energetice au fost anulate.

Avantajul energetic

Pe lângă avantajul geostrategic, Rusia rămâne şi cu avantajul că blochează furnizarea de resurse energetice alternative către Europa, păstrându-şi pozitia de cvasi-monopol.

Eforturile preşedintelui rus Vladimir Putin de a-l menţine la putere pe Bashar al-Assad în Siria au o miză economică foarte importantă, şi anume menţinerea gigantului Gazprom pe piaţa europeană a gazelor, scria în octombrie 2015 Gazeta.ru într-o analiză. Mai exact, aşa este evitată construcţia unui gazoduct direct dintre zona Golfului Persic şi Turcia, proiect pe care îl dorea Qatarul, al treilea stat din lume ca rezerve în privinţa gazelor naturale după Rusia şi Iran.

Eliminarea de la putere a lui Assad ar deschide calea realizării unui astfel de gazoduct. Gazprom furnizează în acest moment 25-30% din consumul de gaze al Europei, iar poziţia sa ar fi fost ameninţată dacă acest gazoduct s-ar fi realizat.

În anul 2011, Iranul, Irakul şi Siria semnaseră deja un acord pentru o conductă de gaze care să aducă gaze din Iran la Marea Mediterană, proiect care ar fi costat 10 miliarde de dolari şi ar fi trebuit să fie operat de Gazprom. Aceasta nu a mai fost pusă în practică din cauza războiului din Siria, a cuceririi unor vaste teritorii de către Statul Islamic în Siria şi Irak, dar şi a sancţiunilor internaţionale asupra Iranului, care erau în vigoare la acel moment. Odată ce lucrurile se vor calma, numai unul dintre cele două proiecte va fi realizat, iar Rusia speră că gazoductul său va avea câştig de cauză, confruntarea fiind energetică.

Mai mult, Assad a cedat deja Rusiei o parte din resursele sale de hidrocarburi. Compania rusă de stat SoyuzNefteGaz a început deja anul trecut explorări în zona Latakia. SoyuzNefteGaz este deţinută de către Banca Rusiei.

De asemenea, şi Gazprom este pe cale de a primi o serie de concesiuni.

iran-iraq-syria-gazoducte

Share on Facebook325Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone