Cum a fost salvat tezaurul BNR de 242 de tone de aur din calea nemţilor şi ruşilor, cărat în secret, după al doilea război mondial, în peştera Tismana

În 1944, Banca Naţională avea 242 de tone de aur pe care trebuia să le apere şi de nemţi, şi de ruşi. FOTO: AP
Banca Naţională a României (BNR) a inaugurat Muzeul Tezaurului de la Tismana, unicul spaţiu expoziţional de acest fel din Europa, în care publicul poate viziona cele mai relevante momente din perioada 1944-1947. Cu această ocazie, vă prezentăm istoria scurtă, dar zbuciumată, a ascunderii Tezaurului BNR din acea perioadă, aşa cum reiese din documentele epocii.
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Peştera de la Tismana este locul în care, în deplin secret, a fost adus din Bucureşti şi depozitat, în perioada 1944-1947, tezaurul reprezentând 242 de tone de aur al României, pentru a fi ferit din calea ruşilor şi a nemţilor care pe-atunci îşi disputau teritoriul ţării.

“În luna septembrie 1944, într-o Românie ocupată de Armata Roşie, aşa-zis prietenă, Consiliul general al BNR lua încă o decizie salvatoare, aceea de a muta Tezaurul în peştera din apropierea mănăstirii. Având acordul mitropolitului Olteniei şi ajutor din partea soldaţilor Detaşamentului Neptun, trimişi la Tismana pentru asigurarea misiunii de pază, funcţionarii băncii au depus aurul în grotă, unde a fost păstrat până în februarie 1947, când trei garnituri ale CFR au transportat întreg Tezaurul la Bucureşti”, potrivit istorisirii semnată de Mugur Isărescu, în volumul “Odiseea aurului BNR – Tismana 1944-1947”, lansat şi tipărit sub îngrijirea Băncii Naţionale.

Operaţiunea a devenit publică după 50 de ani, când secretarul general al BNR, Cristian Păunescu, împreună cu directorul sucursalei Gorj a Băncii Centrale, Gheorghe Birău, şi cu istoricul Marian Ştefan, a început reconstituirea acelor evenimente cu ajutorul documentelor păstrate în arhiva generală a BNR.

Operaţiunea Tismana

Proiectul muzeal, iniţiat de banca centrală în anul 2007, pune în lumină acţiunea cunoscută sub numele de “Operaţiunea Neptun” sau “Tismana”, desfăşurată în anul 1944.

Atunci, Banca Naţională, în colaborare cu Guvernul, Armata, CFR şi Mitropolia Olteniei, a organizat adăpostirea, în secret, a celor 242 de tone de aur din tezaurul BNR, împreună cu trei tone de aur din tezaurul Poloniei, aflat în tranzit prin România. Întreaga cantitate de aur a fost păstrată până în 1947 în peştera din apropierea Mănăstirii Tismana.

Punctul muzeal va prezenta publicului cele mai relevante momente din perioada 1944-1947, aşa cum sunt reflectate în documentele din arhiva BNR.

Vizitatorii vor afla, astfel, informaţii-cheie privind rolul banilor şi al băncii centrale, inclusiv prin intermediul simpozioanelor, seminariilor şi colocviilor ce vor fi organizate în acest spaţiu expoziţional.

Conform celor mai recente date al BNR, rezerva de aur a băncii centrale se menţinea, la 1 iulie 2016, la 103,7 tone, iar valoarea acesteia s-a situat la 3,944 miliarde de euro.

O conjunctură total ostilă

În 1944, tezaurul BNR era sub foc încrucişat: pe de o parte, Armata Germană, care se afla încă în România, pe de alta, Armata Roşie care se apropia de graniţa noastră răsăriteană.

Sesizând pericolul, conducerea de atunci a BNR a decis să-şi apere singură stocul de aur şi, în deplină conspiraţie, l-a ascuns într-o peşteră din judeţul Gorj, în zona Mănăstirii Tismana.

Asta presupunea transportul celor 242 de tone de aur de la Bucureşti la Tismana, păstrarea acolo timp de câţiva ani, apoi transportul de la Tismana la Bucureşti – totul într-un secret absolut.

Întreaga poveste, scoasă de la secret în 2013, este reprodusă într-un document al Băncii Naţionale, prezentat zilele trecute cu ocazia unei ceremonii prin care Tismana a devenit punct muzeal. Ceremonia a fost prezidată de guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

Reproducem, în continuare, pasajele esenţiale din documentul citat, care arată prin ce au trecut eroii implicaţi, în anii 1944-1947, în salvarea aurului care putea ajunge oricând la nemţi sau la ruşi.

DECIZIA

** Aprilie 1944. Având în vedere pericolele la care era expusă averea BNR, guvernatorul de atunci, Constantin Angelescu (1883-1973), obţine acordul de a construi un „tezaur de siguranţă“ la Mănăstirea Tismana.

** Iunie 1944. Consiliul de Administraţie al BNR aprobă mutarea tezaurului. Pentru ascunderea urmelor, dar şi mascarea intenţiei de a transfera tezaurul, BNR acordă fonduri pentru „reparaţii la clădirea mănăstirii, care fusese afectată de un incendiu devastator în 1942“. O echipă numeroasă din Bucureşti se deplasează la Gorj, iar cheltuielile de restaurare sunt puse sub controlul arhitectului Radu Dudescu şi al inspectorului Andrei Zănescu.

DRUMUL DUS, DEPOZITAREA ŞI PAZA

** 11-22 iulie 1944. Ajung la Tismana 4.086 de casete cu 215 tone de aur în următoarea structură:
– 4.035 de casete cu 212 tone de aur românesc, din care 1.641 de casete cu monede, 1.372 de casete cu lingouri de tip internaţional, 1.022 de casete cu lingouri de tip standard
– 51 de casete în greutate de 3 tone cu aur polonez, lăsat în păstrare în 1939, când tezaurul polonez a tranzitat România.

În acea perioadă, trupele din Oltenia au fost comandate de generalul Titus Gârbea, gorjean de origine, trimis de prim-ministrul Constantin Sănătescu să asigure în primul rând paza tezaurului de la Tismana. Iată ce scria Titus Gârbea în jurnalul său (dialog cu prim-ministrul Constantin Sănătescu):
Generalul Gârbea: „Contra cui să asigur paza tezaurului?“
Constantin Sănătescu: „Contra tuturor, tâlhari, germani în retragere, partizani…“
Generalul Gârbea: „Noi am avut o «cloşcă de aur» care ne-a fost luată de proaspeţii aliaţi. Paza aceasta va fi şi contra lor?“
Constantin Sănătescu: „Contra tuturor! Încă de mult noi am dus şi am dispersat în Oltenia ce aveam mai de preţ, tezaurul ţării, documente, hrisoave, icoane, aur şi argint, ele sunt la Tismana, Baia de Fier, Săcel. Dezmăţul, jaful, omorurile, dezertorii nazişti şi altele vor cuprinde şi Oltenia, deci riscăm să pierdem această avuţie. Vei lua comanda trupelor din nordul Olteniei şi a jandarmeriei, a grănicerilor, a garnizoanei Târgu Jiu, Divizia 2 munte din zona Cărbuneşti, pentru a păzi această avuţie. La nevoie, vei fi întărit. Du-te la guvernatorul Băncii Naţionale, Constantin Angelescu, care a fost în Consiliul de Miniştri şi care îţi va da instrucţiuni tehnice şi largi mijloace“.

** 6 septembrie 1944. Intuind fragilitatea depozitului în incinta mănăstirii de la Tismana, Consiliul General al BNR, cu aprobarea Guvernului, ia decizia mutării tezaurului în peştera din apropierea mănăstirii.

** 14-16 septembrie 1944. Soldaţii din Detaşamentul Neptun, condus de căpitanul Ştefan Dohoneanu, format din 123 de oameni, au depus aurul în grotă. Peştera cuprinde „o intrare în şicană de 17 m lungime şi o grotă de 18 m lungime, cu secţiune variabilă de la 4 la 7 metri lăţime şi 1,5 la 6 metri înălţime.

** 16 septembrie 1944. Intrarea în grotă este astupată cu un zid de beton de un metru grosime, iar paza acesteia este asigurată cu 280 de soldaţi şi ofiţeri sosiţi de la Târgu Jiu.

Potrivit procesului-verbal încheiat cu ocazia depozitării, în grotă au fost depuse:
– Monede: 1.641 casete în greutate brută de 82.742,560 kg, din care 67.575,60258 kg aur
– Lingoruri tip internaţional: 1.372 casete în greutate brută de 73.495,575 kg, din care 67.761,31306 kg aur
– Lingouri tip standard: 1.022 casete în greutate brută de 56.007,170 kg, din care 54.337,07480 kg aur
– Total general: 4.035 casete, în greutate brută de 212.245,05 kg, din care 189.673,99044 kg aur
– Aur polonez în păstrare: 51 casete, în greutate brută de 3.057,450 kg.

Iată cum era organizată paza şi apărarea pentru tezaurul de la Tismana:
– 6 grupe mobile cu autocamioane a 26 de ostaşi sub comandă ofiţerească în Târgu jiu şi la Filiaşi
– Garnizoana de la Târgu Jiu, în alarmă permanentă
– Reţea telefonică sub centrală unică la Târgu Jiu
– 10 puncte de alarmă în judeţ
– Regimentele 36 Artilerie şi 18 Infanterie gata oricând, cu câte 500 de oameni sub comandă şi instruire pentru pază unică la Târgu Jiu
– Publicaţie-afiş în limbile română, rusă şi germană, cu textul „Cine este prins că ucide, fură, violează, cu arma în mână, va fi împuşcat pe loc, după somaţie“.

** 16 ianuarie 1945. În baza unei delegaţii primite din Centrală, reprezentanţii BNR ridică din tezaur cantitatea de 11.150,6 kg de aur fin, din care s-au bătut un milion de monede jubiliare „Ardealul Nostru“.

„TURIŞTII“ DAU TÂRCOALE TEZAURULUI

** 20 august 1945. Reprezentanţi ai partidului comunist, dar şi ogfiţeri sovietici, se arată preocupaţi de „lucrările de reparaţii de la mănăstirea Tismana“ şi încearcă să pătrundă în grotă. (Anterior, câţiva „tovarăşi“ se interesau pe la funcţionarii BNR despre planurile de evacuare a tezaurului, fapt care arată că ştiau de existenţa acestuia.)
Delegatul BNR la Tismana, Dem. Georgescu, îl informează pe guvernator despre vizitele suspecte la mănăstire şi despre măsurile luate de el pentru a nu crea suspiciuni vizitatorilor. De exemplu, ghereta a fost camuflată, soldaţii de pază erau îmbrăcaţi civil, iar accesul către peşteră era blocat intenţionat cu bolovani, pentru a mima pericolul căderilor de stânci.

Din memoriile generalului Gârbea:
„Comuniştii din oraş, care se deosebeau mai ales prin cravata foarte roşie, servieta sub braţ şi îngâmfarea arogantă, mi-au cerut să le încredinţez paza de la Tismana a avuţiilor ţării. Au format chiar grupe agresive care au încercat forţarea la intrare, pretextând că sunt turişti ce voiau să viziteze frumoasa mănăstire pravoslavnică. Comandantul grănicer şi-a luat măsurile şi, când «turiştii» sau ţiganii, foşti robi ai mănăstirii, s-au apropiat în ceată mare, la prima somare şi la prima salvă au fugit ca iepurii. Tezaurul ţării nu a fost atins“.

RECUPERAREA ŞI DRUMUL DE ÎNTOARCERE

** 20-23 ianuarie 1947. Spre Tismana pleacă reprezentanţii de la Centrala BNR, dar şi un grup de mineri de la Petroşani, care urmau să spargă zidurile grotei.

** 24 ianuarie 1947. Prima echipă a BNR intră în grotă şi constată că tezaurul este neatins, dar casetele suferiseră din cauza apelor subterane (peştera fusese complet inundată, de mai multe ori).

** 26 ianuarie 1947. Cele 51 de casede cu aur polonez sunt încărcate într-un vagon CFR.

** 28 ianuarie 1947. Prima garnitură de tren, formată din 5 vagoane, pleacă din gara Târgu Jiu spre Bucureşti.

** 1 februarie 1947. A doua garnitură de tren, formată din 8 vagoane, pleacă spre Bucureşti.

** 4 februarie 1947. Cea de-a treia garnitură, formată din 7 vagoane, pleacă spre Bucureşti.

În toate aceste zile, din cauza gerului năpraznic, au avut loc mai multe incidente, inclusiv cu răsturnări ale unor casete şi împrăştierea aurului în zăpadă, dar până la urmă totul s-a sfârşit cu bine.

Şi după aceste peripeţii, ca după toate celelalte ale vieţii, „totul e bine când se termină cu bine“.

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone