Izbim iar avionul?

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, insotit de presedintele ANPC, Marius Dunca, de directorul executiv AMRCR, Delia Nica, si de directorul Marketing - Clienti Kaufland, Valer Hancas, verifica preturile, inaintea reducerii TVA la produsele alimentare, in hipermarketul Kaufland, din Bucuresti, joi, 30 aprilie 2015. (Eduard Enea)

 

Consumăm iar mai mult decât producem, ca în 2008. Cumpărăm iar de peste graniţă produse pe care le-am putea obţine aici. Apelăm iar la credite pentru cheltuieli inutile. Adâncim iar prăpastia dintre importuri şi exporturi. Ne risipim iar resursele în loc să investim. Izbim iar avionul?

Şi acum, ca şi în 2008 (când guvernatorul BNR Mugur Isărescu avertiza că „avem corecţii dure şi va trebui să evităm aterizarea forţată, să nu izbim avionul“), cererea internă depăşeşte net producţia internă, astfel că importurile au creşteri nesănătoase.

Asta destabilizează balanţa de plăţi externe şi creează o „hemoragie“ de valută care – ca şi în 2009-2011, după dezmăţul din 2007-2008 – ne-ar putea costa enorm, fie şi numai prin deprecierea leului.

A strigat Isărescu, în 2008, „Nu mai trageţi de economie, pentru că se rupe!“, apoi în 2009 economia s-a şi rupt, ajungând de la +8% la -8%. Fluxurile de bani se opriseră brusc, blocând şi cumpărăturile, şi investiţiile, şi angajările, şi exporturile, şi producţia. După o astfel de ruptură, austeritatea a devenit inevitabilă şi ne aducem cu toţii aminte cât de dure au fost tăierile salariale şi creşterea TVA din 2010.

Ne aducem aminte, desigur, dar oare am învăţat ceva din această experienţă?

Iată că nu:
– în 2015, economia a crescut pe baza consumului, acum – în 2016 – creşte pe baza consumului din import;
– producţia industrială – care ar trebui să „explodeze“, având în faţă această cerere furibundă – şi-a decelerat creşterea medie, de la +6% la +2% şi se îndreaptă vertiginos către zero, dacă nu cumva către declin;
– contribuţia la creşterea PIB este zero la agricultură (într-o perioadă în care vânzările de alimente cresc cu aproape 30%), iar a industriei – 0,1% (într-o perioadă în care vânzările nealimentare avansează cu 15%); în acelaşi timp, contribuţia consumului a fost de peste 6%, iar a importurilor – de 4%…

Ultimul exemplu: în primele cinci luni din acest an, producţia românească de autovehicule (sectorul care, în 2013, ne-a adus economia de la minus la plus) a scăzut cu aproape 7%, dar importurile de maşini second-hand au crescut cu peste 25%.

Practic, totul arată acum ca în anii de „boom“ 2007-2008, când şeful băncii centrale atenţiona „să nu izbim avionul“. Mai lipseşte doar blocajul care a provocat criza.

Şi acum, ca şi atunci, salariile cresc fără baza sănătoasă a creşterii productivităţii, astfel că şi consumul, structura cumpărăturilor, arată de parcă românii ar fi câştigat aceşti bani de la loterie, nu din muncă.

Dar dacă s-ar opri totul, dintr-odată, ca în fatidica lună noiembrie din 2008?

Săptămâna trecută, unul dintre cei mai detestaţi finanţatori internaţionali – Jeffrey Franks, fost şef al delegaţiei FMI în România din anii grei ai austerităţii 2009-2012 – spunea, la Bucureşti, că România a fost, până la urmă, o poveste de succes şi că, atenţie, „lecţia crizei ar trebui să fie cumpătarea“.

Păi, cum să te abţii de la toate ispitele, când mâncarea s-a ieftinit, băutura s-a ieftinit şi salariile au crescut?

Taxe mai mici, ieftiniri în lanţ, salarii mai mari – iată reţeta ideală pentru ca românii să uite şi lecţia crizei, şi austeritatea, şi deficitele nesănătoase care i-au amărât viaţa în urmă cu doar câţiva ani.

După toate astea, mai rămâne doar o întrebare: cei care ne-au lăsat acest cadou otrăvit îşi vor asuma oare răspunderea, când vom izbi iar avionul?

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone