Barajul de la Porţile de Fier I a împlinit 44 de ani. Cu ce sacrificii a fost construit cel mai mare baraj din Europa

Barajul de la Porţile de Fier produce anual mai bine de 5 TWh de electricitate, adică 10%
Barajul de la Porţile de Fier I a împlinit luni, 16 mai, 44 de ani de la inaugurare, aceasta fiind una dintre cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare sursă de energie hidro din România. Peste 10.000 de oameni au lucrat la acesta, mai bine de 100 au murit pe şantier, 11 localităţi au fost mutate pe malul românesc, iar partea veche a oraşului Orşova şi insula Ada-Kaleh au fost scufundate pentru a face loc imensului lacului de acumulare.

Construcția celui mai ambițios proiect de exploatare a potențialului hidroenergetic al Dunării s-a realizat împreună cu Serbia, pe atunci Iugoslavia, şi a început în data de 7 septembrie 1964, fiind terminată pe 16 mai 1972, când a fost inaugurată de către Nicolae Ceauşescu şi Iosif Broz Tito. Potrivit estimărilor, numărul persoanelor angrenate în construcția acestui proiect a atins 10.000 de oameni.

Decizia pentru folosirea energiei Dunării fusese luată, însă, cu mult înainte. În anul 1956, prin hotărârile adoptate la Bucureşti şi Brioni s-a decis utilizarea uriaşului potenţial hidroenergetic comun al Dunării în interesul ambelor ţări prin realizarea unei hidrocentrale în sectorul Porţile de Fier.

În perioada 1956-1960, Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) Bucureşti şi Institutul Energoprojeckt Belgrad au elaborat un Memoriu tehnico-economic prin care au propus amenajarea şi utilizarea potenţialului hidroenergetic al sectorului comun prin două sisteme hidroenergetice şi de navigaţie amplasate în profilul Gura Văii – Sip km D 943 în prima etapă şi în profilul din zona Gura Văii- Raduievat în etapa următoare. Guvernele celor două ţări au aprobat Memoriul în anul 1960.

Sistemul Porţile de Fier I are o putere instalată de 2.235 de MW. Lacul de acumulare, cu un volum de peste 2.200 de milioane metri cubi, se întinde de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa. Prin dimensiunile şi puterea instalată agregatele din centrale au fost cele mai mari de acest tip din lume la momentul respectiv. La fel, prin dimensiunile sasurilor şi prin cădere, ecluzele de la Porţile de Fier I se înscriu în lista celor mai mari construcţii de acest gen, se arată pe site-ul Hidroelectrica.

Pentru construcţia barajmului, au fost strămutate 7 localităţi pe malul sârbesc şi 11 localităţi pe malul românesc, printre care o parte din Orşova, Ada-Kaleh, Ogradena, Vârciorova, Tisoviţa, Plavişeviţa. Nu mai puţin de 15.000 de oameni au fost strămutaţi pe malul românesc, pentru a fi construit barajul de la Porţile de Fier şi peste 100 de oameni au murit în urma accidentelor de muncă.

Tot atunci a fost scufundată şi insula Ada-Kaleh.

Hidrocentrala de la Porţile de Fier I este cea mai mare din Europa, cu excepţia Volzhskaya, din Rusia, de pe fluviul Volga, aceasta din urmă având 2.592 MW, faţă de 2.235 la Porţile de Fier I.

În prezent Sucursala Porţile de Fier din cadrul HIdroelectrica are în componenţa sa Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I, Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier II şi centrala suplimentară Gogoşu.

În urma procesului de retehnologizare, capacitatea instalată pe partea românească a crescut de la 175 la 194,4 MW pe fiecare din cele şase grupuri de la Porţile de Fier I. Per total, centrala de la Porţile de Fier I furnizează anual României o cantitate de 5,241 TWh, adică echivalentul 10% din consumul la nivel naţional.

Spre comparaţie, doar centrala nucleară de la Cernavodă produce mai mult, respectiv 10 TWh pe an.

Şantierul hidroenergetic Porţile de Fier(1970) Fototeca online a comunismului romanesc

Şantierul hidroenergetic Porţile de Fier(1970)Fototeca online a comunismului romanesc_

armare baraj portile de fier lucrari portile de fiermontaj pf1punere functiune portile de fier

santier pf1

armare baraj portile de fier
excavatii dunare
lucrari pf1 lucrari portile de fier montaj pf1 santier portile de fier