Alungarea zarafilor din templu – Economia după Iisus Hristos

Alungarea negustorilor din templu, în viziunea pictorului italian Scarsellino FOTO: Wikipedia.org
Singurul moment de impulsivitate al lui Iisus pomenit în cele patru Evanghelii se îndrepta împotriva schimbătorilor de bani și a negustorilor din templul din Ierusalim. Să fie un semn că Mântuitorul se opunea ideilor de comerț liber și piață financiară?
Share on Facebook280Share on Google+1Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone

Momentul intrării în Ierusalim de Duminica Floriilor, cea care marchează începutul Săptămânii Mari, sau a Patimilor, declanșează un coflict cu conducătorii evrei ai cetății. Aceasta pentru că Marele Templu devenise un vad comercial populat cu intermediari financiari și comercianți. Activitatea comercială era cu atât mai intensă cu cât urma sărbătoarea Paștelui evreiesc (Pesah = Exodul din Egipt prin Marea Roșie).

Marcu 11, 15-17: Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: “Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile”? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

Dincolo de semnificația spirituală a parabolei hristice, acest fragment oferă detalii despre modul în care funcționau afacerile în Ierusalimul de acum 2000 de ani. Zarafii erau intermediari care schimbau monedele pelerinilor veniți din alte colțuri ale imperiului roman în valuta locală, contra unui comision. În acea perioadă exista o mare diversitate valutară creată de numărul mare de provincii în care trăiau răspândiți evreii. Banii schimbați erau necesari pentru achiziția de animale de orfrandă, vândute chiar în incinta templului. Astfel se explică prezența vânzătorilor de porumbei lângă schimbătorii de bani. Este ceea ce fac astăzi casele de schimb și oficiile bancare amplasate în vaduri comerciale precum mall-urile, galeriile hypermarketurilor sau aeroporturile.

Unii reprezentanți ai bisericii ortodoxe române atrag atenția asupra sintagmei „peșteră de tâlhari”. Aceasta ridică un semn de întrebare legat de corectitudinea tranzacțiilor desfășurate în templu. Există bănuieli întemeiate că mulți dintre comercianții de porumbei vindeau de mai multe ori aceleași păsări. Practica a supraviețuit până-n zilele noastre prin cei care vând de mai multe ori proprietăți ce nu le aparțin – obicei căruia îi cad victime mai ales bătrânii.

Pilda Talanților

Pe de altă parte, revolta lui Iisus este orientată și către administratorii templului, arhierei și farisei care tolerau – cel mai probabil în schimbul unor beneficii – astfel de practici ilicite. Această atitudine poate fi interpretată drept o formă de sancționare a corupției. Acest moment ne înfățișează un Iisus aparent revoltat împotriva activităților comerciale. Mai mulți preoți sunt de părere că pe Iisus L-a nemulțumit faptul că negoțul se făcea în casa spirituală a Tatălui Său.

Există cel puțin o pildă din Noul Testament (cunoscută drept cea a Talanților) care contrazice acest lucru:

Matei 25, 14-30: Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

În general, trimiterile textelor evanghelice la bani, avere, daruri simbolizează bogăția spirituală, interioară. Și,totuși, corespondentul din lumea reală al parabolelor utilizate are în sine o logică și o morală creștină. Este stimulat cel ce generează profit din talanții dăruiți de stăpân (credit nerambursabil) promorțional cu valoarea sumei investite. Prima slugă primește 5 talanți și are profit de 100%, a doua slugă are aceași marjă de profit, la numai doi talanți, ceea ce reprezintă un nivel de rentabilitate ideal chiar și pentru perioade mai lungi, „după multă vreme”.

O chestiune de rentabilitate

În zilele noastre această rentabilitate este valabilă pentru investițiile productive, nu pentru cele financiare (dobânda medie la depozitele bancare nu depășește 3% în prezent). Excludem din discuție plasamentele financiare foarte riscante cu instrumente derivate. Talanții multiplicați la care face trimitere parabola pot fi asemuiți investițiilor de tip private equity (familii bogate sau instiuții financiare cumpără participații din companii cu activitate gen producție, comerț, servicii etc).

În schimb sluga care nu aduce nici un randament talantului primit de la stăpân irosește o resursă care mai bine ar fi putut fi folosită de altcineva („Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi”). În zilele noastre banii neinvestiți își pierd în timp valoarea, prin inflație. În timpul lui Iisus, acest dezavantaj nu exista, deoarece valoarea monedelor era dată de cantitatea de metal prețios, aur sau argint din care erau confecționate.

Nepunerea la lucru a banilor, din perspectiva Mântuitorului, este mai gravă chiar decât activitatea de camătă practicată de zarafi. „Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi (cămătari n.r.) , şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.” Investiție condamnabilă care aduce profit decât o activitate productivă.

Revenind în plan spiritual, pedepsirea gravă a slugii care a îngropat banul primit și nu l-a înmulțit corespunde cu refuzul omului de a-și folosi calitățile dăruite de Dumnezeu. Acest fapt este considerat a fi un păcat de mare gravitate, osânda fiind pe măsură. Mai ales că nu se cerea mai mult decît a primit, adică un talant. Acest pasaj a fost copiat în ideologia comunistă, altfel declarat atee: „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi.”

Share on Facebook280Share on Google+1Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0Share on Reddit0Email this to someone
  • Mihai Catalin Doru

    Templul avea moneda proprie, cu rata de schimb asa cum o doreau popii, veneai si schimbai banii tai reali in banii templului , o moneda fictiva , dupa care cumparai animalul : primul nascut ,sau curat, fara cusur , si il dadeai popii sa-l taie si sa faca arderile de tot , in final plecai acasa fericit ca ai adus sacrficiul iar popa ramanea cu banii tai aia reali si cu o parte buna din carne, daca aduceai animalul tau nu era primit pt.ca popa zicea ca nu e sigur ca e curat ,fara cusur etc, , totul era o japca popeasca exact ca in ziua dea azi , una peste alta autorule de articol mai studiaza biblia , din parabola cu talantii n-ai inteles nimic .

    • Cristian Popescu

      Politrucii comuniști s-au emancipat – sunt politrucii capitaliști, acum.

  • Pingback: Arsenie Boca, afacere milioane de euro | Adevarul Financiar()