FOTO VIDEO Povestea de 50 de ani a barajului Vidraru, al cincilea cel mai mare din Europa la momentul construcţiei. Cutremurul din 1977 nu i-a lăsat nici măcar o fisură

Lacul de acumulare de la Vidraru are un volum de 465 de milioane de metri cubi de apă, o suprafaţă de 870 de hectare şi o lungime de 14 kilometri
Barajul Vidraru, obiectiv de importanţă strategică pentru sistemul energetic naţional, a împlinit 50 de ani de la inaugurare, construcţia acestuia fiind începută în 1960, hidrocentrala fiind pusă în funcţiune în 1966. Centrala are 220 MW, lacul de acumulare are un volum de 465 de milioane de metri cubi, iar pentru realizarea obiectivului au fost puse în mişcare resurse impresionante, forându-se 42 de kilometri de galerii subterane şi excavându-se 1,78 milioane de metri cubi de rocă, din care un milion în subteran.
Share on Facebook0Share on Google+2Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

De asemenea, s-au turnat mai bine de 930.000 de metri cubi de beton şi s-au montat 6.300 de tone de echipamente. Barajul are o grosime la coronament de 6 metri și 25 metri la bază. Este străbătut de 9 galerii orizontale, unde sunt montate aparate care măsoară presiunea, temperatura, deformațiile.
Există, de asemenea, un ascensor care măsoară înclinația. Acum, cu cei 166 de metri înălțime ai săi, a rămas pe locul cinci pe continent, dar a coborat pe pozitia 27 în lume.

Amenajarea hidroenergetică Vidraru cuprinde o acumulare de mari dimensiuni, un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducțiune continuată printr-un castel de echilibru și un puț fortat, o galerie de fugă şi centrală electrică subterană.

Citeşte şi: Barajul de la Porţile de Fier I a împlinit 44 de ani. Cu ce sacrificii a fost construit cel mai mare baraj din Europa

Amenajarea permite captarea apei de pe o suprafaţă de 745 de kilometri pătraţi, fiind folosită atât apa râului Argeş, cât şi din bazinele Topolog, Vâlsan, Râul Doamnei, apa acestora fiind adusă cu ajutorul a zece captări secundare. Lacul de acumulare are o suprafaţă de 870 de hectare şi o lungime de 14 kilometri. În hidrocentrala Vidraru se foloseşte apă venită inclusiv de pe masivele Moldoveanu şi Negoiu, cei mai înalţi munţi din ţară.

Centrala subterană este temelia și, totodată, „templul“ întregii amenajări, potrivit Hidroelectrica. Uzina hidroelectrică este amplasată în subteran şi utilizează patru turbine de câte 55 MW, realizând anual circa 400 GWh de electricitate.

Citeşte şi: EXCLUSIV Cum a vrut Ceauşescu să facă o centrală nucleară la Strejeşti, în judeţul Olt, cu tehnologie sovietică

Visul lui Gheorghiu-Dej

Proiectul fusese demarat de către liderul comunist Gherghe Gheorghiu-Dej, dar acesta nu a apucat să vadă opera finalizată, deoarece a murit în anul 1965, centrala fiind inaugurată în 1966 de către succesorul acestuia în fruntea ţării, Nicolae Ceauşescu. Realizarea construcţiei s-a făcut cu preţul a 20 de vieţi. Iar pentru realizarea acesteia s-au cărat uneltele folosite la realizarea hidrocentralei Bicaz.“Când am venit aici, de la Bicaz, nu era decât o cale ferată, o mocăniță. Timp de patru ani am construit drumul de acces. Ne-am adus locomotiva și vagoanele de la Bicaz. Cu ele am cărat piatra pe șantier. Cele mai dure experiente le trăiam iarna. Era extrem de frig. Munceam indiferent de vreme”, potrivit unui veteran al construcţiei, Viorel Dănilă, citat de către publicaţia Univers Argeşean.

Fără fisuri, dar cu palpitaţii

Ceea ce dovedește rezistența proiectului este faptul că întreaga construcție a trecut de cutremurul din 1977 fără a avea vreo fisură, potrivit Ministerului Energiei. Totuși, în 1974 barajul a trecut printr-o avarie după ce o galeria şi blindajul metalic al acesteia s-au rupt, iar o parte uriașă din masivul muntos a fost dislocată. Ulterior, au fost realziate lucrări de consolidare.

„Eram acasă, la București, când am primit un telefon. Mi s-a spus că barajul s-a rupt și că trebuie să mă duc neapărat acolo. Barajul nu pățise nimic, dar căzuse un versant din cauza unei falii de nimeni știută. S-au prăbușit 10.000 de metri cubi de rocă peste un viaduct aflat la baza barajului. Apa a țâșnit cu 600 de metri cubi pe secundă, inundând satele din zonă și unitatea militară ai cărei soldați lucrau la Transfăgărășan“, mai spune Dănilă.  Niciun lider comunist nu a fost retrogradat din cauza incidentului.

„In schimb, noi, inginerii, ne certam tot timpul cu geologii. Ei nu descoperiseră falia aceea. Aveam o vorba răutăcioasă: «Teologii nu știu ce se întâmplă în cer, iar geologii habar nu au ce este în pământ»“, conform lui Dănilă.

Citeşte şi: Epoca de Aur a prieteniei româno-arabe: Câți bani avea de recuperat Ceaușescu din Orientul Mijlociu

Acum ar fi imposibil de construit

În banii de acum, construcţia unui nou baraj sau hidrocentrale precum cea de la Vidraru ar costa aproximativ 450 de milioane de euro. Dar nu s-ar mai putea face deoarece ar trebui inundate diverse zone, ceea ce ar schimba microclimatul, iar acest lucru ar duce la proteste ale organizaţiilor care militează pentru protecţia mediului, spune şi Paul Gheorghiescu, un alt veteran.

În timp, zona a devenit şi o atracţie turistică, cu atât mai mult cu cât Transfăgărăşanul este în apropiere.

Hidrocentrala Vidraru este operată de către compania de stat Hidroelectrica, cea mai mare şi mai profitabilă companie din domeniul energetic din România.

Citeşte şi: S-a dus pe Apa Grea a Sâmbetei – moștenirea nucleară pierdută a lui Nicolae Ceaușescu

Societatea se află în insolvenţă din 2012 şi se pregăteşte de listarea pe bursă în toamna acestui an. Compania a realizat în 2015 un profit brut de circa 1,1 miliarde lei, potrivit lui Remus Borza, administratorul judiciar al societăţii. Producţia a fost în scădere anul trecut faţă de 2014, reducându-se de la 18,4 TWh la 15,9 TWh din cauza secetei din a doua parte a lui 2015.

constructia barajului vidraru foto arhiva imola martonossy

constructie baraj vidrau imola martonossyconstructie vidraru imola martonossy

baraj vidraru imola martonossyvidraru constructie imola martonossy
barajul vidraru foto imola martonossy
vidraru foto imola martonossy

 

 

 

Notă:fotografiile fac parte din arhiva personală a Imolei Martonossy, fiind realizate de către tatăl acesteia, Laurențiu Șomolik, care a lucrat la construcţia barajului şi hidrocentralei Vidraru. Şamolik a pus în funcţiune şi puţul central al minei de huilă Petrila, din Valea Jiului, în 1945

Share on Facebook0Share on Google+2Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone