S-a dus pe Apa Grea a Sâmbetei – moștenirea nucleară pierdută a lui Nicolae Ceaușescu

Centrala nucleară de la Cernavodă FOTO: Adevărul
Centrala nucleară de la Cernavodă FOTO: Adevărul

Până la sfârșitul anului, România va ieși din rândul producătorilor de apă grea, deși în prezent deține primul loc din Europa. Guvernul a alocat la începutul acestei săptămâni ultimii bani pentru achiziția de apă grea: 25 de milioane de lei. Bani ajung pentru finanțarea producției până la sfârșitul anului, și cu economie și ceva ajutor suplimentar din partea statului până după alegerile locale din 2016.

Conform calculelor, cel târziu la începutul anului viitor, la rezervele de stat va fi înmagazinată cantitatea maximă necesară atât pentru completare cât și pentru umplerea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, aflate în conservare. Obținerea apei grele este un proces tehnologic de continuitate, iar instalațiile odată oprite se va trece la dezafectarea lor.

O istorie de 57 de ani

Astfel se încheie un ciclu de 45 de ani, început în 1970 la Râmnicu Vâlcea cu construirea Uzinei „G”. De fapt, aceasta utiliza un procedeu tehnologic pus la punct în urma studiilor de 12 ani desfășurate de un colectiv de cercetători de la Cluj-Napoca condus de Marius Sabin Peculea. În 1976, în instalația experimentală de la Vâlcea, se reușea pentru prima dată în România obținerea de apă grea cu concentrația de 99,9%, calitatea cerută pentru reactorul nuclear. Procedeele de separare a deuteriului prin schimb izotopic succesiv apă-hidrogen în sistem „biterm-bibar” și cel de separare a apei grele prin schimb izotopic apa-hidrogen sulfurat în sistem biterm (1985) sunt apreciate ca priorități românești pe plan mondial.

În 1980, la doar un an după ce este stabilit amplasamentul primei centrale nuclear-electrice la Cernavodă, se decidea construirea unui mare combinat pentru separarea apei grele la Romag – Dr.-Turnu Severin. Capacitatea instalată era de 360 de tone de apă grea pe an, pentru ca într-o a doua etapă, care n-a mai fost finalizată, aceasta urmând a se dubla la 720 de tone pe an. Trecerea de la o instalație experimentală, care putea produce o tonă pe an, la capacități de sute de tone pe an a presupus un efort imens, în doar 7 ani la Romag obținându-se primele cantități de apă grea. La prima vizită a lui Ceaușescu, facla de avarie ce nu era încă racordată prin conducte la instalația tehnologică a fost aprinsă cu gazul din zeci de buteli, pentru ca șeful statului să vadă că funcționează.

În vecinătatea combinatului, la Halânga, a fost construită o termocentrală pentru asigurarea energiei termice (abur) necesar realizării schimbului izotopic hidrogen-deuteriu. Cărbunele, lignit, era extras din cariere de suprafață puse în exploatare cu această ocazie. În plus, fuseseră construite stații de pompare a apei din Dunăre aflată la 12 km depărtare, bazine tampon, cam cât niște lacuri și iar pompe și conducte pe circuitul de vărsare înapoi în Dunăre.

Investițiile efectuate doar pentru obținerea apei grele sunt uriașe, valoarea totală fiind imposibil de calculat, mai ales din cauza secretomaniei caracteristic regimului comunist.

Efect în lanț

Regia Autonomă pentru Activități Nucleare se află în insolvență din septembrie 2013, având datorii de peste 750 de milioane de lei, la începutul acestui an numărând 2.300 de salariați. Oprirea producției de apă grea se va repercuta asupra termocentralei, a minelor de lignit din regiune și a orașului Dr. Turnu-Severin care este în mare parte dependent de aburul produs aici.

Combinatul deține patru module de producție cu o capacitate de 90 de tone pe an, fiecare. În prezent, totul este strict reglementat. Astfel, potrivit directorului Valer Almăşan, dacă institutul de cercetare de la Cluj are nevoie de apă grea de la Drobeta, cererea trebuie să fie aprobată la Viena. Aceeaşi agenţie este cea care impune toate normele centralei nucleare de la Cernavodă.

Combinatul, care deține patru module de producție, cu o capacitate de 90 de tone pe an fiecare, ar putea exporta. De fapt, de-a lungul timpului, Romag a exportat apă grea în SUA, Canada, Germania, Coreea sau China. Fabrica severineană ar mai putea exporta, în viitorul apropiat, apă super-grea (de înaltă puritate), în Franța sau Argentina. Însă cererea externă este mică și discontinuă, neputând asigura finanțare constantă pentru funcționarea unor instalații ce nu pot fi oprite și pornite în funcție de comenzi. În plus, comerțul cu deuteriu este strict reglementat de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică din cadrul ONU (AIEA). Aceasta deoarece are dublă utilizare: civilă și militară pentru realizarea armei nucleare.

Construit în perioada când România intrase sub embargou pentru produse sensibile, fapt remarcabil, întregul Combinat Romag a fost integral proiectat și realizat cu echipamente produse în țară. De altfel întreaga licență CANDU a reactoarelor utilizând uraniu natural și răcite cu apă grea era asimilată de industria românească. Ambiția lui Ceaușescu era ca următoarea centrală nucleară, ce urma a fi amplasată undeva pe Valea Târnavelor, să fie de proveniență 100% românească, lucru ce nu era departe de a fi realizat.