Brandurile Epocii de Aur sau cum scoate bani capitalismul din „perlele“ comunismului

Dacia este marca din perioada comunistă care trezește cele mai multe nostalgii românilor FOTO: Mediafax
Dacia, Arctic, Eugenia, Bucegi, Guban sau Pegas sunt doar câteva din brandurile epocii de aur care se vând bine și în prezent și chiar aduc profit celor care au știut să le țină pe picioare.

Nu ne vindem țara! Așa se striga în 1990 când se punea problema privatizării marilor jucători din industrie care erau în pragul falimentului. Cum era de așteptat, multe fabrici ale României Socialiste au fost rase de pe fața pământului și au ajuns mall-uri sau cartiere rezidențiale.

În altă ordine de idei, unele întreprinderi au avut noroc. Au avut parte de investitori serioși. Ori români care au rezistat și apoi au vândut afacerile, ori multinaționale care au „reinventat” brandurile clasice ale românilor.

Totuși, după 1990, anumite mărci românești, care erau pe marginea prăpastiei au fost fie resuscitate, fie reinventate de investitorii străini sau români. Cele mai sonore exemple de acest gen sunt berea Bucegi și bicicletele Pegas. Ce este important însă, multe branduri ale Epocii de Aur sunt printre motoarele economiei românești.

Dacia a rămas pe roți

Producătorul auto de la Colibași, Dacia, a trecut prin mai multe faze după Revoluție. Din cauza problemelor de producție, în anii `90, Dacia își trimitea personalul în șomaj tehnic sau în concedii prelungite cu plata a 80% din salarii. Uzina ajunsese să continue asamblarea unui model pe care îl făcea de peste 30 de ani.

dacia inmatriculari_mediafax
FOTO: Mediafax

 

Încercările locale de a scoate modele noi, mai performante, nu au fost viabile. Investițiile erau insuficiente. Salvarea a venit în 1999, când francezii de la Renault au cumpărat 51% din acţiunile Uzinei Dacia. Din acel moment modelele existente au căpătat tehnologie de la Renault și au început să fie altceva decât bătrâna Dacie 1300.

Cu o strategie de marketing simplă (vestea că în România va fi fabricat un model de mașină de 5.000 de euro), Dacia a recăpătat încredere pe piața autohtonă, dar s-a reorientat și către export.

Citiți și:  De la Malaxa și IMS, la Oltcit și Duster: povestea pieței auto din România

Modelul Logan a devenit celebru după 2000 și a început să cucereasă ușor piețele din vestul Europei. Producătorul francez s-a concentrat și a menținut brandul Dacia care se asamblează acum și în afara granițelor, în Maroc.

Dacia nu s-a plafonat la un singur model și a ieșit pe piață cu mai multe variante cum sunt Sandero, Duster, Dokker și Lodgy, ultimele două fiind produse în Maroc.

La nivelul anului 2014 (ultimele date oficiale de la Ministerul Finanțelor), cifra de afaceri a uzinei Dacia a crescut la 4,1 miliarde de euro, iar profitul a ajuns la peste 82,5 milioane de euro.

Arctic, salvat din Turcia

Constructorul de frigidere Arctic, de la Găești, a scăpat și el de la faliment. Până în 1990, Arctic era fabricantul autohton de frigidere și congelatoare. După 1990, cererea de electrocasnice a devenit mult mai mare, iar în piață apăruseră modele ușor învechite din Occident care se vindeau bine și făceau profit frumos.

Pe acest fond, în 1997, Arctic s-a listat pe bursă, iar în 2002 a devenit parte a grupului turc Arcelik, al treilea producător şi distribuitor european de electronice şi electrocasnice. Astfel, Arctic trecea de la producția de frigidere și congelatoare și la cea de mașini de spălat și de gătit.

Sub noul management, pe poarta fabricii de la Găești ies electrocasnicele Arctic și Beko. Potrivit datelor disponibile la Ministerul Finanțelor, în 2014, cifra de afaceri de la Arctic a ajuns la 337 de milioane de euro, iar profitul era estimat în jurul a 25,8 milioane de euro.

Pegas, luat din nou de coarne

Generațiile de după 1970 și-au trăit copilăria în șaua bicicletelor Pegas. Fie că era cu cadru sau fără, cu șa lungă sau scurtă, cu coarne înalte sau clasice, bicicleta Pegas era dorită de orice copil.

pegas
FOTO: Mediafax

 

Bicicletele erau produse la fabrica Tohan, lângă Brașov. La început, în 1972, au apărut bicicletele pentru adulți, apoi, din 1975, s-au făcut și cele pentru copii. După 1980, Pegas producea câteva modele care la acea perioadă aveau prețuri cuprinse între 900 de lei și 1.500 de lei bucata.

Citiți și: Invenția care a schimbat nu doar fața automobilului: Cum a ratat România să producă Volkswagen la Craiova

După 1990, biciletele Pegas nu au mai beneficiat de promovare și producția s-a stins încet. În 2012, brandul Pegas a fost cumpărat de antreprenorii Andrei Botescu (foto sus) şi Alexandru Manda. Ei au înființat la București „Atelierele Pegas” și au relansat producția de biciclete, vedeta colecției fiind modelul cu șa lungă. Producția era estimată la începutul anului trecut la 2.500 de unități pe an.

În toamna anului trecut controlul Atelierelor Pegas a fost preluat de Network One Distribution (NOD), companie controlată de omul de afaceri Iulian Stanciu, CEO al grupului eMag. După această preluare, directorul general și fondator al Atelierelor Pegas declara că ținta pentru următorii cinci ani este dezvoltarea unei producții de 100.000 de unități anual.

Revenirea batonului de ciocolată Rom

În anii `80, ciocolata cu Rom era la mare căutare. Pe ambalaj scria simplu, „ciocolată cu rom“, iar pe produs scria, „București“. Ciocolata cu rom a apărut încă din 1964 și era făcută la Kandia din Timișoara.

După 1990, produsele românești din ciocolată nu mai erau vizibile pe piață din cauza multor importuri care au intrat din țările vecine. Pe piața produselor de ciocolată din România încep să se facă preluări, privatizări sau rebranduiri. Cert este că, în 2004, cele două mari fabrici de dulciuri din România, Excelent București și Kandia Timișoara, au fuzionat prin absorbție.

Astfel, brandurile celor două fabrici au intrat în portofoliul noii entități care se numea Kandia – Excelent.

ciocolata cu rom - mediafax
FOTO: Mediafax

 

A urmat o campanie susținută de marketing de pe urma căreia s-au remarcat reclamele la ciocolata Rom. Campaniile publicitare au „umblat“ și la sufletul românului, unul dintre mesaje promovând „gustul autentic românesc“. Asta a făcut ca și culorile tricolorului de pe ambalaj să fie mai vizibile.

În prezent, ciocolata cu rom este unul dintre cele mai bine vândute batoane din România, iar rețeta este cea din 1964.

Notorietatea mărcii Polar

Marketingul capitalist nu avea cum să ocolească marca de înghețată Polar. În perioada comunismului, la gheretele cu înghețată, în lăzile frigorifice din fața vânzătorului, se remarca un produs împachetat într-un ambalaj asemănător cu cel de unt. Era înghețata Polar, care era făcută în mai multe variante, cu cacao, vanilie sau fistic.

Citiți și: Epoca de Aur a prieteniei româno-arabe: Câți bani avea de recuperat Ceaușescu din Orientul Mijlociu

După 1990 au intrat pe piață branduri noi, majoritatea făcute de antreprenori locali. În timp, exercițiile de marketing au arătat că trecutul se vinde bine, iar jucătorii din piață au speculat brandul cel mai bine vândut în perioada comunistă.

Asta face ca în 2011 să apară pe piață înghețata Polar, făcută însă de o companie din Timișoara. Acest lucru i-a iritat pe reprezentanții Asociaţia Distribuitorilor şi Producătorilor de Îngheţată Napoca care își însușeau brand-ul. La acea vreme ambii producători au susținut că au înregistrat marca la OSIM. În final, „Polarul” a învins dar a apărut sub două denumiri: „Cercul Polar” și „Polar to go”, fiind astfel împăcați și clujenii, și timișorenii.

Nemuritorul Guban

Fabrica Guban din Timișoara nu mai are nevoie de nicio prezentare. În perioada comunistă când spuneai Guban te gândeai la pantofii de piele pe care urma să-i cumperi „pe sub mână”. Dar mai era un lucru. Cutiile albastre și maronii de cremă de pantofi.

Și totuși, Guban nu este un produs al Epocii de aur. El datează încă din 1937, cînd Baziliu Guban a înregistrat numele fabricii la Registrul Comerțului. La început fabrica a produs cremă pentru încălțăminte, iar apoi și ceară și soluții pentru lipit.

guban - pantofi - mediafax
FOTO: Mediafax

 

După cel de al Doilea Război Mondial, Guban a încercat să reziste naționalizării. Nu a reușit, iar în 1952 a donat fabrica statului român, cu condiția să rămână director pe viață. Producția se diversifică iar din 1959 ies pe piață primele perechi de pantofi. Cunoscuți pentru eleganța lor, pantofii Guban ajung în picioarele fostului președinte american Harry Truman sau ale actriței Sophia Loren.

Perioada Capitalistă găsește fabrica la limita supraviețuirii. În 1995 Guban se privatizează, iar mai târziu își schimbă numele în GP& Company. În prezent face parte dintr-un grup de firme cu capital italian.

Cu toate acestea cele peste 80 de tipuri de încălțăminte de damă fabricate de noua entitate se vând sub brandul celebru: Guban.

„Clujana“ sau brandul reînviat al Ardealului

Fabrica de încălțăminte Clujana are și ea o istorie de peste 100 de ani. A fost înființată în 191 și de numea „Fabrica de Piele Frații Renner&Co“. După Primul Război Mondial își schimbă numele în „Dermata“ și devine principala fabrică de încălțăminte din România.

După naționalizare fabrica și-a schimbat de mai multe ori numele: a fost redenumită „Fabrica de încălţăminte Janos Herbak”, apoi „Fabrica de Pielărie şi încălţăminte Cluj“, iar acum este cunoscută drept „SC Clujana SA“. Pantofii produși aici poartă brandul „Clujana“. În anii `80, fabrica de încălțăminte era cea mai mare de acest gen din Europa de Est și avea 8.000 de muncitori.

Citiți și: „Mall-urile” lui Ceaușescu – Ce s-a ales de marile magazine ale Bucureștiului după ofensiva comerțului modern

Majoritatea producției mergea la export, iar pantofii Clujana erau valută forte în perioada comunistă. După 1989, fabrica a fost manageriată prost, iar în 1999 a dat faliment. În 2004, însă, a fost deschisă o secție a fabricii, care cu 35 de angajați a reușit să relanseze producția, iar după cinci ani ajunge la 300 de angajați și la exporturi de peste 90% din producție.

În timp, chiar dacă au fost dispute manageriale aprinse, brandul Clujana a intrat în marile centre de retail.

„Bucegi“, marketingul din spatele unei beri populare

Marketingul a ținut limpede și brandul Bucegi. O bere pentru care românii anilor `80 stăteau la coadă. Atunci, brandul Bucegi era la concurență cu Azuga, însă acest produs era destinat exportului.

Popularitatea acestor două mărci de bere face ca numele lor să fie folosit și în prezent. Dacă berea Bucegi are mai multă căutare, berea Azuga este mai puțin preferată de consumatori.

Și asta că în spatele mărcii Bucegi au fost nenumărate campanii de marketing. Acest produs a fost adus pe piață și plasat direct în zona economică, a berilor populare. Clienții care beau această bere provin din rândul celor care preferă pet-ul în locul halbei sau a sticlei.

De aceea berea Bucegi este una ieftină, chiar dacă în anii `80 ea a fost creată pentru a opri importurile de bere străină. Legendele spun că unul dintre cei care consumau cu regularitate bere Bucegi era chiar fostul lider comunist Nicolae Ceaușescu.

Delicata… Eugenia

Cine nu-și aduce aminte de gustul cremos de cacao, fin de margarină și aroma de rom. Într-un cuvânt, Eugenia. Biscuiții cu formă alungită umpluți cu cremă. Eugenia s-a „născut“ la Constanța. Primele pachețele de Eugenia au ieșit pe piață prin 1948.

A devenit imediat pachetul clasic al copiilor care mergeau la școală și nu lipsea din buzunar sau din ghiozdan și era accesibilă pentru oricine. După 1989, Eugenia a reușit să se mențină pe piață, iar în 1997, fabrica de panificație Dobrogea din Constanța a înregistrat marca la OSIM.

Cu toate acestea mai mulți producători de biscuiți au speculat popularitatea produsului și au copiat forma alungită a Eugeniei. Aceasta continuă să fie fabricată și sub alte nume, cum ar fi Fox sau Croco și evident cu rețete diferite, însă senzația anilor `80 rămâne pe papilele gustative ale noilor generații crescute în Capitalism.